F1 2015 Review: performer pe pistă, dezamăgire la boxe

Acum câţiva ani Formula 1 era unul dintre sporturile mele favorite, la fiecare două săptămâni regăsindu-mă pironit în faţa televizorului pentru a urmări în acţiune legende precum Ayrton Senna, Nigel Mansell, Damon Hill, Mika Hakkinen sau Michael Schumacher. Bineînţeles, pe lângă cursele reale, nu am ratat ocazia de a testa bolizii virtuali de F1 şi în jocuri, seria F1 Grand Prix a celor de la Microprose fiind de departe cel mai serios simulator al acelor vremuri.

Totuşi, modificările constante aduse regulamentului competiţiei, retragerea unor piloţi precum Michael Schumacher şi migrarea titlurilor oficiale F1 catre console m-au făcut să încep să dau din ce în ce mai puţină atenţie fenomenului, campionatele F1 şi jocurile aferente din ultimii ani trecând pe lângă mine în mare pare neobservate. Până în acest an, când Codemasters (actualii deţinătorii ai licenţei F1 pentru jocuri video) au hotărât să lanseze F1 2015, primul joc al seriei special conceput pentru noua generaţie de console şi PC-uri. Ocazia perfectă pentru a reveni pe circuit, cum s-ar spune.

Nu este tocmai uşor să fii jocul oficial al unei competiţii atât de importante precum Formula 1, iar F1 2015, intr-o anumită măsură, se achită de această sarcină. Avem parte de întregul sezon 2015 al Marelui Circ cu toţi piloţii, toate echipele, toate maşinile şi circuitele. Mai mult, producătorii au inclus, drept bonus, şi sezonul 2014 al Formulei 1, pentru cei cărora le place să experimenteze şi cursele de anul trecut. Poate ar fi mers şi nişte maşini clasice din alte epoci, nişte piloţi legendari sau alte astfel de elemente care au dat farmec competiţiei pe parcursul anilor. Dar ne mulţumim şi cu ce avem.

Trebuie menţionat din start că F1 2015 reuşeşte să se muleze pe gusturile fiecăruia în ceea ce priveşte desfăşurarea curselor propriu-zise şi pilotarea efectivă a bolizilor de Formula 1. Dacă eşti împătimit după simulatoare, dezactiveaza assist-urile şi foloseşte un set de volan şi pedale pentru o experienţă cât mai asemănătoare cu ale lui Vettel sau Hamilton. Dacă te ştii un şofer de duminică, mai viteaz în faţa televizorului decât la volan, porneşte assist-urile, ia un gamepad în braţe şi vei avea parte de un joc arcade accesibil.

Singura problemă ar fi că această perioadă de testare a propriilor abilităţi poate dura câteva curse, timp în care cei mai puţin răbdători s-ar putea să renunţe la joc din principiu. Totuşi, după ce am lăsat jumatate din frumoasa vopsea roşie a bolidului Ferrari pe parapeţii primului circuit din calendarul competiţional (Australia), am reuşit să găsesc setările care mi s-au potrivit, aducând controlul din F1 2015 în aria Gran Turismo sau Forza Motorsport, serii cu care sunt destul de familiarizat.

Odată trecută această etapă, opţiunile de joc puse la dispoziţie de Codemasters pentru F1 2015 mi s-au părut că se încadrează în categoria “strictului necesar”. Poţi participa la Quick Race-uri sau Time Trial-uri, sau te poţi aventura într-un campionat întreg de Formula 1, folosind, din păcate, doar piloţii şi maşinile puse la dispoziţie de joc.

Alternativ, poţi încerca campionatul Pro, în care toate assist-urile sunt dezactivate, lipseşte HUD-ul, cursele au numărul de ture din realitate şi eşti forţat să vizionezi întrecerea de la bordul propriului bolid. Totuşi, e cam puţin, mai ales pentru jocul oficial al acestui sport; F1 Grand Prix 2 (joc apărut in 1996!!!) îtţ permitea să-ţi creezi propriul pilot, propria echipă şi să imporţi propriile texturi pentru maşini, opţiuni omise, în mod inexplicabil, din titlul celor de la Codemasters.

Ce nu aveau însă vechile jocuri este prezentarea de tipul unei transmisii TV cu care se laudă F1 2015. Înaintea fiecărei sesiuni de antrenamente, de calificări sau înaintea fiecărei curse propriu-zise, avem parte de prezentările circuitelor şi de câteva cadre de la boxele echipelor sau de pe grila de start. Din păcate, aici se cam sfârşeşte aşa-zisa transmisie TV lăudată de producători. Modelele piloţilor arată destul de robotic, deloc potrivite cu epoca actuală, iar animaţiile aferente anumitor situaţii (obţinerea unui pole position, ocuparea unui loc pe podium şi ceremonia de premiere etc.) sunt mereu aceleaşi.

