Uncharted 3: Drake’s Deception Review: Blockbuster-ul anului

Uncharted 2: Among Thieves a fost unul dintre cele mai bune jocuri ale tuturor timpurilor, încasând, la momentul apariţiei sale (2009), marea majoritatea distincţiilor de tipul Game of The Year. N-are rost să intrăm acum în detalii despre acest subiect, tot ce vă pot spune este că trebuie să jucaţi neapărat Uncharted 2 (şi, de ce nu, şi primul titlu al seriei), dacă nu aţi făcut-o deja. În toată activitatea mea de „critic de jocuri video”, am considerat că doar două jocuri au fost demne de nota maximă (10). Unul dintre acestea a fost Uncharted 2: Among Thieves.

Şi totuşi, de ce atâta vorbăraie despre titlul precedent al seriei când este evident că subiectul acestui articol este Uncharted 3: Drake’s Deception? Ei bine, Uncharted 2 să zicem că este principalul „inamic” al succesorului său, pretenţiile legate de acest al treilea joc al seriei ridicându-se la cote alarmante tocmai datorită calităţii de necontestat a precursorului.

Şi, în mare parte, Uncharted 3 reuşeşte să se ridice la înălţimea titlului anterior, fără a reuşi însă să-l detroneze. Lăsând la o parte povestea şi gameplay-ul propriu-zis, excelente şi în cazul celui de-al treilea joc, Uncharted 3 lasă impresia că principalul scop al echipei producătoare de la Naughty Dog a fost depăşirea lui Uncharted 2 şi nu neapărat crearea unui titlu cu adevărat original.

De această dată, povestea lui Nathan Drake este mult mai personală, aceasta explorând atât legătura cu camaradul său de-o viaţă – Victor „Sully” Sullivan, cât şi relaţia amoroasă cu Elena, reporteriţa de care Nate se îndrăgostise în primul Uncharted. Îşi mai fac apariţia şi alţi eroi consacraţi ale seriei, precum şi feţe noi, jocul lăsând totuşi impresia că Naughty Dog s-a chinuit să introducă cât mai multe personaje, fără a le dezvolta tuturor personalităţile într-un mod cu adevarăt satisfăcător. Chiar şi aşa, nu vor lipsi momentele dramatice, Uncharted 3 reuşind să stârnească nişte sentimente la care alte jocuri nici măcar nu pot visa.

În ceea ce priveşte gameplay-ul propriu-zis, Uncharted 3 păstrează aproape intactă formula de aur din titlurile precedente: aventura misterioasă a la Indiana Jones (căutări de comori, rezolvarea de puzzle-uri, dezactivarea capcanelor, acrobaţii ce sfidează moartea etc.) combinată cu acţiune furibundă, în cel mai pur stil third person shooter. Totuşi, cele două componente sunt parcă mult mai bine delimitate în acest joc.

Secvenţele de shooting sunt parcă mai frecvente şi mult mai dificile, o îmbunătăţire sesizabilă fiind adusă luptelor corp la corp. Acestea folosesc un sistem asemănător cu cel din Batman: Arkham City, existând butoane dedicate pentru atac, eschivă sau incapacitarea adversarului. De asemenea, acum Drake se poate confrunta cu mai mulţi inamici simultan, într-un stil care aminteşte tot de cel mai nou joc Batman.

Totuşi, nu lupta propriu-zisă îţi ia ochii, ci locaţiile extrem de spectaculoase în care aceasta se desfăşoară: într-un castel în flăcări, într-o peşteră infestată de paianjeni, într-un cimitir naval, în cala inundată a unui vapor sau chiar călare pe un armăsar oriental, în urmărirea unui convoi. Totuşi, ca revers al medaliei, Naughty Dog pot fi traşi un picuţ de urechi, secvenţa finală din Uncharted 3 fiind prea asemănătoare cu sfârşitul titlului precedent.

În ceea ce priveşte partea de aventură a jocului, lucrurile stau în mare parte aşa cum ne-au obişnuit primele două titluri Uncharted, cu menţiunea ca puzzle-urile, de această dată, au fost gândite ceva mai bine. Dacă în Uncharted 2 soluţiile erau mură-n gură, în Drake’s Deception nu o dată am fost nevoit să „experimentez” ceva mai multă vreme până să găsesc rezolvările. Per total, campania single player are o durată de 7-10 ore, în funcţie de nivelul de dificultate ales şi numărul de comori ascunse pe care reuseşti să le găseşti.

