Warhammer 40,000: Space Marine Review: ghid de supravieţuire în spaţiu

Pe vremuri, când jocurile video nu se bucurau de popularitatea imensă pe care o au acum, imaginaţia ne era stimulată prin alte metode, cum ar fi jocurile tabletop (stiţi voi, cele cu planşă, zaruri, cartonaşe etc.). Şi, în timp ce puştii din România se mulţumeau cu Piticot, Dacii şi Romanii sau Bunul Gospodar, în ţările vestice la putere erau universuri precum Dungeons & Dragons sau Warhammer 40,000. Ulterior, graţie popularităţii lor ieşite din comun, acestea din urmă au făcut inevitabilul pas către industria jocurilor video, Warhammer 40,000 impunându-se drept o serie de strategie respectată, graţie titlurilor Dawn of War dezvoltate de studioul Relic.

Warhammer 40,000: Space Marine nu are însă nimic de-a face cu strategia, Relic alegând de această dată să realizeze un veritabil titlu de acţiune, care împrumută anumite mecanici de joc din diferite alte producţii de gen, păstrând însă intact feeling-ul caracteristic universului Warhammer 40,000. Tocmai această fidelitate faţă de materialul-sursă poate fi considerată o sabie cu două tăişuri, pe cât de atrăgătoare pentru împătimiţii seriei, pe atât de… dubioasă pentru noii veniţi.

Sau cel puţin aşa mi s-a părut mie atunci când am încercat versiunea demo a jocului (trebuie să menţionez că experienţa personală în domeniul Warhammer 40,000 se limitează la Space Marine). Nu mă întelegeţi greşit, însă imaginea unor soldaţi futuristici în armuri imense, atacaţi de sute de orci care vorbesc cu accent australian, nu inspiră prea multa încredere. Din fericire, povestea versiunii complete are mult mai multa logică, reuşind nu numai să ofere motivaţii suficiente pentru cele descrise mai sus, dar şi să transforme un ignorant ca mine într-o persoană care acum se uită cu o oarecare admiraţie la universul Warhammer 40,000.

Se făcea că planeta industrializată Graia (Forge World Graia, ce servea drept loc de provenienţă pentru o sumedenie de maşinării, dedicate sau nu războiului) cade victima unui atac de proporţii a rasei orcilor. Fiind considerată obiectiv strategic (datorită prezenţei unui Warlord Class Titan – un soi de robot imens cu o putere de atac ieşită din comun), autorităţile Imperiului hotărăsc să trimită o companie de Ultramarines (un soi de soldaţi de elită) la suprafaţa planetei pentru a respinge atacul orc. Ulterior, lucrurile se dovedesc a fi un pic mai complicate, asediul orcilor transformându-se într-un simplu pretext ce ascunde o ameninţare mult mai mare.

După cum spuneam mai devreme, accentul în Warhammer 40,000: Space Marine este pus pe acţiunea pură, jucătorii având posibilitatea de a-l controla pe căpitanul Titus, conducătorul companiei de Ultramarines trimişi să rezolve situaţia. Aminteam mai sus că Space Marine împrumută mecanici de joc din alte titluri asemănătoare, jocul celor de la Relic fiind o combinaţie interesantă de God of War şi Gears of War. În primul rând, Titus are mereu la dispoziţie o armă melee (sabie-fierăstrău, topor, ciocan etc.), cu ajutorul căreia se poate aventura în lupte corp la corp într-un stil ce aminteşte de aventurile spartanului Kratos.

De altfel, singura metodă prin care Titus îşi poate recupera „sănătatea” pierdută în luptă este prin executarea adversarilor, metodă ce implică confruntările corp la corp. Alternativ, Ultramarine-ul are la dispoziţie şi un arsenal caracteristic universului Warhammer 40,000, personajul central având posibilitatea de a căra patru arme simultan (la fel ca în Gears of War).

De altfel, şi modul de selectare a armelor, precum şi feeling-ul general al luptelor armate aduce foarte mult aminte de seria celor de la Epic Games. Un lucru deloc rău, având în vedere că Warhammer 40,000: Space Marine este disponibil pe toate platformele HD (PC, PlayStation 3, Xbox 360), în timp ce Gears of War rămâne o serie dedicată exclusiv consolei Microsoft.

Există unele momente pe parcursul campaniei când Titus capătă acces la un jetpack, puterea suplimetară oferită de acesta fiind demnă de menţionat: eroul îşi poate ataca inamicii de la înălţime, prin intermediul unor ground pound-uri cu efect devastator. Astfel, cele câteva secţiuni în care Titus este ajutat de jetpack devin unele dintre cele mai plăcute secvenţe ale jocului.

Din păcate, deşi în majoritatea covârşitoare a timpului Titus este acompaniat de colegii săi de companie, Warhammer 40,000: Space Marine nu oferă posibilitatea de a aborda campania şi în mod cooperativ. Având în vedere că aceasta se rezumă în mare parte la hăcuirea a zeci şi sute de inamici la rând, lucrurile tind să devină un pic cam monotone şi repetitive pe parcursul celor 9-10 ore de joc efectiv. Din fericire, pe 25 octombrie va fi lansat primul pachet pentru DLC pentru Warhammer 40,000: Space Marine, care urmează să adauge jocului, în mod gratuit, o componentă multiplayer cooperativă.

Şi pentru că tot a venit vorba de multiplayer, Space Marine este livrat cu două astfel de moduri de joc: Annihilation şi Seize Ground. Ambele sunt bazate pe clase, acumularea de experienţă şi avansarea în nivel, Annihilation fiind doar o alta denumire pompoasă pentru clasicul Team Deathmatch. În acest mod de joc, participanţii sunt împărţiti în echipe de până la opt marines, obiectivul fiind atingerea numărului de 41 de frag-uri. În schimb, Seize Ground este un pic mai strategic, harta fiind împânzită de numeroase „puncte de control”, care trebuie capturate şi menţinute pentru a primi cât mai multe puncte. Deşi poate părea sărăcacioasă, partea multiplayer a jocului este salvată de design-ul excelent al hărţilor.

De altfel, din punct de vedere grafic, întregul joc arată de la bine în sus, ocazionalele texturi de rezoluţie slabă neştirbind deloc viziunea artistică a celor de la Relic. Da, jocul a fost portat de pe console, însă adaptarea este de calitate, Warhammer 40,000: Space Marine rulând fără probleme în 1080p pe un laptop (echipat cu placă video GeForce GTX 560M). Nici partea audio nu se lasa mai prejos, vocile grave ale personajelor potrivindu-se de minune cu atmosfera mohorâtă a jocului. Singurul minus la acest capitol ar putea fi replicile orcilor, a căror repetitivitate, cuplată cu accentul australian, poate devine stresantă.

Totuşi, în ciuda minusurilor sale, Warhammer 40,000: Space Marine s-a dovedit a fi o experienţă mai mult decât plăcută, deşi nu se ridică tocmai la nivelul titlurilor din care s-a inspirat. Aşadar, dacă vă aflaţi în situaţia mea (cu Xbox 360-ul stricat şi fără nicio posibilitate de a juca Gears of War 3), nu ezitaţi să daţi o şansă şi Ultramarine-ilor. Veţi rămâne plăcut surprinşi.