Pro Evolution Soccer 2013 Review: vicecampioana iese la atac

Este acea perioadă a anului în care atât Konami cât şi EA Sports lansează câte un joc de fotbal. Pro Evolution Soccer 2013, cel mai nou joc din seria PES (pe care mulţi o recomandă ca fiind singura serie de simulatoare fidele de fotbal) intră în competiţie cu FIFA 13 – joc aparţinând unei francize consacrate ce nu are nevoie de prezentări. Cine va câştiga derby-ul? Ei bine, depinde de preferinţele fiecăruia. Astăzi vom vorbi despre Pro Evolution Soccer 2013.

La o primă impresie, PES 2013 este acelaşi joc ca PES2012, însă experienţa m-a obişnuit cu faptul că trebuie să mă aştept ca PES X să semene cu PES X-1, aşa că am trecut repede peste acest aspect şi am căutat diferenţele.

Meniul jocului conţine cam aceleaşi elemente de anul trecut, inclusiv UEFA Champions League şi Copa Libertadores. O adiţie notabilă însă este modul Performance Training, adică o serie de tutoriale pe modelul „monkey see, monkey do”. În acest mod jocul dezvăluie câteva zeci de comenzi avansate pe care este bine să le cunoască orice jucător. Există mai multe tipuri de şut, mai multe tipuri de pase aeriene, dribbling-uri, pase 1-2, moduri diferite de a executa lovituri libere etc. Modul nu este însă şlefuit destul, căci de multe ori mişcarea pe care am fost pus să o execut era explicată prost. Ca idee, până am reuşit să trec mingea printre picioarele unui adversar m-am chinuit preţ de aproape 10 minute.

Trebuie să fie înţeles faptul că jucătorul care stăpâneşte bine mişcările învăţate în Performance Training are un avantaj uriaş în faţa celui care nu are răbdare să înveţe lucruri noi. Mai mult decât atât, noile comenzi învăţate în acest mod de training sunt doar vârful aisbergului. Şi mai multe comenzi pot fi aflate în timpul meciurilor, prin accesarea secţiunii Command List. Pro Evolution Soccer 2013 este un joc al răbdării.

În PES 2013 ritmul meciurilor este puţin mai lent decât anul trecut, probabil în încercarea de a îi oferi jucătorului mai mult timp să execute mişcările nou-adăugate.

Adiţiile majore din noul Pro Evolution Soccer sunt în număr de trei, iar producătorul japonez le-a denumit Full Control, ProActive AI şi Player ID.

Full Control este poate cea mai binevenită facilitate adăugată în seria PES în ultimul timp, căci deschide o întreagă gamă de noi posibilităţi de gameplay. Full Control este un titlu-umbrelă pentru mai multe funcţii noi: preluările pot fi acum făcute în mai multe feluri şi cu mai multă precizie, dribbling-urile sunt mai bine gândite datorită noului sistem Deft Touch Dribbling (similar lui Close Control din FIFA 12 şi 13) ce permite controlul mingii cu paşi mici, iar sistemul manual de pase şi şuturi poate fi activat în orice clipă la apăsarea unui buton, pentru ca jucătorul de PES să trimită mingea absolut unde doreşte, fără asistenţă din partea jocului. Cu antrenamentul necesar, sistemul manual de pase şi şuturi se poate dovedi esenţial în câştigarea meciurilor.

Odată cu Full Control mai vine o adiţie interesantă, iar aceasta se numeşte Response Defending. Dacă Tactical Defending din FIFA 12 vă spune ceva, atunci înţelegeţi cu uşurinţă ce vreau să spun. Response Defending este noul sistem de apărare, iar acest lucru nu înseamnă altceva decât că acum este ceva mai greu să recuperezi mingea de la adversar, căci dacă este ţinut apăsat, butonul „deposedare din picioare” doar apropie jucătorul de adversarul cu mingea, iar apoi păstrează distanţa.

Pentru a efectua deposedarea este necesară apăsarea aceluiaşi buton de încă două ori, la momentul oportun. Este lesne de înţeles că acest sistem de apărare este construit pentru a-i oferi mai mult spaţiu de manevră pentru dribbling-uri jucătorului care posedă mingea.

