Call of Duty: Modern Warfare 3 Review: Spectacolul războiului

Call of Duty pur şi simplu defineşte termenul de joc video în zilele noastre. Anual, seria-mamut de la Activision vinde zeci de milioane de copii, aceste titlurile fiind îmbrăţişate atât de gamerii hardcore, cât şi de jucătorii de ocazie. Campaniile scurte, dar extrem de spectaculoase, şi mai ales multiplayer-ul rapid şi foarte uşor de prins au rămas elementele definitorii ale seriei încă de la primul titlu Modern Warfare (2007), popularitatea Call of Duty (şi conturile celor de la Activision) crescând de la un an la următorul.

Semne de întrebare au apărut după lansarea lui Call of Duty: Modern Warfare 2, când, după un proces cu publisher-ul Activision, o parte a studioului producător Infinity Ward a părăsit compania, trecând în curtea Electronic Arts. Din fericire, în timp ce Treyarch s-au ocupat de Call of Duty: Black Ops, Infinity Ward a beneficiat de intervalul de timp necesar pentru a se pune din nou pe picioare. Şi, cu ajutorul celor de la Sledgehammer Games, au reuşit să finalizeze Call of Duty: Modern Warfare 3, poate cel mai spectaculos titlu Call of Duty al ultimilor ani şi un final demn de trilogia Modern Warfare.

Trebuie spus încă de la început, dacă vă aşteptaţi la cine ştie ce revelaţie de la acest al treilea titlu al subseriei Modern Warfare, ar trebui s-o cautăţi în altă parte. Noul Call of Duty respectă la sânge regulile după care s-a ghidat seria în ultimii ani, îmbunătăţind însă aproape fiecare aspect ce putea fi îmbunătăţit. Povestea, să fim sinceri, nu prea conteaza atât de mult: este de ajuns să ştim că Makarov este un ultranaţionalist rus, care prin intermediul evenimentelor ce au avut loc în primele două titluri Modern Warfare, a reuşit să asmută întreaga armată rusească asupra Statelor Unite ale Americii şi aliaţilor acestora din Europa.

Aşa cum îi stă bine oricărui titlu Call of Duty, şi în Modern Warfare 3 vom fi nevoiţi să întruchipăm mai mulţi soldaţi pe diferite câmpuri de luptă, în încercarea de a stopa planurile malefice ale lui Makarov. Personaje îndrăgite ale seriei precum căpitanul Price şi Soap MacTavish se întorc şi în Modern Warfare 3, alături de eroi noi, cum ar fi Frost (un agent Delta Force) sau o gardă de corp a preşedintelui Federaţiei Ruse.

Mai importante decât numele personajelor sunt situaţiile în care acestea sunt aruncate pe parcursul jocului. Şi în cadrul titlurilor anterioare seria Call of Duty s-a făcut remarcată graţie anumitor misiuni foarte teatrale şi spectaculoase, însă niciodată lucrurile parca nu au fost atât de explozive precum în Modern Warfare 3.

Practic, fiecare nivel al acestui joc este un adevărat spectacol din acest punct de vedere, cu bătălii care se duc pe străzile distruse ale New York-ului, în metroul londonez, la baza Turnului Eiffel, pe plaja din Hamburg sau chiar în avionul prezidenţial rusesc. Lăsând la o parte impactul de moment al acestui gen de situaţii, Modern Warfare 3 reuşeşte să se apropie poate cel mai mult de intensitatea primelor titluri Call of Duty, în care senzaţia de război real era mult mai pronunţată.

Totuşi, pe cât de dramatice şi spectaculoase sunt misiunile din Modern Warfare 3, pe atât de simplist a rămas gameplay-ul, jocul produs de Infinity Ward şi Sledgehammer limitându-se la fi un shooter scriptat, fără prea multă libertate de mişcare. Sunt păstrate şi momentele în care acţiunea alternează între controlarea directă a unui grup de soldaţi de la sol şi susţinerea acestora din înaltul cerului, cu ajutorul suportului aerian.

Conform tradiţiei seriei, campania single player compensează spectaculozitatea extremă cu o durată de joc limitată, povestea din Call of Duty: Modern Warfare 3 putând fi dusă la bun sfârşit în 5-6 ore pe dificultate normală. Totuşi, punctul forte al seriei, cel puţin în ultimii ani, n-a fost campania single player, ci nebunia din multiplayer. Din acest punct de vedere, Modern Warfare 3 este exact ceea ce ţi-ai putea dori de la un titlu Call of Duty.

