Sniper Ghost Warrior 2 Review: paradisul lunetistului?

Fanii armelor cu lunetă au un motiv de bucurie: a fost lansat un nou joc ce se concentrează pe sniping. Sniper: Ghost Warrior 2, căci despre el vorbim, este cel de-al doilea joc de sniping produs de către City Interactive şi a fost lansat în cursul acestei luni.

Noul Ghost Warrior 2 urmăreşte povestea Căpitanului Cole Anderson, un sniper care îşi ajută câţiva colegi pe parcursul mai multor misiuni ce se desfăşoară în diverse zone de conflict precum Sarajevo, junglele din Burma sau munţii din Tibet.

Sniper: Ghost Warrior 2 urmează un model de joc liniar şi aproape complet scriptat, care parcă îl ţine de mână şi îl trage pe jucător prin poveste fără să-i dea de prea multe ori ocazia să gândească de unul singur.

De multe ori misiunile încep cu o secţiune de stealth prin care jucătorul trebuie să îşi urmărească un coleg de trupă în spatele liniilor inamice şi să ucidă vreo 2-3 inamici, cu câteva ocazii putând lua decizii singur. Apoi, la un moment dat şi în mod inevitabil, Cole trebuie să urce pe un deal sau într-o clădire înaltă de unde jocul va porni un fel de sesiune de sniping fix care se termină doar după ce jucătorul a “curăţat” toată zona (de obicei o arie destul de largă).

Acest tip de secţiune poate fi găsit de mai multe ori în fiecare misiune ajocului şi nu constă pur şi simplu în uciderea inamicilor, ci în uciderea inamicilor pe care jocul îi doreşte eliminaţi, exact în ordinea pe care o impune jocul.

Practic, jucătorul este un fel de unealtă, un actor care apasă trăgaciul şi omoară inamici rând pe rând cu unicul scop de a primi încă un ordin, Executarea inamicilor într-o ordine diferită de cea pe care o doreşte jocul poate duce de multe ori la repornirea ultimului checkpoint.

Şi, ca să fac o paranteză, checkpoint-urile sunt foarte rare. Prea rare pentru un joc de sniping, un joc care mizează pe răbdare şi concentrare pentru a lovi în momentul oportun. Am avut momente când , după ce Cole afost ucis, a trebuit să rejoc în jur de 5 minute pentru a ajunge din nou la acelaşi punct.

Revenind la mecanica de bază, Sniper: Ghost Warrior 2 oferă o experienţă de tras cu arma mult mai bună decât jocul anterior. Gloanţele sunt afectate mai realist de vânt şi distanţă iar din când în când jocul răsplăteşte loviturile mai spectaculoase cu un “Bullet Cam“, adică o scenă cinematică în care putem vedea glonţul în slow-motion, de la momentul când pleacă de pe ţeava puştii şi până la impactul cu ţinta.

De asemenea, Ghost Warrior 2 permite uciderea mai multor inamici dintr-un singur glonţ şi lovirea inamicilor care stau ascunşi după diverse suprafeţe solide, oferind sentimentul că glonţul expediat de o armă cu lunetă este într-adevăr puternic.

Funcţia de oprire a respiraţiei încetineşte şi timpul, simulând astfel o concentrare sporită din partea protagonistului. Pe modurile de dificultate Easy şi Medium, ţintele sunt lovite cu o uşurinţă destul de mare, căci Sniper: Ghost Warrior 2 afişează un punct roşu în zona unde va lovi glonţul, făcând practic irelevante atributele precum distanţa şi vântul. Nu se întâmplă acelaşi lucru pe ultimul nivel de dificultate, pe care dealtfel îl şi recomand celor care sunt pasionaţi de sniping şi de ideea că au ochit corect fără a “trişa”.

AI-ul este îmbunătăţit faţă de jocul anterior, demonstrând acum un comportament ceva mai uman. De obicei protagonistul poate trece nedetectat dacă se furişează prin vegetaţie sau după clădiri. De asemenea a fost introdus un indicator al nivelului de ameninţare, o mare îmbunătăţire faţă de titlul precedent în care nu puteam şti dacă suntem sau nu în atenţia AI-ului.

