Two Worlds II – clar mai bun ca primul

Primul joc al seriei nu a fost foarte băgat în seamă, nici
foarte apreciat de critici sau jucători. Totuşi, cei de la Reality
Pump au băgat bine la cap toate criticile şi au perseverat cu Two
Worlds II, reuşind un RPG de calitate, de la grafică până la
elemente inovatoare de gamplay, chiar dacă nu puteau lipsi şi ceva
bug-uri.

Povestea începe aparent banal, cu eroul prizonier in castelul
lui Gandohar, în timp ce sora lui geamănă, Kyra, e şi ea ostatică,
plus sub influenţă unei puternice magii negre. Imediat însă apar
surprizele, pentru că eşti salvat de o ceată de orci ai căror
lideră susţine că eşti singurul ce poate salva lumea de tiranul
întunecat şi să aduci pacea între oameni şi monştri. De aici pleacă
numeroasele misiuni pe care le ai de rezolvat şi numeroasele
moduri în care se pot dezvolta aceste quest-uri, în funcţie de
câtă răbdare de explorator ai.

Poti alege dintre trei clase tipice, Assassin, Warrior şi Mage,
iar abilităţile sunt legate de tipul de armă folosit. De asemenea,
sistemul de crafting îţi dă voie să distrugi orice armă şi armură
nefolosite pentru a le face mai bune pe cele aflate în uz.
Vopseluri şi diferite ingrediente ajută şi ele nu doar să arăţi
mare şi tare, ci chiar contribuie la statistici.
Misiunile îndeplinite pentru diferite facţiuni
(ghilda magilor, a războinicilor, a necromancerilor) îţi aduc
reputaţie, iar ceea ce ai de făcut nu e deloc plictisitor,
aproape orice quest are o poveste simpatică în spate. Reputaţia
contribuie şi la scăderea preţurilor în diversele locuri unde poţi
cumpăra tot felul de obiecte.

Luptele au fost realizate foarte bine, cu un sistem variat atât
ofensiv cât şi defensiv, cu blocaj activ şi tactici în funcţie de
arma folosită, de la topoare la arcuri şi magii ce se numără cu
sutele, combinând vrăji de aer, foc, apă şi necro. Magiile folosesc
spell cards din toate disciplinele iar combinaţiile sunt limitate
doar de imaginaţie. Deplasarea prin lumea deschisă se face clasic,
pe jos, dar şi în fugă, călare pe cai (controlaţi foarte bine) sau
prin teleportare.

Printre alte noutăţi se numără felul în care se foloseşte
alchimia: nu ai nevoie de reţete sau să înveţi să faci ceva,
pur şi simplu poţi combina orice şi vezi ce iese, de la plante şi
animale până la organe de monştri. Oculus-ul este şi el interesant,
un fel de ochi magic cu care explorezi o zonă de la o distanţă
sigură, analizezi ţintele şi poţi chiar pune o capcană care face
damage imens.

Partea vizuală este şi ea excelentă, animaţiile sunt bine
realizate, iar controlul a fost lucrat cu mare atenţie. Muzica are
şi ea destule de spus, iar dialogurile nu exagerează şi sunt bine
traduse, ţinând cont că avem de-a face cu un joc nemţesc la
origine. Per total, de fapt, Two Worlds II este un exemplu
de joc construit în funcţie de ceea ce au dorit jucătorii şi de
ceea ce au considerat criticii că lipsea din original.
Nu-l rataţi, are peste 50 de ore de divertisment de oferit.