Un capitol la care Uncharted 3 stă cu adevărat mult mai bine ca predecesorul său este componenta multiplayer, care este livrată în două „arome”: competitivă şi cooperativă. În cazul acesteia de urmă, modurile de joc permit abordarea unor niveluri de sine stătătoare, bazate pe trecerea printr-un ciclu de obiective, care trebuie rezolvate în timp ce jucătorii sunt asaltaţi de valuri de inamici, dar şi a unei campanii separate, cu propria sa poveste, special dezvoltată pentru co-op.

Atât în cooperativ, cât şi în modurile competitive free for all sau bazate pe echipe, jocul este extrem de bine realizat, ieşind în evidenţă atât armele grele, precum şi accentul deosebit pus pe folosirea execuţiilor melee. În multiplayer, Uncharted 3 pur şi simplu dă impresia unui aşa-zis „haos organizat”, sentiment ce aduce aminte de partidele de Quake sau Unreal. Spre deosebire de acestea însă, Uncharted 3 foloseşte un sistem de progresie în nivel bazat pe experienţa acumulată în lupte.

Fiecare kill şi acţiune indeplinită cu succes duce la câştigarea de bani virtuali, ce pot fi mai apoi investiţi în personalizarea modelului folosit de jucator şi în deblocarea de upgrade-uri pentru arme, de boostere sau medal kickbacks. Boosterele sunt asemănătoare cu perk-urile din Call of Duty, în timp ce medal kickback-urile permit activarea unui soi de power-up-uri atunci când jucătorul acumulează un număr anume de medalii (medaliile pot fi câştigate realizând diferite acţiuni în timpul jocului: uciderea unui număr ridicat de inamici, folosirea succesivă a atacurilor melee, activarea unor maşinării etc.).

Dacă nu v-aţi dat seama din descrierea de mai sus, multiplayer-ul din Uncharted 3 este excelent şi creează dependenţă, mai ales în condiţiile în care, pe lângă PlayStation Network, aceste moduri de joc pot fi abordate şi local: fie prin LAN (competitiv), fie splitscreen (cooperativ). N-am întâmpinat niciun fel de probleme în ceea ce priveşte conectarea la servere, eventualul lag sau pierderi de performanţă în timpul sesiunilor splitscreen.

Un capitol la care Uncharted 2: Among Thieves şi-a umilit de-a dreptul concurenţa în 2009 a fost grafica, combinaţia de viziune artistică extraordinară şi tehnologie extrem de bine optimizată făcând să suspine şi deţinătorii de PC-uri performante ale acelor vremuri. Uncharted 3: Drake’s Deception încearcă să ţină steagul sus şi în această privinţă, unele dintre scenele din joc (deşertul, cimitirul de îmbarcaţiuni, scufundarea vaporului) fiind impresionante din acest punct de vedere.

Totuşi, vremea a trecut, iar tehnologia a avansat, Uncharted 3 nemaireuşind să impresioneze la nivelul la care o făcea predecesorul său. Totuşi, sar în ochi efectele excelente de lumină volumetrică, texturile foarte bine definite şi suportul pentru afişajul 3D stereoscopic, Uncharted 3 fiind probabil cel mai arătos joc de console al momentului.

Din fericire, în ceea ce priveşte partea audio, Drake’s Deception străluceşte din nou, cu o coloană sonoră orchestrală care se potriveşte de minune oricărei situaţii întâlnite în joc, dar şi datorită vocilor de excepţie, interpretate de aceeaşi actori prezenţi în distribuţia seriei încă de la începuturile acesteia (Nolan North & co).

În concluzie, Uncharted 3: Drake’s Deception este un must-have pentru deţinătorii de PlayStation 3 şi nu numai (în curând vin sărbătorile de iarnă şi o consolă sub brad n-ar fi o idee deloc rea). În ciuda momentelor sale dramatice, campania single player poate nu se ridică la nivelul celei din Uncharted 2 (dar nici departe nu-i); în schimb, modurile multiplayer sunt cireaşa de pe tort, într-atât de bine realizate încât dau dependenţă. Faceţi-vă un bine şi nu rataţi acest joc.