Tales of Vesperia Definitive Edition Review: un JRPG care merită fiecare bănuţ

Cum devine cu adevărat memorabil un RPG din Ţara Soarelui Răsare? Poate datorită poveştilor care nu se mai termină? Poate prin personajele cu adevărat adorabile? Sau poate graţie unui sistem de lupte care reuşeşte să ofere noi provocări fără să devină frustrant? Dar ce aţi zice de toate aceste elemente combinate într-un singur joc nemuritor?

Este vorba de Tales of Vesperia: Definitive Edition, remasterizarea jocului apărut iniţial în 2008. Noua versiune îşi propune să ne facă să uităm că a trecut mai bine de un deceniu de la lansare prin operaţii estetice efectuate la capitolul grafică şi prin implanturi de conţinut extra până la refuz. Mai mult, fanii înrăiţi pot să renunţe la dublajul în limba engleză şi să savureze vocile originale care turuie în japoneză, dovedindu-se astfel că producătorii au făcut toate eforturile posibile să reaprindă pasiunea jucătorilor pentru unul dintre cele mai populare JRPG-uri de la vremea lui.

Seria Tales, adusă la viaţă de Namco Tales Studio (studio care încă activează sub denumirea de Bandai Namco Studios), este compusă din mai multe jocuri independente. Astfel, nu trebuie să fi jucat titlurile anterioare pentru a înţelege ce se întâmplă într-un anumit joc al seriei. Această regulă se aplică şi în cazul Tales of Vesperia: Definitive Edition, care respectă şi reţeta de bază a jocurilor din serie: după ce faci cunoştinţă cu protagoniştii vei ajunge să te implici într-o aventură care va influenţa soarta întregii lumi. Pentru a nu da spoilere despre povestea tipic japoneză, plină de răsturnări de situaţie, ne ferim să oferim mai multe detalii, deoarece chiar şi cel mai mic aspect, aparent nesemnificativ, are un rol important în cadrul naraţiunii ţesute cu măiestria unui păianjen.

Un subiect despre care am putea scrie însă volume întregi este sistemul de luptă, botezat, „succint” şi „prietenos”, Evolved Flex-Range Linear Motion Battle System. În spatele acestei denumiri ştiinţifice se ascunde un sistem de lupte de tip arenă, care permite două metode diferite de desfăşurare a confruntărilor armate. Totul porneşte de la aşa numitele ”Encounters”, un fel de întâlniri mai mult sau mai puţin aleatorii, cu cete de oponenţi iritaţi, care pot fi pacificaţi doar prin cafteală. Deznodământul fiecărui astfel de encounter are loc într-o arenă în care, folosind modul ”Semi-automatic”, te poţi mişca în două dimensiuni şi îţi poţi măsura puterile oponent cu oponent deplasându-te înainte sau înapoi ori sărind peste oponentul din faţa ta. În acest mod de luptă, prin acţionarea unei taste poţi fugări liber orice oponent din arenă, dar preţul plătit pentru această libertate este simplificarea luptei prin eliminarea unor opţiuni cât se poate de utile. În modul ”Manual” eşti liber să cutreieri arena fără să fie nevoie de apăsarea vreunui buton, dar acurateţea atacurilor este redusă prin eliminarea selectării automate a ţintelor chiar dacă acestea sunt marcate. În modul automat inteligenţa artificială preia complet frâiele bătăliei, transformând jucătorul într-un simplu spectator.

Per ansamblu sistemul este bine echilibrat şi modurile diferite asigură o abordare corectă a luptelor, încât să poţi trece, fără să pierzi prea mult timp, de confruntările de nivel mic, păstrând controlul şi abordarea tactică în timpul bătăliilor mai solicitante. După ce te obişnuieşti cu mişcarea în arene şi atacurile de bază, poţi purcede spre însuşirea diferitelor combo-uri rezultate din combinarea atacurilor de bază şi a mişcărilor speciale numite Arte, care transformă orice nou venit într-un adevărat maestru al confruntărilor. Sistemul complex de luptă, compus din mai multe subsisteme antrenante (precum mişcările speciale Arte), este explicat pas cu pas sub în cadrul unor tutoriale, care, dacă le parcurgi cu atenţie, te vor face să te simţi mai versat în arta luptei decât Sun-Tzu.

Oponenţii mai evoluaţi nu se vor lăsa doborâţi uşor: astfel, va trebui să petreci destul de mult timp antrenându-te pentru aceste confruntări. În special boşii de nivel se vor lăsa greu convinşi să plece spre tărâmuri mai liniştite, iar, pentru a avea o şansă de izbândă, nivelul echipei de eroi controlată de tine trebuie să fie cel puţin egală cu a oponentului special. Povestea captivantă, împreună cu necesitatea de a te angaja în nenumărate lupte pentru a putea progresa, rezultă într-o durată de joc care îi va încânta pe fanii JRPG-urilor şi îi va speria pe cei nou veniţi: vorbim cu uşurinţă de câteva sute de ore de gameplay. Timpul va trece însă fără să-ţi dai seama, deoarece lumea de joc este plină de activităţi: misiuni secundare, minigames, caverne de explorat şi nenumărate comori de adunat.

Pe partea acustică nu ne putem plânge nici de coloana sonoră şi nici de vocile actorilor. Activând dublajul în japoneză, fanii anime vor recunoaşte vocile mai multor actori talentaţi din serialele de desene animate faimoase. Grafica a fost îmbunătăţită prin creşterea rezoluţiei şi adoptarea unui framerate potrivit zilelor noastre, dar chiar şi aşa jocul îşi cam arată vârsta. Stilul vizual în general ne aminteşte puternic de era PS3, în timp ce dialogurile dintre personaje, desfăşurate în mici ferestre în care parcă discută păpuşi de mână, par chiar antice.

Chiar şi cu aceste mici neajunsuri, Tales of Vesperia: Definitive Edition merită fiecare bănuţ, mai ales în condiţiile în care lansat la un preţ mai „prietenos” decât un joc nou. Luptele necesită o investiţie serioasă de timp, dar oferă satisfacţii pe măsura provocărilor, iar personajele sunt cu adevărat memorabile şi reuşesc să aducă culoare şi umor într-o poveste nu tocmai optimistă.