Valkyria Chronicles 4 Review: frăţie pentru victorie

Valkyria Chronicles nu ar trebui să fie un nume nou pentru nimeni. Undeva prin 2008, oarecum la scurt timp dupa lansarea consolei PlayStation 3 în România, îşi făcea apariţia acest joc ciudat ce combina elementele RPG cu cele de strategie. Având la bază un conflict între două facţiuni ce dominau un continent similar cu cel european, ideea unui grup organizat în jurul unui tanc aparţinând unui stat neutru te captiva din primele minute.

Seria a intrat ulterior într-un con de umbră, următoarele doua titluri fiind lansate exclusiv pentru PSP, nicidecum pentru PlayStation 3, platforma principală de la acea vreme a companiei. Odată cu apariţia PlayStation 4, fanii au început să se întrebe dacă nu cumva Valkyria Chronicles va reveni la un moment dat în atenţia celor de la SEGA. În concluzie, la fix zece ani distanţă faţă de primul joc, avem azi ocazia să încercăm ceea ce poate fi considerat din toate punctele de vedere un sequel pe cinste.

Valkyria Chronicles 4 este însă doar un urmaş spiritual deoarece nu reprezintă o continuare a poveştii din primul joc, acţiunea concentrându-se de această dată pe forţele armate ale Federaţiei în lupta cu Imperiul invadator. La fel ca în primul titlu, soldaţii care formeaza grupul din jurul tancului Hafen sunt prieteni la cataramă, jucătorul aflând pe parcurs multe detalii legate de trecutul lor, de modul în care s-au înrolat în armată şi de motivele care stau la baza deciziilor pe care le-au luat. Relaţiile dintre personaje, evoluţia acestora şi, bineînţeles, transformarea lor sunt, de fapt, mesajele ascunse ale jocului. În ciuda vremurilor potrivnice şi primejdioase, curajul, prietenia şi, nu în ultimul rând, sârguinţa cu care îţi îndeplineşti obligaţiile sunt calităţile principale care te vor ajuta să treci peste orice obstacol.

Jocul pare a fi uneori mult prea naiv pentru realitatea războiului, însă tratează subiectul cu seriozitatea de care este capabil în contextul unei poveşti fantastice. Fiecare personaj secundar are trecutul său, fiecare armă calităţile ei şi fiecare tanc rolul său. Totul este atat de bine calculat încât fiecare părticică a jocului se simte ca o piesă de puzzle, plasată la locul ei. Rolul tău este doar acela de a arăta cu degetul spre victorie. Sună oarecum simplist, dar poate deveni extrem de complicat dacă nu iei în calcul fiecare astfel de „piesă” pe care o ai la dispoziţie.

Nu îţi spun degeaba că te simţi ca un conducător care dă ordine trupelor sale. Modul principal al oricărei confruntări este o perspectivă de ansamblu asupra luptei, numită Command Mode. Bineînţeles că aici ai un anumit număr de puncte de comandă care îţi permit să dai ordine şi să muţi personaje pentru îndeplinirea obiectivului. Odată activat un personaj, perspectiva se schimbă în third-person. Pe baza unui număr de puncte specific fiecăruia, te poţi deplasa şi poţi efectua anumite acţiuni. Poţi ataca inamicul, te poţi vindeca sau, în funcţie de clasa personajului, poţi repara tancul sau îi poţi vindeca pe ceilalţi. Odată ce ţi-ai terminat punctele de comandă, începe tura inamicului, caz în care poţi fi atacat sau chiar poţi pierde soldaţi dacă nu eşti atent. Acest sistem turn based te obligă să fii extrem de precaut, să-ţi laşi soldaţii în cover, să fii extrem de eficient în eliminarea trupelor inamice şi, nu în ultimul rând, să fii creativ în privinţa plasării unităţilor tale pe câmpul de bătălie şi a mixului de clase pe care îl alegi.

Mai mult, nivelul unităţilor tale este extrem de important, iar echipamentul din dotarea lor va influenţa în mod dramatic deznodământul fiecărei confruntări. Toate acestea sunt probleme de management pe care le rezolvi în Headquarters, un loc unde vei petrece destul de mult timp pentru a şlefui fiecare piesă a acestui puzzle complex.

