Far Cry 4 Review: sărbători fericite în Kyrat

2014 nu a fost tocmai cel mai bun an pentru Ubisoft. Sigur, nu ne referim la cifrele de vânzări, acestea fiind probabil foarte mulţumitoare pentru publisher, sau la jocurile de nişă, precum Child of Light sau Valiant Hearts: The Great War, acestea ridicându-se (mult) peste aşteptări. Când privim însă spre titlurile cu pretenţii publicate de Ubisoft în 2014, situaţia se agravează, Assassin’s Creed: Unity sau The Crew nefiind tocmai cele mai bune (sau finisate!) experienţe ludice lansate în cursul acestui an.

Încă mai cred că aceste cazuri n-au fost însă decât niste întâmplări, nişte situaţii neplăcute iscate în urma unei gestionări defectuoase a acestor proiecte şi nu din cauza incapacităţii studiourilor Ubisoft de a realiza jocuri bune. Nu, cei de la Ubisoft sunt în continuare capabili de lucruri măreţe: Far Cry 4 este dovada vie.

Am auzit numeroase păreri conform cărora Far Cry 4 ar fi un joc bun, însă “prea asemănător cu Far Cry 3”. Deşi nu pot nega cu vehemenţă acest gen de afirmaţie, ridic o contra-întrebare: “Este asemănărea cu Far Cry 3 un lucru rău?”. Nici pe departe. Far Cry 4 împrumută mai toate lucrurile care au funcţionat bine în jocul precedent (şi care au devenit elemente omniprezente în toate jocurile open world realizate de Ubisoft): lumea deschisă de dimensiuni apreciabile, turnurile care odată cucerite dezvăluie porţiuni din hartă, sumedenia de activităţi suplimentare etc.

Toate acestea funcţionează bine şi poţi pierde ore-n şir prin sălbăticia din Far Cry 4 fără a urma firul poveştii principale. Şi nu e ca şi cum Far Cry 4 nu ar veni cu un sac întreg de noutăţi: găsiţi atrăgătoare ideea de a călări elefanţi? Da, în noul joc de la Ubisoft Montreal o puteţi face! Mai mult, maiestuoasele pachiderme pot fi folosite şi în luptă, oferind o metodă extrem de “fun” de a elimina forţele adverse. Kyrat, ţara în care are loc acţiunea din Far Cry 4, are partea sa de farmec, acoperind întregul “spectru vizual” al anotimpurilor: avem parte de câmpuri cultivate, păduri verzi, un peisaj tomnatic în nord, precum şi de vârfurile înzăpezite ale munţilor Himalaya. Sau poate v-ar interesa o vizită în Shangri-La, tărâmul imaginar în care echilibrul lumii se află sub ameninţarea demonilor invadatori?

Lucrurile sunt destul de clare: Far Cry 4 se laudă cu unul dintre cele mai “bogate” medii de joc ale genului open-world, cu tone de misiuni şi activităţi opţionale. Ce te faci însă dacă vrei să urmezi linia principală a poveştii? Ei bine, şi în acest caz, veştile sunt bune. Nu extraordinare sau ieşite din comun, însă fără îndoială bune.

Pe de-o parte, Kyrat se află sub stăpânirea unui rege tiranic – Pagan Min; pe de alta, revoluţionarii din Golden Path, conduşi de Sabal şi Anita încearcă să “elibereze” ţara. Ghilimele chiar îşi au rostul în acest caz, Far Cry 4, în ciuda aparentei simplităţi, ridicând nişte probleme caracteristice comportamentului perfid al fiinţei umane. Într-o manieră oarecum asemănătoare cu ceea ce întâlneam în povestea din Asssassin’s Creed III, ajungi să analizezi situaţia şi din perspectiva lui Pagan Min (interpretat sublim de Troy Baker), concluziile finale fiind lăsate la latitudinea jucătorului.

Bineînţeles, toate aceste elemente funcţionează corect tocmai pentru că mecanicile de bază din Far Cry 4 îşi fac treaba aşa cum ar trebui: pilotatul vehiculelor nu pune probleme, oferind o schemă de control special gândită pentru a putea trage în timp ce şofezi, utilizarea propriu-zisă a armelor şi modul în care inamicii reacţioneaza la gloanţele primite în plin fiind, de asemenea, mai mult decât satisfăcătoare. Drept concluzie preliminară, dacă vă plac shooterele în care mai puteţi face şi alte lucruri decât să împuşcaţi non-stop hoarde de inamici, Far Cry 4 vi se adresează.

Totuşi, nu putem trece cu vederea şi cele câteva neajunsuri de care dă dovada jocul celor de la Ubisoft Montreal. Spre exemplu, unele misiuni au un design oarecum ciudat, parcă gândit pentru mai mulţi jucători şi nu pentru o aventură single player. De asemenea, DJ-ul pe care ai ocazia să-l auzi mult prea des la radiourile din maşini are unele monologuri de-a dreptul cretine, care se repetă enervant de mult.

Aminteam în paragraful precedent de mai mulţi jucători: din păcate, multiplayer-ul din Far Cry 4 nu reuşeşte să fie unul dintre motivele pentru care trebuie neapărat sa joci cea mai recentă creaţie a studioului Ubisoft din Montreal. Multiplayer-ul competitiv, Battles of Kyrat, pune în faţă două echipe (Golden Path şi Rakshasa), fiecare cu propriul mod de abordare a confruntării (armament convenţional şi vehicule vs. arme uşoare, puteri mistice şi folosirea animalelor de pradă în luptă). Deşi bine adaptat la universul acestui joc, Battles of Kyrat nu e tocmai cea mai ofertantă experienţa online, inexactităţile amuzante dintr-un joc open world single player riscând să devină frustrante într-o sesiune multiplayer.

Alternativ, puteţi apela la un prieten pentru a elibera împreuna Kyrat-ul de sub tirania lui Pagan Min. Cucerirea outpost-urilor şi a fortăreţelor conduse de generalii lui Min devine astfel mai plăcută, până îţi dai seama că progresul se salvează doar pentru jucătorul ca e iniţializat sesiunea. Invitatul rămâne doar cu loot-ul şi experienţa câştigate. Dezamăgitor. Mai ales în condiţiile în care Far Cry 3 avea o campanie separată dedicată modului de joc cooperativ.

Grafic, puţine lucruri îi pot fi reproşate lui Far Cry 4: peisajele arată superb, animalele beneficiază de shadere ce simulează aspectul blănii, iar stilul artistic caracteristic locaţiei geografice alese este foarte bine reprodus. Mai ales când peste un templu străvechi se prăbuşeşte un elicopter în flăcări, abia lovit de un proiectil plecat din propriul lansator de rachete. Şi totul merge fluent, fără nicio problemă de framerate. Cel puţin în versiunea pentru PlayStation 4 pe care am avut-o în teste. Pe PC au existat unele probleme, rezolvate teoretic de cel mai nou patch.

Aşadar, indiferent de platforma aleasă sau de inclinaţia fie către shooterele explozive, fie spre poveştile cu ceva mai multă adâncime decât lasă să se întrevadă aparanţele, Far Cry 4 nu ar trebui ratat. Dacă multiplayer-ul nu ar fi fost atât de superficial, iar DJ-ul de la radio s-ar fi abţinut să ne împărtăşească fanteziile sale scatofilice, poate şi nota de mai jos ar fi fost o idee mai mare.