Personal nu consider că acest sistem este o schimbare spre rău, dar implementarea sa în PES pune mari probleme deposedărilor! Pentru deposedări din picioare există o singură mişcare: întinderea unui picior spre minge asemeni unui karateka cu dorinţe de afirmare. De foarte multe ori, acest lucru înseamnă fault. Iar dacă se încearcă intrarea prin alunecare situaţia stă mult mai rău, căci aceasta este un tonomat de cartonaşe galbene! Din aceste motive, eu pur şi simplu încerc să îmi postez jucătorul în faţa adversarului şi aştept un dribbling nereuşit sau o pasă greşită.

ProActive AI constă într-o inteligenţă sporită a jucătorilor controlaţi de calculator. Coechipierii caută în fiecare clipă oportunităţi şi culoare, iar adversarii depun eforturi pentru a bloca aceste incursiuni. Player ID este denumirea atribuită felului în care arată şi se comportă jucătorii renumiţi pe terenul de fotbal. Spre exemplu, felul unic în care aleargă Cristiano Ronaldo este redat cu acurateţe în Pro Evolution Soccer 2013.

Revenind la gameplay, cel mai frustrant lucru din tot jocul este şutul. Desigur, seria PES este renumită pentru modul tactic în care trebuie să abordezi jocul şi pentru fazele palpitante care se finalizează de multe ori cu ratare, însă chiar şi aşa, şuturile sunt pur şi simplu ridicole. În 90% din cazuri, şuturile ori aterizează undeva în publicul din spatele porţii, ori se duc alene, cu o viteză neglijabilă, spre mâinile portarului, probabil sugerând că toţi jucătorii de fotbal din ziua de astăzi suferă de anemie.

Singura şansă reală de a prinde un şut bunicel pe poartă este un voleu sau un şut din sprint. Mai există o modalitate de şut pe care jocul o demonstrează în modul Performance Training, însă necesită foarte mult timp pentru a fi învăţată şi pusă în acţiune cu succes.

Spre deliciul celor ce doresc să câştige UEFA Champions League cu CFR Cluj, se poate. Modurile Become a Legend (controlul unui singur jucător) şi Master League (controlul şi gestiunea unui club) sunt şi ele acolo pentru fanii managementului de fotbal. Şi modurile online sunt neschimbate, iar la data scrierii acestui articol serverele online nu funcţionează de peste 5 zile, însă Konami a promis remedierea problemei în scurt timp…

Echipele de fotbal sunt în mare parte nelicenţiate, aşa că, spre exemplu, Arsenal se numeşte în continuare North London. De fapt, din Premier League singura echipă licenţiată este Manchester United. Ligile Spaniei şi ale Italiei sunt complet licenţiate, la fel şi multe echipe naţionale. Per total 150 de echipe sunt licenţiate. Nu pot depuncta acest aspect dat fiind că bugetul investit de EA Sports pentru exclusivitatea licenţelor este imens, şi realizez că un producător precum Konami nu poate să arunce cu banii în acelaşi fel. Sunt convins că fanii vor crea patch-uri gratuite cu echipe licenţiate.

Grafica jocului este similară cu cea a ediţiilor anterioare, animaţiile jucătorilor sunt ceva mai multe şi foarte bine realizate, mai ales în momentul căzăturilor. Fizica mingii este impecabilă şi îi conferă acesteia un realism desăvârşit.

Sunetul a fost păstrat în liniile anilor trecuţi, cu acelaşi comentariu plictisitor şi întârziat din partea comentatorilor Jon Champion şi Jim Beglin şi aceeaşi atmosferă de meci fără miză. Coloana muzicală a jocului este una surprzătoare, cu câteva melodii foarte interesante şi incitante. Adiţia melodiei Ai Se Eu Te pego a lui Michel Teló este însă forţată, în opinia mea.

Per total, PES 2013 este un joc mai bun decât anul trecut, schimbările situându-se în mare parte la nivelul gameplay-ului. Din păcate însă, există foarte multe lucruri care fac ca experienţa cu acest joc să nu fie una optimă, de la şuturi şi deposedări şi până la sunet şi moduri de joc ceva cam prăfuite. Totuşi, pentru cei ce doresc un joc de fotbal care necesită tactică, răbdare şi adevărate abilităţi de butonat controller-ul, PES 2013 oferă o provocare pe măsură.