Headquarters include trei secţiuni principale şi anume Command Room, pentru inspecţia şi controlul trupelor, Training Field, pentru antrenamentul fiecărei clase (Scout, Shocktrooper, Lancer, Engineer, Sniper, Grenadier), şi R&D Facility, pentru dezvoltarea de echipament nou (puşti, mitraliere, grenade, mortar, rachete anti tanc, uniforme) şi de piese noi pentru tancurile din dotare. În afară de acestea trei, Mess Hall permite achiziţia unor ordine noi în urma unor conversaţii cu diverse personaje, iar Private Quarters este un fel de compendium pentru tot ceea ce găsiţi în joc, de la personaje la arme şi terminologie specifică, plus noutăţi din ziarele Federaţiei, statistici sau tutoriale. Ar fi de menţionat faptul că acest joc pune un accent deoebit pe tutoriale. Există tutoriale pentru orice, inclusiv unul pentru secţiunea de tutoriale din cadrul Private Quarters. Veţi avea nevoie de răbdare din acest punct de vedere, dar, pe cât sunt de sâcâitoare, pe atât de utile se dovedesc a fi aceste tutoriale, mai ales pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu mecanicile jocului.

Povestea are la bază un jurnal ţinut de personajul principal şi este împărţită pe capitole care, la rândul lor, conţin episoade. Vei mai avea parte însă şi de squad stories, care completează povestea principală, sub-stories, care îţi prezintă trecutul personajelor, sau pur şi simplu skirmishes, bătălii bazate pe cele din scenariul principal. Poţi reveni oricând să rejoci orice scenariu pentru a obţine o notă mai bună şi, nu în ultimul rând, mai mulţi bani şi mai multă experienţă. Vei avea nevoie de bani pentru upgrade-uri de echipament şi piese pentru tanc, cât şi de experienţă pentru antrenarea unităţilor şi avansarea lor în nivel.

Bătăliile devin din ce în ce mai complexe şi ar fi bine să fii cu un pas înainte, să investeşti în trupele tale, în echipamentul lor, în tancul din dotare şi în ordinele de care eşti capabil pe câmpul de luptă. În mijlocul acţiunii, fiecare decizie bună este răsplătită, în timp ce fiecare greşeală este grav penalizată. Pe cât pare de simplu la prima vedere, pe atât poate fi de complex, mai ales când ai făcut deja o serie de greşeli şi eşti nevoit să scoţi de pe câmpul de luptă câteva unităţi pentru a introduce altele, în încercarea de a recupera teren şi de a termina scenariul la timp.

Valkyria Chronicles 4 te surprinde şi te prinde rapid. Încă o misiune, încă o secvenţă cinematică, „oare pot să trec de confruntarea următoare?”, „ce se întâmplă între Claude si Riley?”, „de ce este Kai fată când de fapt trebuia să fie băiat?” şi care este de fapt rolul tău în toată bătălia. Sunt doar câteva întrebări care încep să te macine şi care te îndeamnă să joci mai departe pentru a afla adevărul. Cât eşti tu de bun, pe de o parte, şi care este soarta personajelor de care te-ai ataşat deja, pe de cealaltă parte.

Bineînţeles, pe lângă toate cuvintele de laudă, putem menţiona şi câteva minusuri, cum ar fi împărţirea pe cut-scene-uri a fiecărui episod, un aspect puţin exagerat al jocului. Multe dintre aceste secvenţe puteau fi comasate în aşa fel încât să nu fragmenteze acţiunea. Apoi numărul foarte mare de personaje secundare şi relaţiile dintre ele nu îţi permit un management rapid al trupelor tale, mai ales că fiecare are preferinţele sale pentru alte personaje. Dar să urmăreşti toate aceste relaţii este extrem de complicat şi îţi consumă mare parte din timp, plasând luptele şi acţiunea principală în planul secund. Dacă dai mai multă atenţie decat este cazul acestor detalii, jocul se transformă într-un management sim şi, personal, nu pot fi de acord cu aşa ceva. Nu-i rău că există aceste funcţii în joc, dar nu este ceea ce te aştepţi de la un RPG tactic în zilele noastre şi poate că ar mai fi trebuit puţin balansat din acest punct de vedere.

Valkyria Chronicles 4 este, aşadar, un urmaş demn al primului joc din serie şi vă asigur că vă veţi reîntoarce bucuroşi pe câmpurile sale de luptă. Avem parte de o poveste cu destule surprize, de un mesaj pe măsura conflictului, de valori pe care cu toţii ar trebui să le preţuim şi, nu în ultimul rând, de un optimism pe care uneori ar trebui să îl avem şi noi în abordarea anumitor încercări şi obstacole.