În cazul în care jucătorul este detectat, inamicii ştiu acum să se ascundă după diverse obstacole şi vor încerca să găsească poziţii tot mai apropiate de Cole, în final alergând spre el şi ucigându-l destul de rapid cu mitraliera, indiferent de nivelul de dificultate.

Desigur, mai sunt câteva arii la care AI-ul nu prea se descurcă, cum ar fi faptul că, într-o linişte perfectă, nimeni nu aude loviturile repetate ale unei puşti cu lunetă. S-a întâmplat chiar să fiu văzut de câţiva inamici dintr-o bază, să intru într-un lung şi zgomotos schimb de focuri din care am ieşit învingător, după care să zăresc un inamic care stătea absolut liniştit la balconul unei clădiri situate la sub 10 metri de inamicii decedaţi.

O altă problemă ciudată a fost faptul că am fost observat de inamici chiar dacă eram atât de bine ascuns în vegetaţie încât ar fi fost omeneşte imposibil să fiu văzut. Din fericire, indicatorul de ameninţare m-a ajutat să îmi dau seama de ceea ce se întâmplă şi mi-am putut ajusta poziţia.

Sniper: Ghost Warrior 2 este printre puţinele jocuri în care viaţa nu se regenerează. El foloseşte vechiul sistem de MedKit-uri ce pot fi folosite pentru a ne “repara” personajul. În orice caz, am găsit mult mai multe MedKit-uri pe parcursul jocului decât am avut nevoie.

Din punct de vedere vizual jocul stă ceva mai bine decât primul din serie, dar, chiar dacă este construit pe engine-ul CryEngine 3 (cel folosit la Crysis 3), nu putem vorbi despre o grafică la nivelul anului 2013, ci mai degrabă una apropiată de jocurile din 2010. Per total jocul arată binişor şi, foarte important, rulează foarte bine în detalii maxime şi pe sisteme mai slăbuţe.

Totuşi au fost nenumărate momente în care m-am trezit cu plante sau alte obiecte apărând din senin în faţa personajului meu, sau cu glitch-uri precum dispariţia totală a armei din dotare după ce am traversat o apă. Au fost foarte multe momente deranjante şi este un pic ruşinoasă implementarea atât de defectuoasă a unuia dintre cele mai puternice engine-uri ale momentului.

Sunetul este o zonă la care jocul se descurcă destul de bine, reuşind să ridice tensiuea atunci când trebuie. Mediile înconjurătoare au o atmosferă specifică ce se datorează în mare parte sunetelor de mediu bine alese. O decizie foarte bună de design a fost implementarea unui semnal sonor repetitiv ca parte a indicatorului de ameninţare.

Multiplayer-ul este o secţiune care nu are foarte multe de oferit: un singur mod de joc – team deathmatch, două hărţi şi o colecţie de 6 arme ce pot fi alese la intrarea în rundă. Meciurile sunt adevărate festivaluri de camping 6 versus 6. Toată lumea stă “la pândă” şi scanează cu luneta clădirile de vis-a-vis.

Practic, modul multiplayer este ideal pentru cei care au răbdare şi timp să stea în faţa calculatorului câte 10-15 minute pe rundă, ucigând 2 sau 3 inamici şi murind de tot atâtea ori, majoritatea timpului fiind petrecut uitându-ne la zidurile de partea cealaltă a drumului şi la minimap, unde fiecare glonţ tras de un sniper advers marchează pentru câteva secunde direcţia din care a fost tras.

Sniper: Ghost Warrior 2 este un pas înainte pentru seria din care face parte, însă mai sunt multe lucruri de învăţat până va ajunge o serie AAA. Partea bună este că se adresează pasionaţilor de sniping şi le asigură acestora un material de joacă decent, o ocazie bună de a-şi demonstra abilităţile de lunetist.

Totuşi scenele de sniping fix mi-au dat senzaţia că acest joc ar fi putut avea un succes mai mare dacă ar fi fost livrat sub forma unei colecţii de misiuni, de preferat pe smartphone-uri şi console portabile. Jucarea continuă a celor 4-5 ore de campanie nu este cea mai plăcută experienţă, dar dacă îl împărţim pe bucăţi mici şi digerabile, Sniper: Ghost Warrior 2 e un joc decent.