SimCity Review: construind cel mai prosper oraş

Se spune că jocurile violente nu provoacă o creştere a numărului de criminali din lumea reală, precum nici jocurile de management al oraşelor nu creează experţi în planificarea urbană. Totuşi, fără să doresc a fi un specialist al urbanismului, SimCity mi-a oferit sentimentul că sunt un mic expert al administrării orăşeneşti şi regionale, construind o urbe pe placul maselor. O iluzie superbă ce te face să te simţi ca un copil ce construieşte un oraş grozav din piese de Lego. Din păcate însă, aici unele piese sunt sparte.

SimCity, lansat abia de doar câteva zile, este al cincilea titlu din seria SimCity şi unul dintre cele mai aşteptate şi bine vândute jocuri ale acestui început de an, în pofida faptului că nu conţine scene de război, vedete fotbalistice sau curse nebune cu maşini.

MEREU ONLINE

Noul SimCity are o mulţime de părţi bune dar şi părţi mai nefericite care ştirbesc experienţa de joc. În primul rând, SimCity nu a fost jucabil timp de câteva zile după lansarea sa. Asta deoarece pentru a fi jucat, SimCity cere o conexiune permanentă la serverele Maxis care în primele zile au fost supraaglomerate. Între timp situaţia s-a remediat: numărul serverelor a fost suplimentat iar EA a oferit şi un joc gratuit tuturor celor care au achiziţionat SimCity şi l-au activat pe sistemul Origin până pe 25 martie 2013.

Însă problema principală nu rezidă în faptul că jocul nu a funcţionat în perioada lansării, ci în faptul că jocul cere o conexiune permanentă la Internet pentru a putea fi jucat şi salvat, lucru pe care producătorii l-au motivat prin faptul că o mare parte din procesele de simulare a oraşelor este ajutată de serverele Maxis. Aceasta afirmaţie s-a dovedit a fi falsă după ce un hacker a reuşit să modifice codul jocului astfel încât aceasta a putut fi rulat offline pe termen nelimitat, dar fără opţiunea de a salva progresul oraşului.

Este adevărat însă că jocul este un hibrid single-player – multiplayer şi că o conexiune la Internet întregeşte experienţa, însă chiar şi aşa interacţiunile dintre jucători nu sunt o componentă crucială iar jocul este la fel de plăcut şi fără componenta online. SimCity este la bază un joc single-player.

Cerinţa de a fi în permamenţă conectat la Internet elimină pirateria (probabil acesta este motivul real din care a fost implementat acest sistem) însă cauzează frustrări acelor persoane care nu au o conexiune de Internet stabilă sau doresc să se relaxeze în lumea vituală SimCity dintr-o zonă în care nu există Internet. Acestea fiind zise, jocul nu este pentru cei care nu pot fi online în permanenţă.

SĂ FACEM CUNOSTINŢĂ

Noul SimCity permite crearea şi administrarea unuia sau mai multor oraşe dintr-o regiune. Jucătorul trebuie iniţial să creeze o regiune privată sau publică (practic o cameră de joc pe care poate alege să o împartă cu alţi jucători sau nu) şi să aleagă un teren pe care să fie amplasat oraşul său. Alegerea terenului este ajutată de nişte indicii vizuale care oferă informaţii despre cantătiţile resurselor naturale disponibile în zonă.

Imediat după acest pas se dezlănţuie magia: suntem plasaţi pe terenul ales şi avem liber la construit în limita bugetului disponibil. Trebuie menţionat că există şi un mod Sandbox în care comanda Alt+W adaugă câte 100.000 de unităţi monetare Simoleon, bugetul fiind practic infinit.

Primul lucru care sare în evidenţă este interfaţa grafică, mult simplificată şi modernizată faţă de jocurile anterioare. Alegerea unei categorii de servicii publice se face rapid prin tab-uri, interfaţa fiind una de tip ribbon (oarecum asemanatoare celei din suita Microsoft Office). În general orice lucru important este la maximum două clicuri de jucător, de la transferul de resurse între regiuni şi până la construirea unei centrale nucleare sau adăugarea unui heliport la secţia de poliţie.

SimCity oferă de asemenea posibilitatea de a vedea informaţii esenţiale despre oraş şi locuitorii săi prin implementarea unor “învelişuri” colorate care schimbă modul de vizualizare a oraşului în funcţie de un criteriu de interes. Astfel putem vedea clar locurile în care se află rezerve de petrol, gradul de poluare a solului, gradul de fericire a populaţiei sau chiar numărul de indivizi care nu au casă.

Construirea drumurilor se realizează foarte simplu şi beneficiază de o complexitate sporită faţă de jocurile anterioare. De exemplu, în afară de banalele drumuri de tip segment de dreaptă avem la dispoziţie drumuri curbate şi chiar drumuri circulare, de tip rond. De asemenea reţelele de canalizare şi alimentare cu apă şi curent electric se vor construi automat pe traseul drumurilor rutiere, scutind astfel jucătorul de o muncă plictisitoare. Există totuşi şi anumite probleme în construcţia drumurilor, jocul refuzând uneori să accepte construcţia unui drum din motive de teren abrupt, unghi prea ascuţit al unei intersecţii sau chiar fără vreun motiv logic.

