FIFA 13 Review: câştigător la puncte

Datele problemei sunt destul de simple: a mai trecut un an, a mai fost lansat încă un joc FIFA. După cum era de aşteptat, EA Sports îşi continuă marşul triumfal şi cu FIFA 13, bazându-se însă mai mult pe apatia concurenţei decât pe cine ştie ce îmbunătăţiri revoluţionare aduse formulei FIFA. Să vedem însă care dintre noutăţile aduse de noul joc sunt demne de menţionat şi la ce capitole ar trebui traşi de urechi membrii echipei producătoare.

MAI APROAPE DE REALITATE…

Chiar dacă la prima vedere foarte puţine lucruri au fost schimbate de la FIFA 12, anumite elemente de fineţe sar imediat în ochi, mai ales în ceea ce priveşte gameplay-ul. Pe lângă îmbunătăţirea motorului fizic Player Impact Engine, FIFA 13 atrage atenţia prin două modificări severe: First Touch Control şi Attacking AI. Ambele influenţează sever gameplay-ului, făcând diferenţa faţă de generaţiile trecute de FIFA.

First Touch Control se referă la modalităţile în care jucătorii controlaţi realizează preluările, după pasele sau centrările venite de la coechipieri. În funcţie de caracteristicile şi nivelul de prospeţime fizica ale acestor fotbalişti, o astfel de preluare poate fi realizată perfect sau defectuos, existând şi riscul ca mingea să sară dintr-un jucător ca dintr-o bucată de lemn. Acest gen de abordare forţează o gestiune mult mai atentă a schimbărilor realizate în fiecare meci şi, cumulată cu accidentările mult mai realiste ce pot surveni pe gazon, adaugă jocului o notă suplimentară de realism.

Totuşi, cea mai importantă schimbare în bine a fost adusă AI-ului coechipierilor, atunci când echipa se află în mijlocul unei faze de atac. În FIFA 12 şi restul de jocuri precedente ale seriei, fotbaliştii trebuiau parcă împinşi de la spate pentru a ataca, de multe ori jucătorul fiind nevoit să se oprească, pentru a le da timp coechipierilor să se demarce sau să ajungă în poziţii favorabile. Attacking AI corectează acest neajuns, fotbaliştii controlaţi de computer fiind capabili să analizeze singuri fazele de atac, să se demarce şi să alerge pe culoare libere, favorizând astfel realizarea de atacuri mult mai spectaculoase şi fluente. După ce te-ai obişnuit cu aceste opţiuni noi, cu greu te mai poţi întoarce la FIFA 12.

Autenticitatea lui FIFA 13 a fost sporită şi graţie noului EA Match Day, un sistem prin intermediul căruia jocul poate consulta rezultatele recente din toate campionatele importante ale Europei, adaptând în mod dinamic caracteristicile echipelor şi ale fotbaliştilor pentru a reda cât mai corect performanţele reale ale acestora. Aceste modificări sunt evidenţiate şi de comentatorii meciurilor din FIFA 13, care scot în evidenţă rezultatele şi poziţiile ocupate în clasamentul real de către echipele controlate.

De asemenea, a fost introdus un al treilea comentator, care informează în legatură cu gravitatea diferitelor accidentări ce au loc pe gazon.

Chiar dacă nu vital, unul dintre cele mai interesante moduri de joc noi aduse de FIFA 13 este Skill Games, dedicat efectuării de trucuri, dribbling-uri sau diferite alte astfel de faze. Conceput ca un soi de tutorial pe steroizi, acest mod de joc este împărţit în diferite mini-game-uri, care implică diferite provocări: centrarea unor mingi către o poziţie anume din teren, driblarea de adversari statici şi şutul la poartă, lovirea unor poziţii anume din cadrul porţii etc. Perioadele de loading (în care poţi încerca asemenea provocări) devin astfel mult mai plăcute şi productive.

…DAR LA FEL DE DEPARTE DE PERFECŢIUNE

Din păcate, alte dintre vechile probleme ale seriei FIFA au fost păstrate aproape neschimbate. În cazul în care nu este folosit sistemul manual, pasele au câteodată o voinţă proprie, îndreptându-se către poziţii fanteziste, chiar dacă există coechipieri mult mai bine plasaţi în apropiere. De asemenea, dacă pe faza de atac AI-ul fotbaliştilor a fost serios îmbunătăţit, când vine vorba de apărare, avem parte de aceiaşi roboţei incapabili să se abată de la propriul traseu predefinit, chiar dacă mingea se află la nici un metru de ei.

Şi dacă tot am adus vorba de apărare, FIFA 13 a revenit la restricţiile online aplicate celor care preferă în continuare veche metodă de control Legacy Defending. Din nou, dacă joci cu Legacy Defending nu poţi accesa niciun fel de competiţie online ranked, fiind limitat la simplele meciuri amicale unranked. Nu voi intra în detalii referitoare la diferenţele dintre modurile Legacy şi Tactical Defending (introdus anul trecut) şi avantajele sau dezavantajele fiecăruia. Deranjant rămâne însă faptul că, în ceea ce priveşte online-ul, EA se încăpăţânează să ignore în continuare o categorie importantă de public, mai ales în condiţiile în care pachetul DLC UEFA Euro 2012 nu impunea astfel de restricţii.

O altă bilă neagră este atribuită aspectului grafic din FIFA 13, aproape neschimbat faţă de jocul precedent din serie. În timpul unui meci, cu greu poţi face vreo diferenţă între ediţia de anul acesta şi FIFA 12. Îmbunătăţiri grafice au fost aplicate însă în secvenţele introductive ale meciurilor, când atmosferă este întreţinută de apariţia cameramanilor care filmează sau de cea a fotografilor.

Nu are rost să aducem din nou în vorba lipsa echipelor româneşti de club din FIFA 13. Ce merită însă menţionată este lejeritatea cu care a fost tratată documentarea în privinţa realizării loturilor anumitor formaţii. Având în vedere licenţele cu care jonglează EA Sports, nu mi se pare acceptabil ca în FIFA 13 să mă trezesc cu un fotbalist precum Hulk încă jucând pentru FC Porto.

PUNCT ŞI DE LA CAPĂT

În ciuda fluidizării jocului pe faza de atac, FIFA 13 nu reuşeşte să iasă mai deloc în evidenţă faţă de titlul de anul trecut. Pur şi simplu rămâi cu impresia ca EA a ajuns într-un punct în care nu mai poate îmbunătăţi serios formula actuală de FIFA, aşteptând probabil generaţia următoare de console pentru a revoluţiona din nou seria. Chiar dacă FIFA 13 nu este în niciun caz slab şi rămâne în continuare prima recomandare în materie de jocuri de fotbal, parcă ne aşteptam la ceva mai mult.