Valentino Rossi – The Game Review: Doctor pe traseu, pacient în joc

Atunci când alegi să plasezi numele unui sportiv faimos pe coperta unui joc poţi să fii sigur că acel titlu va fi jucat şi de fanii vedetei şi nu doar de împătimiţii respectivei discipline sportive. Nu trebuie să fii fotbalist sau antrenor pentru a te uita cu plăcere la un meci de fotbal. Cum nu trebuie sa fii pilot profesionist doar pentru că îţi place să urmăreşti cursele din MotoGP. Acesta este aspectul pe care italienii de la Milestone se pare că nu l-au înţeles prea bine atunci când au realizat Valentino Rossi The Game.

De ce spunem asta? Simplu: pentru o categorie importantă a publicului primul contact cu un anumit joc este decisiv. Dacă persoana în cauza se simte bine în primele minute când încearcă un anumit titlu, atunci va continua să-l joace şi, cel mai probabil, îl va recomanda şi cunoştinţelor sale. Din păcate, jocul oficial MotoGP ce-i poartă numele lui Valentino Rossi nu impresionează la prima vedere. Şi nu, nu ne referim la grafică, deşi vom reveni la acest aspect, ci la modul cum „simţi” jocul, cum controlezi motocliceletele şi nu numai.

Cu alte cuvinte, controlul din Valentino Rossi The Game nu este tocmai accesibil, indiferent de nivelul de assist-uri ales. Da, jocul celor de la Milestone oferă o sumedenie de opţiuni ajutătoare, de la cele extrem de banale (pe care un împătimit al simulatoarelor auto nu le-am folosi în veci pururi), precum frână automată în viraje, şi până la opţiuni cu adevărat folositoare, precum posibilitatea de a derul timpul înapoi pentru a evita eventuale greşeli şi accidente. Iar acest gen de întâmplări, în care pilotul va zbura de pe motocicletă, nu sunt deloc puţine în acest joc, mai ales dacă alegeţi să concuraţi direct la disciplina MotoGP.

Să o luăm însă cu începutul: pe lângă faptul că avem numele lui Valentino Rossi pe copertă, titlul de faţă este jocul oficial al MotoGP, oferind toate echipele, motocicletele, circuitele şi piloţii din această competiţie, precum şi din clasele inferioare Moto2 şi Moto3. Şi totuşi, tocmai pentru că este folosit numele campionului italian, acest joc nu se rezumă doar la obişnuitele Grand Prix-uri de MotoGP.

Şi, dacă vreţi să vă bucuraţi de acest joc, vă recomandăm cu căldură să o luaţi treptat, încercând prima dată modul Carieră. Acesta are o structură destul de interesantă: jucătorul intră în pielea unuia dintre tinerii piloţi de la academia VR46, fiind ghidat chiar de către Valentino Rossi în încercarea sa de a deveni un sportiv profesionist. Aici eşti luat relativ uşor, fiind familiarizat mai întâi cu întrecerile de tip Flat Track (un soi de motocross fără teren denivelat) înainte să fii aruncat în lumea necruţătoare a motoclismului viteză. De asemenea, vei avea ocazia să conduci şi maşini, precum un Ford Mustang în competiţii de drift, sau un Ford Fiesta pe circuite improvizate de raliu.

Acest gen de pauze de la cursele de motociclete sunt binevenite, chiar dacă controlul nu este grozav nici în ceea ce priveşte maşinile. Rezultatele bune vor aduce puncte VR cu ajutorul cărora poţi personaliza echipamentul propriului pilot. În scurt timp, antrenamentele se vor termina şi vei primi wildcard-uri pentru a participa la câteva curse din campionatul Moto3. O figură frumoasă acolo îţi garantează un loc stabil în următorul sezon, la o echipă de Moto3. Odată cu începerea celui de-al doilea sezon, echipa îţi va impune anumite obiective, îndeplinierea acestora rezultând în oferte noi din partea altor echipe, chiar şi din Moto2 sau MotoGP, existând posibilitatea de a „te transfera” pe parcursul sezonului în curs.

Revenind la control, aceste etape reuşesc să te familiarizeze cât de cât cu modul în care răspund motocicletele la comenzi, răbdarea investită fiind răsplătită cu unele curse spectaculoase, în care poate vei reuşi să învingi AI-ul agresiv pe ultima sută de metri. Asta până când faci pasul la MotoGP, unde, chiar şi din postura de campion al celorlalte două discipline, vei avea un şoc: este foarte dificil să ţii motocicleta pe traseu, mai ales în curbe, fiind necesară o voinţă de fier pentru a obţine rezultate în aceasta categorie de întreceri. Răbdare pe care, îmi pare rău să o zic, majoritatea jucătorilor nu cred că o au.

Şi este păcat, pentru că, pe lângă conţinutul clasic al unui joc MotoGP şi modul Carieră de care am amintit, Valentino Rossi The Game are şi alţi aşi în mânecă. Fiind vorba totuşi de jocul oficial dedicat multiplului campion mondial italian (acesta deţine nouă titluri mondiale, dintre care şapte au fost cucerite la categoria MotoGP), avem parte de câteva moduri de joc speciale: historic events (în care poţi retrăi anumite momente cheie din cariera lui Rossi, cum ar fi prima victorie a acestuia la 125 cc, aceste scenarii fiind acompaniate şi de imagini de arhivă şi interviuri cu Valentino Rossi), dar şi diferite challenge-uri, în care jucătorul este invitat să doboare câteva dintre recordurile campionului italian. Există şi o mică enciclopedie dedicată carierei lui Valentino Rossi, unde se pot debloca diferite piese de echipament pe care „Doctorul” le-a purtat de-a lungul anilor.

Revenind la prezentarea grafică a jocului, Valentino Rossi The Game nu rupe gura târgului, nefiind tocmai un titlu arătos. Mai degrabă funcţional, fiind bifate mai toate căsuţele: motociclete decent modelate, condiţii meteo variabile, damage implementat pentru modelele de maşini etc. Nu-ţi poti ascunde însă dezamăgirea când vezi că umbrele nu sunt deloc ce-ar trebui să fie, conferind jocului un aspect artificial, că framerate-ul este modest pe console (am avut la test versiunea pentru PlayStation 4 a jocului), iar timpii de încărcare îţi permit să faci şi să bei o cafeluţă între curse. Nici sunetul nu excelează, actorul ales pentru comentariile de la începutul curselor fiind probabil foarte plictisit şi neinteresat de acest subiect.

Acestea fiind spuse, merită investiţia de timp şi bani în Valentino Rossi The Game? Trecând peste controlul mai puţin accesibil şi dificultatea ridicată din modul MotoGP, jocul are destule de oferit pentru fanii pătimaşi ai curselor moto. Totuşi, întregul pachet dă dovada de prea multă inconsistenţă, reprezentând mai degrabă o achiziţie recomandată doar în cazul unei reduceri de preţ semnificative.