Producătorii puteau scana piloţii reali aşa cum se întâmplă cu unii sportivi în alte jocuri, le puteau înregistra câteva replici vorbite, pentru a spori sentimentul de autenticitate, le puteau pune pozele reale la prezentarea grilei de start (şi nu doar figurile unor manechine inexpresive). De asemenea, nu cred că era greu ca atunci când Vettel, spre exemplu, câştiga un Mare Premiu, sa avem parte de imnul Germaniei pe fundal, urmat de cel al Italiei (aferent celor de la Ferrari, echipa la care se află campionul german în acest moment). Astfel de momente pot face diferenţa dintre un joc “oficial”, susţinut de licenta FIA, şi un titlu oarecare.

Din fericire, pe cât de subţire este “garnitura” lui F1 2015, pe atat de satisfăcător este “felul principal”: cursele propriu-zise, în care bolidul ce trebuie stăpânit pe circuit nu este singurul obstacol în calea spre titlul de campion F1. Din fericire, F1 2015 incorporează o serie întreagă de opţiuni ce pot face experienţa din joc mult mai palpitantă. În primul rând, producătorii au implementat un sistem variabil de vreme în F1 2015, apariţia ploii, la fel ca în realitate, având un rol determinant în desfăşurarea unei curse.

Bineînţeles că poţi alege compoziţia pneurilor la începutul cursei sau înainte de o intrare la boxe, aceste decizii fiind vitale. Spre exemplu, am reuşit să pierd o cursă pe care o dominam fără mari probleme din cauza unei greşeli de alegere a pneurilor la boxe. Ploaia a început după vizita la boxe, unde am ales să merg tot pe slick-uri, chiar dacă fusesem avertizat de la boxe în privinţa condiţiilor meteorologice. Ideea era ca mai prind câteva ture pe uscat şi apoi diferenţa de timp va fi prea mare pentru a fi suficientă; evident, m-am înşelat, iar ultima parte a cursei s-a tranformat într-o luptă constantă de a ţine maşina pe circuit, locul 5 ocupat la sfârşit dovedindu-se a fi o adevărată performanţă în condiţiile date.

Opţiuni similare există şi în legătură cu alte elemente ce ţin de configurarea bolidului (compoziţia combustibilului, spre exemplu), care, pe măsură ce renunţaţi la assist-uri şi creşteţi dificultatea, devin vitale pentru buna desfăşurare a unei curse. De altfel, vă recomand călduros să jucaţi cu sesiunile de antrenamente activate şi cu un număr sporit de ture per cursă, pentru a experimenta toate aceste “bunătăţi”, pe care altfel le-aţi putea rata cu uşurinţă.

După ce consideraţi că stăpâniţi îndeajuns de bine maşina, vă puteţi încumeta să accesaţi şi porţiunea multiplayer a jocului. Aici sunt puse la dispoziţie o serie de playlist-uri configurate după nivelurile de dificultate: de la începători şi până la avansaţi, fără opţiunea de a activa niciun assist. Se pot invita şi prieteni în aceste curse online, pentru a-ţi crea propriile mini-campionate F1 online. De asemenea, în cadrul curselor multiplayer online, lipsesc coliziunile dintre maşini, adversarii fiind trataţi precum ghost cars. Personal, am considerat aceasta opţiune de bun augur, F1 2015 evitând riscul de a deveni încă o sesiune de “bumper cars”, precum e DriveClub online, spre exemplu.

Am povestit mai devreme despre cum prezentarea de tip transmisie TV este dezamăgitoare; din fericire, restul elementelor ce ţin de grafica şi sunetul jocului sunt la înălţime. Circuitele şi maşinile sunt reproduse în amănunt, existând şi filtre de post-procesare menite să sporească senzaţia de viteză de la borul unui bolid de F1. Îţi poti da seama uşor de condiţiile atmosferice observând cu atenţie grafica jocului, o ploaie iminentă putând fi prevestită de întunecarea progresivă a cerului şi apariţia norilor. Efectele de ploaie nu sunt la fel de reuşite precum în DriveClub, spre exemplu, însă îşi fac treaba cu brio, F1 2015 fiind probabil cel mai arătos joc de curse pe circuit ce rulează la 60 de cadre pe secundă.

În versiunea pentru PlayStation 4, pe care am avut-o în test, nu am întâmpinat probleme evidente de framerate sau stabilitate, jocul rulând în general bine. Au existat totuşi şi câteva excepţii, cum ar fi revenirea în cursă după un flashback (opţiunea de a da timpul înapoi şi relua cursa dintr-un moment anterior, prezentă în mai toate jocurile de curse ale celor de la Codemasters), când framerate-ul a suferit câteva secunde, precum şi un bug enervant la capitolul audio, comentatorii insistând un campionat întreg asupra reuşitelor lui Daniel Ricciardo şi ale echipei Red Bull, deşi eu jucam alături de Kimi Raikkonen şi Ferrari.

După trecerea liniei de sosire, putem spune că F1 2015 este un simulator bun, însă destul de sărăcăcios. Un astfel de joc, reprezentant oficial al unei asemenea competiţii sportive, ar trebui să se concentreze şi pe partea din afara circuitului a Marelui Circ, de multe ori la fel de importantă precum cursele propriu-zise. Din păcate, la acest capitol, creaţia celor de la Codemasters nu reuşeşte să prindă plutonul fruntaş, în ciuda “prestaţiei foarte bune de pe pistă”.