Aliens Colonial Marines Review: Pierdut alien. Îl declar nul.

Nu cred că mai trebuie menţionat meritul filmelor din seria Alien în ceea ce priveşte evoluţia curentului pe care astăzi îl numim horror SF. Xenomorfii, extratereştrii pe care Ellen Ripley îi înfrunta vreme de patru filme, au rămas emblematici, fiind o continuă sursă de inspiraţie pentru numeroase domenii de activitate, pornind de la creaţiile cinematografice, trecând prin literatură şi sfârşind cu subiectul nostru preferat, jocurile video.

În aceste condiţii, lipsa unor jocuri cu adevărat bune inspirate din universul Alien este oarecum îngrijorătoare. Sigur, am avut parte de seria Aliens vs. Predator, ale cărei prime două titluri au fost cu adevărat reuşite. Însă, chiar şi în acele cazuri, xenomorf-ul nu era plasat în centrul acţiunii, fiind nevoit să împartă laurii gloriei cu alta două rase: la fel de faimoşii predatori şi nelipsiţii oameni.

Astfel a apărut Aliens: Colonial Marines, un joc care pleca de la nişte premise deosebit de promiţătoare. În primul rând, publisher-ul SEGA a dorit să evite fiascoul celui mai recent Aliens vs. Predator, contractând Gearbox Software (un producător cu vechime şi experienţă) pentru a realiza jocul. În al doilea rând, cei de la 20th Century Fox au fost convinşi să accepte storyline-ul din Colonial Marines drept parte oficială a seriei, evenimentele jocului urmând să continue povestea din filmul Aliens. La prima vedere, totul părea bine pus la punct.

Din păcate, undeva pe drum, socoteala de acasă s-a desincronizat serios faţă de cea din târg, Aliens: Colonial Marines sfârşind prin a fi amânat de multe ori, numeroase alte studiouri (precum TimeGate Studios, Nerve Software sau Demiurge Studios) fiind cooptate pentru a ajuta la finalizarea jocului. Însă jucatorii nu ar trebui să fie afectaţi de problemele de producţie prin care a trecut un joc sau altul; pe utilizatori îi interesează produsul final şi nu scuzele.

Dacă nu v-aţi dat deja seama din introducerea de mai sus, Aliens: Colonial Marines este un joc foarte slab, bifând cu succes titlul de „prima mare dezamăgire din 2013”. La o primă pornire a jocului, te izbeşte în moalele capului calitatea grafică. Nu vreau să par nici cârcotaş şi nici superficial, însă grafica versiunii finale de Aliens: Colonial Marines n-are nicio treabă cu demo-urile din joc prezentate în trecut, putând fi asemuită, cel mult, cu setările low detail din alte titluri similare.

Sigur, vor apărea persoane care să afirme că nu doar grafica face un joc. Perfect de acord, însă, în cazul unui titlu Aliens, care se mai vrea şi parte oficială a poveştii seriei, o prezentare grafică de calitate era imperativă. De asemenea, nu e vorba doar de partea tehnologică a acestui aspect, stilul artistic folosit pentru modelarea personajelor aducând aminte mai degrabă de desene animate decât de un film horror SF.

Trecând peste acest aspect, aş vrea să mă opresc un pic mai mult asupra gameplay-ului propriu-zis, faultat de multe aspecte, printre care şi povestea atât de mult trâmbiţată. O problemă majoră a jocului este faptul că, în aproximativ jumătate din nivelurile campaniei, personajul central nu se confruntă cu xenomorfi, ci cu mercenari plătiţi de corporaţia Weyland-Yutani. Cu alte cuvinte, avem parte de un joc Aliens în care te împuşti cu oameni. Genial, oamenii care au luat această decizie ar trebui daţi afară în şuturi.

Chiar şi în nivelurile în care celor de la SEGA şi Gearbox li s-a făcut milă de noi, permiţându-ne să ne luptăm cu alienii propriu-zişi, lucrurile nu stau bine deloc. Nu există niciun sentiment de tensiune, impediment creat în principal de rutinele de inteligenţă artificială ale extratereştrilor. Pe scurt, acestea nu există: xenomorfii vor sări la bataie cum te văd, fără a fi prea preocupaţi de camarazii tăi sau de propria supravieţuire. Jucând Colonial Marines, parcă am călătorit înapoi în timp, pe vremea primului Quake, AI-ul monştrilor din jocul celor de la id Software fiind totuşi o idee mai avansat decât gluma proastă din noul Aliens.

În aceste condiţii, ajutat de un arsenal bogat, treci fără cea mai mică problemă printre valurile de aşa-zişi alieni. Mai mult, în urma uciderii acestora (sau a găsirii a tot felul de obiecte colecţionabile), personajul controlat câştigă experienţă, cu ajutorul căreia îşi poate upgrada şi personaliza armele.

Ca în mai toate shooterele moderne, nu poţi căra decât două arme principale simultan; în Aliens: Colonial Marines ai însa posibilitatea de aschimba aceste arme oricând în timpul acţiunii, de parcă puşcaşii marini ar căra dupa ei un camion plin de echipament şi muniţii.

Pe vremuri, când Colonial Marines a fost anunţat pentru prima dată, jocul celor de la Gearbox ar fi trebuit să se concentreze pe experienţa cooperativă, patru puşcaşi marini urmând să lupte pentru supravieţuire împotriva valurilor interminabile de alieni. Multiplayer-ul cooperativ a ajuns până la urmă şi în versiunea finală a jocului, într-o formă mult mai restrictivă. Astfel, campania principală poate fi jucată şi alături de prieteni, chiar dacă level design-ul claustrofobic nu avantajează deloc această abordare. Asta dacă reuşeşti să te conectezi la o sesiune online, chestiune care pare să ţină mai mult de noroc la momentul actual.

Nici multiplayer-ul clasic nu o duce mai bine, aici jocul având totuşi de câştigat de pe urma lipsei „minunatului” AI al alienilor. Astfel, odată ce ambele tabere de combatanţi (xenomorfi şi puşcaşi marini) sunt întruchipate de jucători umani, lucrurile încep cât de cât să semene cu o veritabilă experienţă Aliens. O experienţă faultată însă de controlul deficitar al alienilor, precum şi de lipsa unei detectări corecte a coliziunilor.

Sunetul este probabil singurul capitol la care Aliens: Colonial Marines nu dezamăgeşte. Lăsând la o parte inutilitatea faimosului senzor de detectare a mişcărilor, ambianţa audio este demnă de ce ceea ce înseamnă universul Aliens. Sunetele armelor, zgomotele emise de xenomorfi şi muzica creează atmosfera potrivită unui astfel de joc. Dacă închizi ochii, s-ar putea chiar să simţi că joci un adevărat titlu Aliens.

Cu o floare nu se face însă primăvară: Aliens Colonial Marines lasă de dorit din mai toate punctele de vedere, eventualele idei bune ale jocului fiind adânc îngropate sub o execuţie sub orice critică.

Notă: Review-ul pentru Aliens: Colonial Marines a fost realizat pe baza versiunii PC implicite a jocului, fără a adăuga patch-urile sau modificările grafice realizate de comunitate. Go4games a evaluat produsul final livrat de producători şi nu adăugirile neoficiale, indiferent de cât de bine intentionaţi ar fi autorii acestora.