Sunt incluse nu mai puţin de 16 hărţi dedicate modurilor competitive din Modern Warfare 3, un număr arhisuficient de niveluri pentru a-i ţine ocupaţi şi pe cei mai infocaţi fani ai seriei, cel puţin până la apariţia primelor pachete DLC. Ca o bilă neagră, toate aceste hărţi merg pe aceeaşi idee: spaţii închise, claustrofobice câteodată, în care viteza de reacţie contează mai mult decât o eventuală planificare atentă. Însă cam aceasta a fost reţeta Call of Duty în ultimii ani, iar producătorii au preferat să nu modifice radical o formulă care s-a dovedit a avea succes.

Totuşi, anumite sisteme au fost regândite, cum ar fi killstreak-urile sau upgrade-urile armelor. Jucătorii sunt lăsaţi acum să-şi personalizeze răsplăţile pe care le primesc în urma killstreak-urilor, existând trei clase din care poate alege: Assault (dedicat jucătorilor care pun accentul pe eliminarea constantă a adversarilor), Specialist (pentru jucătorii cu adevărat buni, oferă până la trei perk-uri suplimentare pe măsura ce killstreak-ul creşte) şi Support (streak dedicat celor ce nu pun neapărat accentul pe uciderea adversarilor, ci mai degrabă pe îndeplinirea de obiective, nu se resetează atunci când personajul controlat moare).

În ceea ce priveşte armele, acestea beneficiază acum de propriul lor sistem de progresie în nivel: cu cât mai mult foloseşti o armă, cu atât mai eficientă devine aceasta. De asemenea, diferitele accesorii ce pot fi deblocate sunt atribuite fiecărei arme în parte, nemaifiind posibilă montarea unei lunete pe o armă pe care n-ai folosit-o niciodată. Au fost introduse şi moduri de joc noi, precum Kill Confirmed, în care, pentru a acumula punctele rezultate din doborârea unui oponent, trebuie să-i culegi şi dogtag-ul. Astfel, camperii sunt forţaţi să iasă la vedere, desfăşurarea jocului devenind astfel mai fluentă şi mai plăcută.

Pe lângă multiplayer-ul competitiv, în Call of Duty: Modern Warfare 3 se întoarce şi componenta cooperativă Spec Ops, de această dată divizată însă în două moduri de abordare diferite. Pe de-o parte, avem de-a face cu misiunile cooperative clasice, în care doi jucători trebuie să lucreze împreună pentru a rezolva o serie întreaga de obiective. Alternativ, Survival îi pune pe jucători faţă în faţă cu val după val de atacatori, obiectivul fiind, după cum o spune şi numele, supravieţuirea cu orice preţ. Deşi nu este nimic nemaivăzut până acum, această adiţie adaugă şi mai multă valoare unui pachet şi aşa foarte cuprinzător.

Lăsând la o parte însă gameplay-ul propriu-zis, o surpriză cu adevărat plăcută a fost modul cum se prezintă Modern Warfare 3 din punct de vedere grafic. Deşi au avut la dispoziţie o tehnologie nu tocmai de ultima oră, studiourile Infinity Ward şi Sledgehammer au folosit-o cum nu se poate mai bine, eventualele lipsuri fiind compensate din plin de punerea în scenă foarte atentă a tuturor situaţiilor din joc, precum şi de fluenţa cu care Modern Warfare 3 rulează, atât pe PC, cât şi pe console. Şi restul elementelor ce ţin de prezentare sunt la fel de bine realizate, sunetul sau vocile actorilor fiind din nou la înălţime.

Deşi anul acesta Call of Duty a avut de infruntat o concurenţă acerbă (vezi Battlefield 3), putem spune că Infinity Ward şi Sledgehammer s-au achitat cu brio de mai toate sarcinile pe care şi le-au propus. Campania single player concluzionează într-un mod mai mult decât satisfăcător trilogia Modern Warfare, iar multiplayer-ul îi va ţine în priză mult timp de acum încolo pe fani. Într-adevăr, Call of Duty: Modern Warfare 3 nu revoluţionează, însă şlefuieşte până aproape de perfecţiune elementele care au consacrat această serie de-a lungul timpului.