Şi pentru că am vorbit despre terenul abrupt, un lucru foarte important care exista în SimCity 4 dar lipseşte din noul SimCity este opţiunea de Terraform, adică de modelare a terenului oraşului. Dacă în jocurile precedente se puteau crea câmpii, văi, munţi, depresiuni, cascade şi alte asemenea, în SimCity nu este posibil niciunul dintre aceste lucruri. Din acest motiv, anumite terenuri dintr-o zonă nu pot fi folosite datorită faptului că nu permit construirea de drumuri. Şi poate nici asta nu ar fi o problemă dacă oraşele din noul SimCity nu ar fi atât de mici!

În SimCity oraşele sunt mai mici decât în jocurile anterioare. Atât de mici încât m-am găsit nevoit să îmi construiesc un al doilea oraş în zona primului pentru a le face oarecum să se completeze. Jocul promovează extinderea pe verticală a clădirilor şi specializarea oraşelor. Un oraş turistic poate fi o sursă de venit excepţională care să compenseze problemele financiare ale unui oraş ineficient din regiune în caz de nevoie (se pot face transferuri de bani şi resurse între oraşe).

Întotdeauna trebuie avut în vedere balansul dintre zonele rezidenţiale, cele industriale şi cele comerciale. Orice dezechilibru duce la mari probleme financiare pe termen lung. În acest sens jocul oferă nişte indicii despre cum ar trebui făcută zonarea, “cerând“ lucrurile de care are nevoie. Şi dacă vorbim despre cereri, şi cetăţenii au tot felul de dorinţe din partea primarului strălucit. Unii vor cere reducerea poluării, alţii vor cere focuri de artificii sau chiar o arenă sportivă.

Pentru că un primar trebuie să se aştepte întotdeauna la cazuri de forţă majoră, jocul oferă şi o serie de dezastre mai mult sau mai puţin naturale, continuând tradiţia titlurilor anterioare din serie. O ploaie de meteoriţi, atac extratereştru, cutremure, tornade sau un monstru ce distruge o jumătate de oraş, toate se pot întâmpla în oraşele primarilor din SimCity.

ŞI FRUMOASĂ, ŞI DEŞTEAPTĂ?

Grafica jocului, la modul general, este extrem de atrăgătoare şi eficientă. Nu mizează pe realism, ci pe un stil grafic simplu, colorat şi efecte vizuale tilt-shift ce dau senzaţia de oraş în miniatură. Iar faptul că imaginea oraşului poate fi apropiată până la nivel de stradă dă o senzaţie de măreţie întregii experienţe. Pot fi văzuţi efectiv locuitorii oraşului mergând pe stradă sau blocându-se cu maşina în trafic pe drum spre serviciu. Mai mult, oricare dintre aceşti indivizi poate fi selectat, caz în care jocul oferă posibilitatea de a îl urmări prin oraş sau de a vizualiza informaţii despre cine este el, care este destinaţia lui actuală şi care a fost punctul de plecare.

Din păcate însă, inteligenţa artificială nu este atât de impresionantă pe cât s-a crezut iniţial, astfel că, urmărind o persoană pe parcursul a 24 de ore, am constatat că în fiecare zi ea locuieşte la altă adresă şi are un alt loc de muncă. Acest lucru se datorează faptului că de fapt indivizii nu ţin minte unde stau sau unde lucrează, ci sunt doar nişte orăşeni generici care urmează întotdeauna calea cea mai scurtă către prima casă, primul loc de muncă sau prima atracţie turistică în care există un loc liber în momentul respectiv.

În SimCity acesta este un neajuns destul de mare pentru că, din păcate, persoanele care ies de la locul de muncă se vor urca în maşini şi se vor organiza într-un fel de coloană-trenuleţ din care întotdeauna prima maşină va parca la poarta primei case libere. Până la urmă am putea trece cu vederea faptul că, în mod dezamăgitor, oamenii nu au tocmai o individualitate a lor şi caută cel mai scurt drum, însă nu putem trece cu vederea faptul că din această cauză are de suferit traficul rutier, toată lumea mergând în aceeaşi direcţie. De aici pornesc şi mai multe probleme precum imposibilitatea maşinilor de pompieri de a ajunge în timp util la zona de incendiu.

Efectele sonore şi muzica jocului sunt în ton cu stilul grafic şi creează o atmosferă plăcută, care te îndeamnă să continui să joci SimCity până dimineaţa. Pe plan artistic, cei de la Maxis au făcut o treabă excelentă, reuşind să creeze un joc care deţine acel factor de “wow” pe care îl caută pasionaţii seriei.

CONCLUZII

SimCity este un joc complex care abordează bine o mulţime de probleme legate de administrarea oraşelor. Din punct de vedere artistic jocul este o realizare de excepţie. Din păcate însă, AI-ul deficitar crează probleme de congestie a traficului, spaţiile mici şi lipsa terraform-ului nu sunt o combinaţie potrivită, iar cerinţa jocului de a fi mereu online s-a dovedit a fi cauza multor probleme, în special legate de pornirea şi salvarea jocului.

Dacă trecem peste aceste neajunsuri, SimCity este un joc care dă aceeaşi dependenţă precum titlurile precedente din serie şi are capacitatea de a îl ţine pe jucător aţintit în faţa monitorului, construind oraşul visurilor sale.

Sunt convins că jocul va primi tot mai multe patch-uri pentru rezolvarea unora dintre problemele anterior menţionate, însă nota noastră se bazează strict pe ceea ce am putut juca până în acest moment, la două săptămâni de la lansare.