Counter-Strike: Global Offensive Review: noua pălărie a Măriei

S-a lansat Counter-Strike: Global Offensive! Au trecut 13 ani de la apariţia primei versiuni a jocului Counter-Strike, pe atunci doar un mod de Half-Life, iar popularitatea acestei serii este încă la nivel de top. Chiar în momentul scrierii acestui paragraf, sistemul de distribuţie de jocuri Steam raportează că aproximativ 100.000 de oameni se joacă titluri din seria Counter-Strike, în timp ce un număr de 40.000 de utilizatori se află în jocuri din seria Call of Duty.

Pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu seria, până la momentul apariţiei lui CS: GO existau două versiuni importante de Counter-Strike: versiunea 1.6 (lansată în 2003) şi versiunea Source (2004). Principala diferenţă dintre ele este motorul grafic, cel din Counter-Strike: Source fiind superior.

Counter-Strike: Global Offensive este însă cel de-al treilea mare pas al seriei. El este rezultatul unei evoluţii atipice a unui proiect pe care producătorii de la Valve şi Hidden Path au dorit să-l realizeze: o simplă portare a lui CS: Source pe console. Proiectul CS: GO a luat în final forma unui nou joc din serie şi a fost lansat la finalul lui August pe PC, Mac, PS3 şi Xbox 360. Impresiile pe care vi le voi împărtăşi în continuare se bazează strict pe varianta de PC a jocului.

Încă de la prima accesare a jocului Counter-Strike: Global Offensive, design-ul, conţinutul şi structura interfeţei-meniu oferă impresia unui joc matur, rafinat, conceput pentru a-i dărui jucătorului o experienţă cât mai satisfăcătoare. Ştiu, este destul de greu de conceput faptul că un titlu din seria Counter-Strike poate fi alăturat unor concepte precum „matur” sau „rafinat”, însă nu îţi trebuie mai mult de trei minute de acces la joc pentru a înţelege noul ton prin care bătrânul „Cantăr” doreşte să capteze atenţia.

Încă de la început jocul permite accesul la absolut tot conţinutul său, însă are grijă să ne plaseze sub nas mai multe posibilităţi de antrenament şi de înţelegere a mecanicilor de joc. Avem la dispoziţie un scurt dar foarte reuşit tutorial pentru acomodare, dar şi un ghid scris care ne învaţă toate conceptele de care avem nevoie pentru a avea o performanţă optimă.

Pentru a ne exersa tacticile sau a ne acomoda cu diverse arme fără să ne facem de râs pe servere online, jocul pune la dispoziţie şi posibilitatea creării de meciuri offline, populate de boţi cu o inteligenţă mai mică sau mai mare în funcţie de alegerea noastră. Există şase nivele de dificultate, aşa că fie că eşti un hardcore gamer, fie că abia ţi-ai cumpărat primul calculator, modul de antrenament offline te poate ajuta enorm.

Noul Counter-Strike: GO vine cu o propunere interesantă: dacă până la acest moment Counter-Strike era echivalent cu modurile Bomb Defusal şi Hostage Rescue, în acest moment Counter-Strike vine cu încă două moduri de joc oficiale: Arms Race şi Demolition.

Bomb Defusal şi Hostage Rescue au rămas neschimbate – în primul mod de joc echipa teroriştilor încearcă să plaseze o bombă cu ceas în timp ce echipa adversă – antiteroristă – luptă pentru dezamorsarea bombei sau evitarea plasării ei. În celălalt mod, echipa de terorişti păzeşte un număr de ostatici în timp ce trupele speciale trebuie să salveze ostaticii prin conducerea lor într-un anumit punct al hărţii de joc. În ambele moduri de joc, armele şi echipamentul sunt cumpărate la fiecare început de rundă cu banii câştigaţi de jucător de pe urma performanţelor sale sau ale echipei sale în rundele precedente. În Counter-Strike: Global Offensive există şase hărţi de Bomb Defusal şi două de Hostage Rescue, toate fiind variante noi ale unor hărţi cunoscute din vechile titluri Counter-Strike (Aztec, Dust, Dust2, Inferno, Train, Italy, Office şi Nuke).

Arms Race este un mod de joc care există de multă vreme în seria Counter-Strike, însă abia acum a fost adoptat oficial de către producătorii jocului. În jocurile anterioare a fost implementat de administratorii a sute de servere private şi a fost denumit Gun Game. Ideea este simplă, distractivă şi dă dependenţă, lucru dovedit şi de faptul că a fost implementată de mai multe jocuri de apariţie recentă. Toţi jucătorii pornesc cu o armă, iar pe măsură ce doboară inamici aceasta le va fi înlocuită, trecând astfel prin toate gamele de arme. Acest lucru determină o necesitate de schimbare a tacticii de joc după fiecare inamic ucis. Echipa câştigătoare este determinată de prima persoană care a ajuns la ultima armă, cuţitul, şi a ucis un inamic cu el. Merită adăugat că acesta este primul mod de joc oficial din istoria Counter-Strike în care respawn-ul se face aproape instantaneu după moartea personajului. Din păcate însă, pentru acest mod de joc sunt disponibile doar două hărţi.

