În materie de gaming, Microsoft are mai degrabă o reputaţie proastă, deciziile luate recent de divizia Xbox fiind considerate nefericite: accentul exagerat pus pe Kinect în ultimii ani de viaţă ai consolei Xbox 360, DRM-ul draconic pregătit pentru Xbox One (la care s-a renunţat între timp), alegerile nefericite în materie de hardware şi comunicare legate de aceeaşi consolă Xbox One sau renunţarea la studiouri precum Bungie (seria Halo, devenit independent) şi Ensemble Studios (seria Age of Empires, desfiinţat).
Totuşi, în ultima vreme, cei de la Microsoft au făcut câteva mutări pozitive în ceea ce priveşte divizia lor de gaming: revizia Xbox One S a rezolvat câteva dintre problemele originalului, bucurându-se de succes, iar jocurile exclusive Xbox sunt acum disponibile şi pentru Windows, cu opţiuni de cross buy, cross platform play şi achievement-uri comune ambelor platforme. Mai mult, Microsoft pare să fi învăţat o lecţie de la principalul său concurent în acest domeniu (Sony), punând bazele mai multor studiouri interne capabile să producă jocuri pentru platformele Xbox şi Windows.
Astfel a luat naştere The Coalition, studio condus de Rod Fergusson (ex-Epic Games, ex-Irrational Games), însărcinat cu readucerea în prim plan a seriei Gears of War. Zis şi făcut: Gears of War 4 a fost lansat în această toamnă, fiind, pentru prima dată în istoria seriei, disponibil încă de la început atât pentru Xbox One, cât şi pentru PC (Windows 10).
Schimbarea studioului producător nu a avut un impact atât de mare pe care ne-am fi aşteptat: Gears of War 4 rămâne foarte familiar fanilor înrăiţi, aducând totuşi o serie de noutăţi, care, deşi nu atât de evidente, îmbunătăţesc în mod clar gameplay-ul de bază al seriei. Lucru extrem de evident încă de la primele minute în care ai ocazia să-l controlezi pe J.D. Fenix, nimeni altul decât fiul lui Marcus Fenix, eroul principal din trilogia iniţială Gears of War.
Această „întinerire” nu se face simţită doar la nivelul noii distribuţii de personaje, formate în principal din amicii de aceeaşi vârstă ai lui J.D., ci şi în ceea ce priveşte controlul şi libertatea de mişcare a noului Gears 4. Ajunge să încerci primul titlu al seriei (sau versiunea sa remasterizată Ultimate Edition) şi apoi Gears of War 4 şi vei remarca imediat că J.D. pare ceva mai abil decât tatăl său, cu o mobilitate mai mare, noi atacuri melee, păstrând însă sistemele de deplasare şi cover clasice. Pe scurt, Gears of War 4 „se simte” mai bine decât predecesorii săi, iar acest lucru trebuie apreciat.
Şi povestea se încadrează în acelaşi trend, în ciuda introducerii a numeroase personaje noi. Cu alte cuvinte, deşi la prima vedere se încearcă ridicarea unor probleme mai serioase (un regim autoritar sfidat de grupuri de rebeli, relaţia dintre părinţi şi copii, ipoteza pierderii unui părinte), până la urmă scenariul lui Gears of War 4 poate fi confundat cu cel al unui desen animat de sămbătă dimineaţa (ce-i drept, cu mult mai mult sânge pe metrul pătrat). Eroii noştri luptă împotriva unei noi ameninţări cu acelaşi zâmbet tâmp pe buze, greutatea aşa-ziselor momente tragice din joc fiind ştearsă cu buretele în secundele următoare de glumele pe care personajele le fac între ele. Acest aer „zglobiu”, dar şi modul în care Liam McIntyre (Spartacus) îl interpretează pe J.D., aduc aminte foarte mult de seria Uncharted şi al său mereu-glumeţ Nathan Drake.
Această relativă inconsecvenţă caracterizează şi unele momente de gameplay: partea introductivă şi ai săi roboţi ostili sunt de-a dreptul banali şi plictisitori în comparaţie cu inamicii organici de mai târziu, iar secvenţele speciale foarte spectaculoase, aşa-numitele „set pieces”, parcă sunt prea scurte, pălind în faţa unor segmente repetitive şi plictisitoare. Spre exemplu, mi-ar fi plăcut să vad mai multe curse cu motocicletele lui Marcus Fenix decât porţiuni parcă extrase din Horde Mode şi implementate oarecum forţat în campania single player.
