Resident Evil 6 Review: un virus, 4 poveşti, 7 personaje

Resident Evil s-a întors, iar de această dată numărul de pe tricoul său este 6. Noul joc produs de Capcom a fost lansat pe PlayStation 3 şi Xbox 360 la finalul anului 2012, varianta PC lăsându-se aşteptată până în această primăvară.

Noul Resident Evil are nu una, nu două, ci patru campanii separate, dintre care trei pot fi jucate în mod cooperativ. Campaniile prezintă poveştile şi peripeţiile a diferite personaje în timpul unei infecţii cu noul virus C.

Primele trei campanii se desfăşoară în pereche, adică întotdeauna personajul principal va avea un partener alături: Leon o are alături pe Helena Harper, Chris Redfield pe Piers Nivens iar Jake Muller o are ca parteneră pe Sherry Birkin. Cea de-a patra campanie se desfăşoară în mod solo, protagonistă fiind Ada Wong. Această ultimă campanie oferă răspunsuri la multe dintre întrebările ridicate după jucarea celorlalte campanii.

Din start doresc să aplaud faptul că primele trei campanii pot fi jucate la fel de bine atât împreună cu un partener uman online cât şi în lipsa acestuia, întrucât AI-ul partenerului în jocul offline se descurcă bine şi nu constituie o povară. Sistemul de co-op online permite deconectarea unuia dintre parteneri în timpul jocului, acesta fiind automat înlocuit cu un AI până la conectarea altei persoane la server. De asemenea, jocul poate fi experimentat şi în sistem split screen pe acelaşi calculator.

Resident Evil 6 se străduieşte foarte tare să fie un joc de tip Hollywood. La tot pasul întâlnim cut-scene-uri, unghiuri ciudate ale camerei, explozii, flăcări, elicoptere, avioane, maşini… ce mai, aproape că-l putem numi Call of Duty: Resident Evil. Din păcate însă, majoritatea acestor situaţii sunt incluse parcă forţat şi fără talent, din dorinţa de a atrage cât mai mult publicul larg.

Producătorului japonez sfidează de multe ori legile firescului şi ale efectelor speciale, astfel încât de multe ori am rămas şocat de scenele din joc. Nu din cauză că jocul ar fi un horror uimitor care m-a înfiorat, ci din cauza faptului că unele scene sunt atât de lipsite de credibilitate încât pot fi considerate ilare de către orice jucător aflat în deplinătatea facultăţilor mintale (poate e diferit pentru jucătorii japonezi, care au o cu totul altă viziune asupra divertismentului).

Chiar la puţin timp după începutul jocului, în încercarea de a recăpăta controlul elicopterului pe care îl pilotează, Leon loveşte câteva blocuri, ajunge în paralel cu un tren vitezoman pe care îl zgârie pe toată lungimea lui, după care intră cu elicopterul prin geamurile unei clădiri, elicopterul îşi pierde elicele, fuselajul străbate toată clădirea cu o viteză constantă, iese prin cealaltă parte a clădirii şi plonjează într-un alt turn situat vis-a-vis, de unde protagoniştii coboară nevătămaţi şi viguroşi.

În afară de aceste momente, mai există un lucru foarte deranjant: acest joc conţine sute de momente în care trebuie executate nişte acţiuni scriptate prin apăsarea unor butoane ce apar pe ecran. Uneori acestea trebuie apăsate la timpul potrivit, alteori în ordinea potrivită şi evident de foarte multe ori trebuie apăsate repetat şi cât mai repede. Sunt, la propriu, sute de astfel de quick-time event-uri care rup ritmul jocului impunând urmărirea indicaţiilor de pe ecran.

Probleme sunt generate şi de momentele când protagonistul moare pentru că s-a aflat într-un loc nepotrivit atunci când a pornit un eveniment scriptat, cum ar fi intrarea în scenă a unui autovehicul care urmează să facă accident, în direcţia lui fiind şi personajul jucătorului. Din păcate unele dintre aceste evenimente nu permit evitarea lor nici măcar prin quick-time event-uri – jucătorul trebuie pur şi simplu să asiste la moartea personajului său (necontrolabil în timpul evenimentului) şi să îşi dea seama că data viitoare, după checkpoint reload, nu trebuie să mai meargă în acel punct.

În orice caz, gameplay-ul a suferit şi câteva îmbunătăţiri faţă de jocurile anterioare. În universul jocurilor Resident Evil lucrurile precum “sistem de cover” sau “tragi în timp ce mergi” sunt o noutate deplină. Personajele au şi nişte mişcări de luptă corp la corp interesante şi puternice, care pot deveni însă frustrante atunci când personajul loveşte pe lângă creatura inamică şi nu putem face altceva decât să asistăm la terminarea animaţiei greoaie şi să ne rugăm că nu ne atacă mortul viu până atunci.

Un element pe care nu prea l-am mai văzut în jocurile serioase din ultima perioadă sunt cutiile de lemn ce pot fi găsite la tot pasul şi pe care personajele trebuie să le spargă pentru a primi diverse resurse precum muniţie sau plante medicinale. Astfel de resurse pot fi găsite şi deasupra unora dintre inamicii ucişi. Şi dacă tot vorbeam de plante, acestea sunt utile pentru recăpătarea unei părţi din viaţa personajului. Ele trebuie selectate din inventar şi puse într-un slot de acces rapid, de unde mai apoi să fie folosite. Tot în inventar se pot combina mai multe plante pentru a realiza o compoziţie mai eficientă, capabilă să restaureze mai mult din clasica bară de viaţă a protagonistului.

Inamicii sunt mulţi şi cu diverse mutaţii, iar pe nivelul de dificultate Normal nu pun foarte mari probleme. Gloanţele nu sunt foarte eficiente de la distanţă, aşa că de multe ori lupta corp la corp este o soluţie mai elegantă, chiar dacă există momente când o creatură are o sclipire de inteligenţă şi îl ia pe protagonist la trântă, scăzându-i din viaţă. Chiar şi fuga dă roade, de multe ori fiind posibilă avansarea în nivel fără a avea o confruntare directă cu vreun infectat.

Grafica jocului este reuşită, chiar dacă pe alocuri pare ştearsă şi lipsită de detaliu, lucru care este specific portărilor de pe console. Jocul merge excelent chiar şi pe sisteme slabe iar design-ul nivelelor este foarte frumos executat (deşi parcă există prea multe uşi…). Sunetul este o reuşită extraordinară, toate elementele auditive având o calitate excepţională, de la dialogurile personajelor şi până la sunetele inamicilor sau cele ale mediului înconjurător.

Luat ca un întreg, Resident Evil 6 e un joc bunicel, care a dorit să impresioneze prin faptul că are patru campanii separate, lucru care este într-adevăr remarcabil (duce timpul de joc la peste 20 de ore). Problemele de întrerupere a ritmului jocului prin cut-scene-uri şi acţiuni scriptate pot fi însă de ajuns pentru ca unele persoane să renunţe la joc după foarte puţin timp. Sfatul meu? Dacă vă plac jocurile de acţiune cu oameni infectaţi, încercaţi-l.