Demolition este un fel de combinaţie între Bomb Defusal şi Arms Race, în sensul în care nu poate fi aleasă arma dorită, ci se trece printr-o progresie de arme asemănătoare cu cea din Arms Race, însă restul regulilor de joc sunt cele din Bomb Defusal. Pentru acest mod de joc sunt disponibile şase hărţi concepute special.

Alegerea serverului pe care dorim să intrăm se face acum diferit, căci de acastă dată există două secţiuni pentru această operaţiune: servere oficiale şi servere ale comunităţii (private). Partea de servere oficiale îţi oferă un sistem de matchmaking bazat pe skill, aşa încât să fii introdus întotdeauna într-un server cu jucători de nivelul tău. În zona de servere ale comunităţii regăsim vechiul browser de servere care îşi dovedeşte din nou funcţionalitatea.

Pot spune însă că am îngrijorări în ceea ce priveşte popularitatea serverelor private în CS: GO întrucât jocul nu încurajează folosirea lor, ba chiar ne prezintă opţiunea accesării lor undeva în plan secund. Mai mult, jocul ne avertizează că intrarea pe acestea poate să ofere o experienţă de joc diferită decât cea normală, ca şi cum ar trebui să ne gândim de două ori înainte să alegem o asemenea invenţie a diavolului.

Ca experienţă de joc, CS: GO nu diferă foarte mult de jocurile precedente. Vorbind despre arsenal, principalele schimbări sunt reprezentate de cele opt arme noi, dintre care unele înlocuiesc variante mai vechi ale aceleiaşi arme (de exemplu MP7 înlocuieşte MP5) şi de lipsa completă a silencer-ului. Senzaţia de tras cu arma a rămas aceeaşi, aşa că orice fan vechi se va simţi ca acasă în Global Offensive. În schimb, poate cea mai binevenită schimbare este introducerea Cocktail-ului Molotov, a grenadei incendiare şi a grenadei Decoy (ce emite zgomote de foc de armă). Cocktail-ul Molotov şi grenada incendiară acoperă cu flăcări zona din apropierea declanşării sale, aşa că reprezintă metode excelente de a te proteja de inamicii care ar putea pătrunde în zona ta printr-un coridor îngust, spre exemplu.

Nici sunetul nu vine cu diferenţe mari faţă de Counter-Strike: Source, ceea ce nu este în niciun caz dăunător. Grafic însă, jocul arată foarte diferit de Counter-Strike: Source, chiar dacă se vede că rulează pe acelaşi engine. Hărţile sunt acum mult mai detaliate, anumite obiecte (precum uşile) pot fi distruse parţial sau complet, iar per ansamblu stilul grafic al jocului a devenit mult mai serios şi matur.

Diferenţa dintre cele opt hărţi clasice actualizate şi variantele lor din 2004 este una uriaşă din punct de vedere vizual. Cu foarte mici excepţii, acest lucru nu afectează arhitectura căilor de acces pe care le cunoaştem de peste un deceniu, aşa că vechile tactici încă funcţionează perfect.

Modelele personajelor sunt acum mult mai detaliate şi mai credibile. În plus, jocul a simplificat procesul de alegere a modelului jucătorului printr-o soluţie înţeleaptă: nu îl mai alegem deloc, ci este predefinit de harta pe care jucăm. Asta nu înseamnă că nu mai există o varietate a modelelor, ba din contră: există 14 modele de echipă diferite, adică şapte pentru fiecare dintre cele două facţiuni. Trebuie să adaug totuşi că în anumite cazuri am confundat teroriştii cu trupe antitero, mai ales pe distanţe medii sau lungi. Acest lucru se întâmplă şi datorită gamei de culori mai sărăcăcioase, mai şterse, care ajută la senzaţia de seriozitate despre care vorbeam atunci când am analizat grafica.

Jocul nu se abate de la reţeta clasică şi evită să implementeze elemente ce l-ar putea complica, aşa că nu veţi regăsi aici perk-uri , kill-streak-uri, arme deblocabile sau alte asemenea lucruri. Counter-Strike a fost încă de la începutul istoriei sale un shooter cu mecanici simple, în care nu poţi domina meciurile dacă nu ai pur antrenament şi tactică.

Counter-Strike: Global Offensive nu doreşte să revoluţioneze seria Counter-Strike. În termeni de gameplay şi de senzaţii oferite jocul a rămas acelaşi, însă el a primit o meritată înfrumuseţare ce aduce jocul la standardele din 2012. La un preţ de aproximativ 50 de lei, Global Offensive este o alegere excelentă pentru orice persoană ce doreşte să se distreze într-un shooter multiplayer adorat pretutindeni, ce are în spate o comunitate uriaşă de jucători.