NFS Rivals Review: cu toată viteza înainte

Pedala de acceleraţie este apăsată până la podea. Cu o viteză nebunească, depăşesc trei maşini care circulă regulamentar iar apoi intru într-un derapaj controlat de-a lungul unei curbe foarte strânse. Nu-mi iese. Ferrari-ul meu se loveşte de parapet şi îi permite adversarului să îmi fure locul fruntaş în cursa noastră ad-hoc. Nu mă las uşor şi eliberez oxidul de azot pentru o putere suplimentară a motorului. Sunt la doar 50m de adversar şi deodată văd maşina sa răsturnându-se pe şosea. Să fie un simplu accident? Nu, e un baraj al poliţiei ce ocupă toată lăţimea şoselei. Trebuie să trec cu viteză printre maşinile legii şi să găsesc o ascunzătoare. Să-mi piardă urma. Dacă ajung în mâinile poliţiei voi pierde toţi banii pe care i-am strâns.

Aceasta este senzaţia pe care Need for Speed Rivals o oferă la tot pasul – o senzaţie de viteză nebună şi totodată de risc incredibil de mare şi tensiune. Cum de reuşeşte asta? Ei bine, unul dintre motive este acela că jocul este creaţia studioului Ghost Games iar echipa acestui producător este compusă din multe persoane ce au lucrat la titluri de racing importante. În plus, se pare că producţia jocului a fost realizată sub îndrumarea Criterion Games (Burnout, Need for Speed: Hot Pursuit + Most Wanted). Spre finalul producţiei, majoritatea echipei Criterion s-a mutat permanent la Ghost Games.

NFS Rivals este un joc ce încearcă să îmbunătăţească reţeta seriei utilizând ca etalon titlul Hot Pursuit din 2010. De la sentimentul de risc şi viteză şi până la modul în care jocul se concentrează pe veşnica luptă dintre vitezomani şi poliţişti, Rivals aminteşte de Hot Pursuit dar vine şi cu o contribuţie proprie.

În Need for Speed Rivals jucătorul poate alege între cele două campanii de joc: poliţist sau pilot de curse ilegale. Trecerea între cele două poveşti se poate face în orice clipă a jocului, iar fiecare dintre aceste facţiuni are avantaje şi dezavantaje proprii.

Piloţii primesc cu atât mai multă monedă virtuală cu cât petrec mai mult timp pe şosele completând anumite obiective (Speedlists) şi câştigând curse. Aici intră în discuţie factorul risc, căci moneda se stochează în contul permanent al pilotului doar dacă acesta o ascunde grijuliu pe sub cine ştie ce saltea într-unul dintre “locurile sigure” din lumea de joc.

În cazul în care nu şi-a ascuns banii şi este capturat de poliţie, pilotul pierde toată suma pe care o avea cu el în maşină. Pe de altă parte, dacă îşi ascunde banii în zone sigure de fiecare dată când are venituri nu riscă foarte mult, dar nici nu va reuşi să strângă atât de mulţi bani datorită resetării repetate a multiplicatorului de venit. Cu banii câştigaţi, pilotul îşi poate cumpăra maşini şi le poate îmbunătăţi atât estetic (deşi nu sunt atât de multe opţiuni de personalizare), cât şi tehnic, prin upgrade-uri de performanţă. De asemenea, el îşi poate instala anumite componente destinate atacării altor maşini sau protejării de acestea.

De partea cealaltă a baricadei, cariera de poliţist funcţionează ceva mai simplu: maşinile se primesc gratuit de la departamentul de poliţie, nu există upgrade-uri de performanţă, însă există anumite minuni tehnologice upgradabile ce sunt destinate eliminării piloţilor de pe străzile publice. Impulsuri electromagnetice, benzi cu ţepi aşternute pe stradă, dar şi alte gadget-uri şi abilităţi pot fi cumpărate de poliţişti utilizând sumele de bani capturate de la piloţi.