Din fericire, deşi pare un pic grăbită de la un moment dat, campania single player are meritul de a introduce în ecuaţie numeroase noi tipuri de inamici, precum şi câteva arme noi. Dacă roboţii amintiţi mai devreme nu impresionează, nu acelaşi lucru se poate spune despre „monştrii” pe care îi vei întâlni pe parcurs, câţiva inamici noi fiind demni de laudă (unul dintre aceştia este Snatcher-ul, un soi de gândac supradimensionat care te poate înghiţi de viu). Armele noi, precum lansatorul de lame sau shotgun-ul „pe steroizi” Overkill se integrează foarte bine în universul Gears şi devin foarte utile în anumite momente. Merită lăudat şi AI-ul coechipierilor, care, spre deosebire de Gears of War Ultimate Edition, sunt capabili să se apere singuri şi să te reînvie în majoritatea cazurilor în care esti doborât în luptă.
În ceea ce priveşte multiplayer-ul, Gears of War 4 se dovedeşte a fi unul dintre cele mai generoase „pachete” de pe piaţă. Campania poate fi abordată şi în mod cooperativ, atât online, cât şi split screen, pe acelaşi sistem, iar Versus (multiplayer-ul competitiv), pe lângă noile moduri de joc (cum ar fi Dodgeball, Escalation sau Arms Race), oferă suport pentru facilităţi dispărute din jocurile actuale precum boţi în meciurile private sau posibilitatea de a juca via LAN.
Evident, nu lipseşte nici modul de joc Horde, deja marcă înregistrată a seriei Gears of War, în care jucătorii trebuie să lucreze împreună pentru a supravieţui valurilor de atacatori. Gears of War 4 vine cu noutăţi şi la acest capitol, fiind adăugate clase de personaje, fiecare cu propriile abilităţi, câte un boss puternic la fiecare zece valuri de inamici, dar şi aşa-zisul Fabricator, un container de resurse ce poate fi mutat prin hartă, cu ajutorul căruia pot fi construite fortificaţii şi instalate turete, în stilul jocurilor de tip Tower Defense. Din păcate, şi Gears of War 4 se alătură curentului actual, în care jucătorii pot cumpăra în schimbul banilor reali loot box-uri cu tot felul de item-uri dedicate modului multiplayer (nu doar cosmetice).
Trebuie să mărturisesc că atunci când ne-a fost livrat key-ul de review pentru Gears of War 4 am apreciat faptul că acesta activa atât versiunea de Windows 10 a jocului, cât şi pe cea pentru Xbox One. Din experienţa recentă a jocurilor livrate prin intermediul Windows Store (vezi Forza Horizon 3, spre exemplu), nu mă aşteptam la nimic bun de la versiunea PC a jocului, fiind convins că voi ajunge să joc până la urmă Gears of War 4 pe Xbox One.
Totuşi, nu mică mi-a fost surprinderea atunci când am realizat că Gears of War 4 este una dintre cele mai reuşite portări pe PC pe care am avut ocazia să le încerc în ultima vreme, şi de departe cel mai bine optimizat joc UWP (Universal Windows Platform) livrat prin intermediul Store-ului din Windows 10. Pe scurt, dacă deţineţi un sistem cât de cât actual, veţi putea rula Gears of War 4 pe PC la setări peste medie, cu un framerate solid, net superior celui de pe Xbox One. Spre exemplu, pe un sistem Core i7 6700, echipat cu 16GB de memorie RAM şi o placă video GeForce GTX 960 cu 4GB de memorie video, Gears of War 4 poate fi jucat pe setări High, la o rezoluţie normală de 1920×1080, la 60 de cadre pe secundă.
Dacă schimbăm placa video cu un GeForce GTX 1070 mai actual, cu 8GB, atunci putem urca nivelul detaliilor la Ultra, înregistrând un framerate mediu de peste 120fps. Chiar dacă sistemul dvs. este mai îmbătrânit, jocul dispune de o listă foarte lungă de opţiuni grafice, existând astfel toate şansele ca Gears of War 4 să funcţioneze optim pe o gamă largă de configuraţii. În ultima instanţă, dacă dispuneţi doar de un laptop de office sau un sistem similar, Gears of War 4 poate fi rulat fără probleme şi pe Xbox One, campania fiind totuşi limitată la 30fps în acest caz, în timp ce multiplayer-ul rulează la 60 de cadre pe secundă.
În concluzie, experienţa oferită de Gears of War 4 s-a dovediat a fi relaxantă şi plăcută, în special datorită mişcării fluente, a controlului precis şi a prestaţiei mult peste aşteptări a versiunii de PC. Totuşi, nu vă aşteptaţi la revelaţii: noul joc rămâne ancorat în stereotipurile seriei şi nu va schimba convingerilor celor care nu au agreat precedentele titluri Gears of War.