Titanfall Review: supremaţia roboţilor?

Industria jocurilor video are şi ea telenovelele ei, unele tragice, altele cu final fericit. Din această din urmă categorie face parte Respawn Entertainment, studio format din foştii membri ai Infinity Ward. Aceştia au ales să părăseasca „familia” Activision după un conflict pe teme financiare cu publisher-ul gigant. Odată eliberaţi de „jugul corporatist”, aceştia au pornit lucrul la ceea ce azi se numeşte Titanfall.

Pentru cine nu a avut contact cu noutăţile recente din gaming, Titanfall este un shooter care continuă tradiţia creatorilor seriei Call of Duty, concentrându-se exclusiv pe latura multiplayer, cu unele modificări esenţiale, suficiente însă pentru a insufla o nouă doză de diversitate unui gen stagnant în ultima vreme. Astfel, Titanfall vine cu două adăugiri majore faţă de restul plutonului: libertatea de mişcare dusă la extrem (double jumps, parkour, jump packs, fără falling damage) şi posibilitatea de conduce roboţii bipezi numiţi, cum altfel, titani.

Aş vrea sa începem cu prima astfel de particularitate, aceasta definind într-o măsură covârşitoare gameplay-ul din Titanfall. Libertatea de mişcare a personajului controlat automat scoate jocul celor de la Titanfall din aria „restrânsă” a shooterelor militare contemporane şi îl aduce mult mai aproape de ceea ce întâlneam pe vremuri in FPS-uri precum Quake sau Unreal Tournament.

Trebuie să mărturisesc că am trăit un sentiment extrem de plăcut atunci când m-am plimbat prima dată printr-o hartă din Titanfall şi am simţit pe propria piele cum se mişcă personajul şi cât de exact răspunde la comenzi. Bineînţeles că o astfel de abordare va duce şi la apariţia unor hărţi ceva mai complexe decât banalele „coridoare” din Call of Duty, cu un accent vizibil pus şi pe orientarea verticală. Această alegere de design scoate din ecuaţie, cel puţin pentru autorul acestui articol, gamepad-ul drept metodă viabilă de control în Titanfall: ori joci cu mouse-ul şi tastatura, ori mai bine nu mai joci deloc.

Un alt aspect ce ar putea fi considerat deranjant este că hărţile au fost proiectate încă din start pentru a fi jucate în configuraţii de 6 vs 6 jucători, exclusiv în moduri orientate pe echipe. Nu este nimic neobişnuit pentru un shooter modern, însă contrastează oarecum cu abordarea dinamică a controlului personajelor. Astfel, degeaba am o liberatate de mişcare mult peste ce oferă alternativele contemporane, când punerea în scenă a unui meci 1 vs 1, bazat exclusiv pe skill, este imposibilă în formula propusă de Titanfall.

Sentimentul este amplificat şi de rolul important pe care îl joacă AI-ul în determinarea rezultatelor unui meci de Titanfall. Hărţile sunt împânzite şi de oponenţi controlaţi de inteligenţa artificială, carne de tun uşor de eliminat, şi care, câteodată în mod nemeritat, poate face diferenta dintre două echipe echilibrate. Tocmai din aceste cauze, Titanfall parcă funcţionează mai bine în moduri de joc precum Hardpoint Domination (orientate mai mult către latura tactică), decât în banalul Attrition (Team Deathmatch).

Şi pentru că tot a venit vorba de moduri şi opţiuni de joc, Titanfall nu excelează mai deloc la acest capitol. Varietatea de arme şi titani nu este deloc mare, acestea fiind ascunse în spatele sistemului de acumulare de experienţă clasic deja pentru acest gen de jocuri. Din păcate, Titanfall nu emite nicio pretenţie narativă, povestea fiind practic inexistentă: ceva superficial, cu corporaţii, miliţii şi lupta oarbă dintre ele.

Poate că nici nu aş fi adus aminte de acest aspect, însă Titanfall se laudă cu o aşa-zisă campanie online, ce ar trebui să combine în mod armonios gameplay-ul caracteristic jocului cu numeroase elemente narative.

Nici vorba de aşa ceva: „campania” din Titanfall e o glumă proastă, un soi de playlist care combină hărţile şi modurile de joc, în care vorbăraia din fundal (povestea, cum ar veni) este acoperită de voice chat, întreruptă când mori şi, în general, total inutilă. Mai bine s-ar fi implementat lupte offline împotriva boţilor decât acest simulacru de campanie, al cărui singur rol este deblocare modelelor suplimentare de titani.

Titanii sunt a doua mare noutate adusă de acest joc, controlul lor fiind cât se poate de facil, chiar dacă nu oferă acelaşi grad de libertate. Mai mult, deşi îşi pot domina adversarii umani, titanii nu sunt invincibili, eliminarea acestora fiind relativ simplă pentru un grup de jucători pricepuţi. Pe lângă atacarea lor directă cu ajutorul armelor dedicate, jucătorii pot sări „în cârca” roboţilor, încercând astfel o eliminare „eroică” a acestora, cu iz de kamikaze. Luptele titan vs titan sunt de asemenea reuşite, cu arme secundare păstrate pentru momentul oportun sau folosirea scutului ce poate întoarce proiectilele adversarului împotriva sa.

Dacă ar fi să căutam şi alte minusuri, ar merita să amintim de unele lipsuri greu de justificat pentru un joc multiplayer. Lipseşte posibilitatea de a organiza sesiuni private, jucătorii fiind momentan limitaţi la sistemul de matchmaking oferit de producători (care funcţioneaza însă relativ bine).

De asemenea, am dus dorul unei opţiuni prin intermediul căreia să pot gestiona mai eficient grupul de prieteni alături de care joc: ar trebui oferit suport pentru clanuri, suport pentru rematch-uri în cazul în care echipele doresc acest lucru şi multe alte opţiuni care lipsesc momentan din Titanfall. Ce-i drept, Respawn a promis că va rezolva parte din aceste probleme prin intermediul viitoarelor update-uri.

Grafic, Titanfall nu stă rău, însă nici nu va rupe gura târgului. Motorul grafic ales de Respawn – Source Engine – îşi face treaba, însă aspectul păleşte în detrimentul framerate-ului ridicat şi al codului de reţea, vital pentru bună desfăşurare a meciurilor online. Astfel, pe sistemul nostru de test nu am întâmpinat probleme, Titanfall rulând fluent cu rezoluţia şi opţiunile grafice împinse la maximum.

Aşadar, deşi are unele lipsuri, Titanfall reuşeşte să se achite cu brio de ceea ce şi-a propus: oferirea unei alternative viabile la shooterele multiplayer deja existente pe piaţă. Libertatea de mişcare şi doza suplimentară de adrenalină adusă de apariţia titanilor în luptă înclină balanţa în favoarea jocului celor de la Respawn. Cu alte cuvinte, decât să joc Call of Duty sau Battlefield, personal prefer o doză sănătoasă de Titanfall.