Ghost Recon: Future Soldier Review: fantoma gloriei de odinioară

După numeroase amânări şi controverse legate de existenţa unei versiuni pentru PC, iată că Ghost Recon: Future Soldier a fost în sfârşit lansat. Creaţia a trei studiouri Ubisoft (Paris, Red Storm şi Bucureşti), Future Soldier încearcă să mascheze, sub pretextul introducerii echipamentului modern de război, o încercare disperată de a deveni competitiv cu restul shooterelor militare actuale.

Ca mai orice joc ce poartă numele lui Tom Clancy pe copertă, şi Ghost Recon: Future Soldier nu se remarcă deloc în privinţa poveştii. Se merge pe aceleaşi stereotipuri de când lumea: camarazi ucişi, bătălie lăuntrică între arzătoarea dorinţă de răzbunare şi necesitatea de a respecta ordinele, africani răi, ruşi şi mai răi, personaje insipide, inodore şi incolore… Ghost Recon: Future Soldier reuşeşte contraperformanţa ca, pe plan narativ, să fie mai plictisitor şi privizibil chiar şi decât subseria Call of Duty: Modern Warfare.

S-ar putea crede că punctele pierdute în ceea ce priveşte povestea ar putea fi recuperate acolo unde contează, la posibilităţile de joc oferite şi gameplay-ul propriu-zis. În primul rând, campania principală este destul de lungă, comparativ cu alte shootere similare (nu cred că exagerez când afirm că avem de-a face cu o durată dublă de joc faţă de titluri precum Battlefield 3) şi ceva mai variată. Şi totuşi, chiar dacă avem de-a face cu tranziţii subite, de la soarele dogoritor al Nigeriei şi până la zăpezile insuportabile ale Siberiei, gameplay-ul râmăne în mare parte acelaşi.

Spre deosebire de titlurile mai vechi pentru PC ale seriei, Ghost Recon: Future Soldier îmbrăţişează acum perspectiva third-person, alături de nelipsitul sistem de cover întâlnit în mai toate shooterele moderne. Din păcate, a fost „modernizată” şi abordarea, posibilităţile tactice oferite de vechile jocuri Advanced Warfighter fiind în mare parte eliminate. Nivelurile, fără excepţie, în ciuda unor evidente iluzii optice, sunt realizate după modelul culoarului liniar, de pe traiectoria căruia nu te poţi abate sub nicio formă.

Mai mult, echipamentele moderne de război pe care le ai la dispoziţie (grenade-senzor, dronă de recunoaştere, Warhound – un soi de robot de luptă echipat cu arme grele şi foarte rezistent) uşurează şi mai mult sarcinile de a explora mediul înconjurător şi de a elimina fără probleme inamicii. În plus, în majoritatea covărşitoare a timpului ai lângă tine încă trei coechipieri, cărora le poţi indica ce ţinte vrei să doboare fără implicarea ta directă.

Unele niveluri necesită o abordare stealth, declanşarea alarmei fiind echivalentă cu reîncarcarea celui mai recent checkpoint. Aici iese în evidenţă AI-ul nu neapărat slab, însă foarte nerealist (probabil adaptat pentru mediile de joc restrictive) de care jocul dă dovadă. Practic, chiar şi în mod stealth, fiecare grup de soldaţi inamici poate fi eliminat într-o anumită ordine specifică: unii adversari nu observă ce se întâmplă la doar 2 metri în spatele lor, uciderea acestora fiind doar o rutină ce implică marcarea corectă şi eliminarea a câte trei victime pe rând.

Tocmai din acest motiv cea mai reuşită misiune a jocului mi s-a părut o anumită infiltrare într-o închisoare rusească, unde nu îi mai ai lângă tine pe cei trei camarazi de arme. Lucrurile devin în sfârşit ceva mai tensionate, planificarea atentă a mişcărilor amintind oarecum de complexitatea Ghost Recon-urilor de altădată.

Apropo de stealth, poate vă amintiţi cât accent a pus Ubisoft pe camuflajul activ purtat de trupele Ghosts în Future Soldier. Din păcate, această mecanica de joc este folosita într-un mod de-a dreptul banal (este nevoie doar să te laşi pe vine pentru a activa automat acest tip de camuflaj), neexistând niciun fel de element legat de o eventuală gestionare corectă a acesteia. Pur şi simplu în 80% din joc eşti invizibil pentru că nu ai altă alternativă şi nici nu te incomodează cu ceva.

Tot la capitolul semi-ratări ar putea fi inclus şi mult trâmbiţatul sistem de personalizare a armelor denumit Gunsmith. Teoretic, prin intermediul acestuia, poţi modifica în detaliu fiecare accesoriu echipat pe propria armă, poţi modifica tipurile de muniţie folosite etc. La ce folos însă când jocul îţi oferă mură-n gură exact configuraţia de arme optime pentru următoarea misiune? Să zicem că ar putea fi mai util în multiplayer…

Din păcate, multiplayer-ul din Ghost Recon: Future Soldier este ca o sabie cu două tăişuri. Pe de-o parte, avem parte de unele idei bine implementate (clasele scout, rifleman şi engineer, fiecare cu arsenalul şi gadget-urile proprii, moduri de joc şi hărţi numeroase, multiplayer cooperativ în modurile Guerilla sau campanie); pe de altă parte ne lovim de inftrastructura online deficitară a celor de la Ubisoft. Pe PC fie nu găseşti jucători pentru anumite moduri de joc, fie te loveşti de tot felul de probleme de sincronizare şi deconectări.

Acestea sunt doar vârful aisbergului în ceea ce priveşte problemele versiunii de PC a lui Ghost Recon: Future Soldier. În perioada testării, m-am simţit ca un veritabil beta tester căruia i-a fost dată pe mână o versiune neterminată a jocului: update dupa update, prietenii din sistemul Uplay nu erau recunoscuţi de joc (şi viceversa), framerate-uri mizerabile pe sisteme de top, crash-uri după schimbarea setărilor video etc.

Dintre toate acestea, de departe cea mai deranjantă problemă a fost cea a cea a performanţei: în anumite situaţii, Ghost Recon: Future Soldier rulează de-a dreptul oribil pe computere performante. Spre exemplu, pe sistemul nostru de test (procesor Intel Core i7 Sandy Bridge, 8GB RAM, NVIDIA GeForce GTX 560M), ultimul nivel al campaniei cu greu a putut fi jucat, chiar si atunci când s-a apelat la cele mai scăzute setări de calitate, într-o banală rezoluţie de 1280×720.

Performanţa îndoielnică nu este justificată de cine ştie ce aspect grafic ieşit din comun. În unele momente, Ghost Recon: Future Soldier arată cu adevărat bine (lucru evidentiat şi de framerate-ul caracteristic unui slideshow); în altele însă, parcă aveam de-a face cu un titlu de acum câţiva ani buni (performanţa, din păcate, nu se îmbunăţeşte semnificativ). Senzaţia de învechit este accentuată şi de filmele prerenderizate dintre misiuni, care reuşesc contraperformanţa de a fi (mult) mai urâte decât gameplay-ul propriu-zis.

Aşadar, dacă sunteţi în căutarea unui shooter militar nou şi Ghost Recon: Future Soldier vă face cu ochiul, mai bine v-aţi orienta către versiunile de consolă ale jocului, ediţia de PC fiind lansată într-o formă ce lasă mult de dorit. Totuşi, chiar şi trecând cu vederea aceste probleme, recomandarea noastră este să ocoliţi monotonia din Ghost Recon: Future Soldier; pe piaţă există shootere mai interesante, mai arătoase şi, nu în ultimul rând, mult mai bine optimizate.