South Park: The Stick of Truth Review: model de urmat pentru jocurile licenţiate

Majoritatea jocurilor realizate după licenţe faimoase de filme sau seriale nu au avut o soartă prea fericită. Fie a fost vorba de adaptări neinspirate ale poveştilor sau ale personajelor, fie, de cele mai multe ori, principala problemă a fost legată de calitatea mult sub standard a jocurilor în cauză. South Park: The Stick of Truth părea să continue această „tradiţie”.

Iniţial, noul joc licenţiat South Park (au mai fost şi alte titluri în trecut, despre care mai bine nu aducem vorba) s-a aflat în curtea publisher-ului THQ, cu realizarea acestuia fiind însărcinat studioul Obsidian Entertainment. Veşti proaste pe ambele fronturi, am putea spune, având în vedere situaţia financiară precară a publisher-ului şi reputaţia nu prea bună a titlurilor venite de la Obsidian (ale căror jocuri au ieşit în evidenţă în principal din cauza bug-urilor). Astfel, The Stick of Truth a fost amânat de mai multe ori, sfârşind prin a fi vândut către Ubisoft după închiderea THQ.

Astfel, deşi în proiect erau direct implicaţi Trey Parker şi Matt Stone, minţile creative din spatele serialului South Park, Stick of Truth nu părea să aibă parte de prea multe şanse de reuşită. Din fericire, în final, toate aceste supoziţii s-au dovedit a fi nefondate: South Park: The Stick of Truth a fost finalizat cu succes şi este unul dintre cele mai bune jocuri licenţiate lansate vreodată.

La prima pornire a jocului, rămâi uimit de grafica acestuia. Nu este vorba de cine ştie ce tehnologii impresionante sau motoare grafice de ultimă oră. Dimpotrivă, este impresionant cât de apropiat este jocul de aspectul simplist al serialului. Adaptarea este atât de bună încât nu poţi deosebi The Stick of Truth de episoadele recente ale serialului TV, totul arată identic. Iar acest aspect, în contextul unui produs licenţiat, duce autenticitatea la cote la care nimeni nu îndrăznea să spere. Tabloul este completat de vocile personajelor, aceleaşi folosite şi în serial, excelent interpretate şi în joc.

Ceea ce uimeşte un pic este genul ales de producători pentru acest titlu: South Park: The Stick of Truth este un RPG, care, deşi nu excelează la capitolul complexitate, se dovedeşte a fi mai stufos decât îşi imaginau mulţi. În primul rând avem contextul narativ, jucătorului fiindu-i oferită ocazia de a intra în pielea unui băieţel a cărui familie abia s-a mutat în South Park. În mod logic, acesta va trebui să cutreiere străzile oraşului, încercând să-şi facă noi prieteni.

Bineînţeles că se va întâlni cu faimoşii Cartman, Kenny, Kyle, Stan sau Butters, aceştia invitându-l să ia parte la jocul lor, în care oamenii se confruntă cu elfii imaginari pentru controlul asupra unui artefact extrem de puternic: The Stick of Truth. Bineînţeles, întreaga poveste este tratată cu doza exagerată de umor caracteristică universului South Park, ce poate fi considerată uneori de prost gust de către publicul neavizat.

Fanii South Park vor iubi însă toate situaţiile şi referinţele către momentele clasice ale serialului, din joc nelipsind extratereştrii şi probele lor anale, ManBearPig, miştoul la adresa Canadei, limbajul colorat sau aluziile xenofobe sau rasiste.

Pe lângă pesonalizarea aspectului eroului principal, componenta RPG se face simţită atunci când trebuie să alegi între clasele disponibile: Fighter, Mage, Thief şi, pentru că totuşi vorbim de South Park, Jew (evreu). Această alegere va influenţa tipurile de abilităţi pe care personajul controlat le va putea folosi în luptă, precum şi echipamentul cu care acesta va porni în aventura sa de pe străzile din South Park.

Şi pentru că tot a venit vorba de lupte, acestea reprezintă probabil cea mai „exotică” componentă a lui South Park: The Stick of Truth. Confruntările cu inamicii din joc se realizează în stilul RPG-urilor de influenţă japoneză, pe ture. Pentru cei nefamiliarizaţi cu acest sistem, închipuiţi-vă o luptă din seria Heroes of Might and Magic, cu mai puţine personaje pe ecran (maximum două de partea jucătorului), în care atacurile şi magiile sunt asezonate cu o doză de quick time events, precizia executării acestora influenţând direct damage-ul aplicat.

Sistemul de luptă este foarte uşor de înţeles şi utilizat, reprezentând astfel o modalitate foarte eficientă de învăţare a genului acestuia de mecanici de joc, deschizând astfel orizonturile jucătorilor către genuri pe care altfel poate le-ar ignorat. În rest, avem parte de clasicele quest-uri principale, legate de povestea propriu-zisă, acompaniate de misiuni secundare, looting prezent la tot pasul şi tot felul de alte elemente familiare oricărui jucător de RPG-uri.

Ce-i drept, faţă de alte RPG-uri „kilometrice”, South Park: The Stick of Truth nu este tocmai lung: chiar şi o sesiune de joc în care rezolvi şi toate obiectivele secundare nu va dura mai mult de 15 ore. Pentru unii s-ar putea să fie prea puţin; personal, însă, consider durata de joc ideală pentru un astfel de titlu: în fond, avem parte de conţinut ce poate depăşi două sezoane ale serialului, suficient pentru orice fan înrăit South Park.

De altfel, cred că singurul minus al jocului este şi unul dintre cele mai evidente plusuri ale sale: South Park: The Stick of Truth a fost conceput în principal pentru iubitorii serialului, existând astfel riscul ca jucătorii nefamiliarizaţi cu acest univers să nu se poată adapta la ce are de oferit acest joc. Aşadar, dacă sunteţi un fan al micuţului orăşel de munte din Colorado şi al locuitorilor acestuia, The Stick of Truth nu ar trebui ratat. Dacă nu, urmăriţi câteva episoade ale serialului şi, dacă vă place, nu ezitaţi să încercaţi şi jocul.