Jocul a răms un open world desăvârşit, iar de această dată acţiunea se petrece într-o zonă fictivă numită Redview County, ce are aproximativ 160km de şosele şi mulţi şoferi furioşi atât de partea piloţilor cât şi de partea poliţiştilor. Harta de joc este foarte variată şi oferă toate formele de relief şi tipurile de drum pe care ni le-am putea dori. Există în continuare scurtături ascunse, speed trap-uri ce permit compararea rezultatelor cu cele ale prietenilor prin sistemul Autolog, dar şi platforme pentru efectuarea de sărituri.

Poate cea mai interesantă parte a jocului este aceea de single player care întâlneşte multiplayer-ul, supranumită AllDrive. În Need for Speed Rivals, dacă jucătorul este conectat la Internet, campania va conţine până la alţi 5 jucători reali ce îşi desfăşoară nestingheriţi campaniile lor, fie din rolul de poliţişti, fie din cel de “ilegali”.

Cei 6 jucători umani din sesiune fie pot colabora ca poliţişti, fie pot concura împreună ca piloţi, fie se pot lupta unii cu ceilalţi dacă unii sunt piloţi iar ceilalţi poliţişti, fie se pot ignora – un lucru întâlnit parcă un pic cam des în Rivals. În afară de jucătorii reali, şoferii controlaţi de AI se descurcă foarte bine atât din calitate de poliţişti, cât şi în calitate de piloţi. Cei care nu vor să beneficieze de sistemul AllDrive pot juca Rivals în mod deconectat.

Controlul de tip arcade al jocului este simplu şi foarte bine calibrat, astfel încât oricine poate deveni un stăpân al şoselelor în doar câteva minute de la prima pornire a jocului, iar aici mă refer în special la controlul din tastatură. Din păcate jocul nu este compatibil cu alte periferice în afară de tastaturi şi gamepad-uri XInput (precum cel de Xbox 360), aşa că deţinătorii de volane vor fi dezamăgiţi.

Grafica bazată pe motorul grafic Frostbite 3 este impresionantă şi este pusă în valoare de Redview County, o zonă vastă cu un design foarte frumos, care oferă o altă experienţă vizuală la fiecare câţiva kilometri parcurşi. Jocul trece de asemenea printr-un ciclu noapte-zi şi include efecte meteorologice precum ploaia sau ninsoarea. Toate acestea sunt frumos cosmetizate cu ajutorul unor efecte vizuale care înfrumuseţează fiecare cadru.

Maşinile sunt foarte frumos modelate la exterior însă, din păcate, dezvoltatorii jocului au decis să nu modeleze şi interiorul maşinilor, astfel că nu există o cameră de la nivelul bordului, aşa cum se regăsea în seria-simulator Need for Speed: Shift. Este adevărat, jocurile NFS de tip arcade nu a mai beneficiat de modele de interior de mai bine de 10 ani.

Sunetul este de asemenea magistral, aşa cum ne-am fi aşteptat de la un joc blockbuster precum Need for Speed Rivals. Sunetele motoarelor, activarea oxidului de azot sau conversaţiile dintre poliţişti sunt frumos executate, iar coloana muzicală este extrem de antrenantă.

Voi încheia prin a vă spune că varianta PC a jocului este din păcate foarte prost optimizată şi este realizată pentru a rula la 30 de cadre pe secundă, exact ca în cazul variantelor de console. Din păcate sunt însă configuraţii PC decente (mult peste cerinţele minime ale jocului) care nu obţin în mod constant nici acele 30FPS. Iar cea mai mare problemă este că Rivals este creat în aşa fel încât dacă PC-ul atinge mai puţin de 30 de cadre, timpul jocului începe să încetinească. Practic jocul devine un fel de scenă slow motion din filmele de la Hollywood.

Need for Speed Rivals este un joc distractiv, un joc în care poţi avea maşina visurilor şi o poţi folosi exact aşa cum ai visa să o foloseşti: în viteză, sfidând regulile traficului. Fie că îţi place să fii poliţist, fie că îţi place să fii pilot, Rivals oferă o senzaţie de condus extrem de satisfăcătoare, care, împreună cu sistemul de single+multiplayer AllDrive, permite ca experienţa să fie imprevizibilă în fiecare cursă.