Shadowrun Returns Review: povestea mercenarului căzut

Kickstarter este una dintre cele mai importante platforme de crowd-funding existente în acest moment, iar jocul despre care vă voi povesti astăzi s-a născut tocmai datorită acesteia. Shadowrun Returns a fost un proiect pentru care producătorii au dorit iniţial 400.000$, iar după o lună, pe 29 aprilie 2012, s-au trezit cu aproape 2.000.000$ în cont. Lumea îşi dorea un nou Shadowrun.

După puţin peste un an de producţie, Shadowrun Returns a fost lansat pe piaţă de către producătorul independent Harebrained Schemes. Rezultatul este unul pe de o parte încântător, pe de alta poate un pic nefinisat.

Shadowrun Returns pune jucătorul în pielea unui… shadowrunner, adică un mercenar al viitorului. Acesta află că un fost partener, acum retras din activitate, a fost ucis şi porneşte pe urmele criminalului responsabil de oribila situaţie. Aşa porneşte personajul principal în goana după indicii şi devine un mic detectiv independent ce trebuie să-şi folosească abilităţile de comunicator, dar şi de luptător, pentru a câştiga încrederea persoanelor capabile să îl ajute cu informaţii. Sau pentru a-i elimina pe cei care îi stau în cale.

Personajul este creat de către jucător la începutul poveştii şi poate fi personalizat în totalitate, atât din punct de vedere cosmetic cât şi în ceea ce priveşte abilităţile sale. Avem la dispoziţie cinci rase, fiecare cu avantajele ei, dar şi şase clase predefinite care îi conferă personajului un anumit set de abilităţi deja dezvoltate într-un mod armonios. Există şi posibilitatea de a-ţi crea propria clasă.

Probabil v-aţi dat seama deja că jocul este un RPG. O descriere mai completă ar fi RPG tactic turn-based, dat fiind că jocul are şi o importantă componentă de luptă turn-based (pe ture). Personajul avansează în experienţă graţie unui skill tree ce se alimentează cu puncte Karma, pe care jucătorul trebuie să le investească în domeniile care îl interesează cel mai mult. Doreşti o mai bună acurateţe la aruncatul grenadelor? Sau poate vrei ca medkit-urile să recupereze ceva mai multă viaţă decât o fac iniţial? Vrei să înveţi tainele magiei? Toate acestea vor fi uşor de realizat graţie skill tree-ului care oferă descrieri pentru fiecare element ce poate fi îmbunătăţit.

Aşa cum spuneam , jocul are o componentă RPG şi una tactică, de luptă. Partea RPG este una dintre cele mai frumoase experienţe pe care le-am avut în ultimii ani într-un joc. Deşi din punct de vedere grafic sau auditiv jocul nu se apropie de niciun titlu de mare buget din ultima vreme, dialogurile şi modul de transmitere a poveştii către jucător este unul care funcţionează foarte bine şi aduce aminte de vechile RPG-uri de acum două decenii.

Fiecare conversaţie cu un personaj este o experienţă frumoasă. Deşi reprezentarea tridimensională a personajelor în lumea jocului este departe de a fi o capodoperă, un click pe personaj va deschide un portret al acestuia desenat în detaliu de către artiştii jocului, iar lângă acesta va apărea meniul de conversaţie. Aceasta este, practic, partea jocului care ne permite să ne cufundăm în poveste.  Dialogurile sunt pline de personalitate, iar replicile ce pot fi alese de jucător sunt diverse şi pot avea uneori impact asupra rezultatelor discuţiei. Fiecare personaj are un stil propriu de a conversa şi, ca într-o carte bună care ne trezeşte imaginaţia, există şi un text al „naratorului”, care completează dialogurile şi oferă o imagine completă asupra emoţiilor şi gesticii personajelor pe care le întâlnim.

Povestea este una plină de surprize şi poartă jucătorul prin mai multe zone, de la cartiere distruse şi până la clădiri ce aparţin unor megacorporaţii. Acţiunea se petrece într-un viitor înalt tehnologizat prezentat într-o atmosferă cyberpunk specifică viziunii anilor ’80 asupra viitorului.

Dincolo de dialoguri, de care nu m-am putut sătura pe parcursul jocului, există şi o parte de acţiune care se declanşează ori de câte ori avem în preajmă inamici. Aceasta impune o abordare turn based în care fiecare personaj aliat este ca o piesă pe tabla de şah (de obicei personajul principal se aventurează împreună cu alţi parteneri).

Personajele au fiecare un număr limitat de acţiuni pe care le pot desfăşura pe parcursul unei ture, mediul de joc conţine elemente de cover ce poate fi de nivel superficial, mediu sau foarte bun, iar fiecare dintre cei pe care jucătorul îi are sub control deţine mai multe arme, tipuri de muniţie şi chiar abilităţi prin care îi poate ajuta pe colegi să se descurce mai bine timp de câteva ture. Jocul îşi face treaba destul de bine şi în această arie, chiar dacă AI-ul inamic este de multe ori incompetent.

Ca o condimentare a reţetei, există şi misiuni în care personajul trebuie să conducă un atac cibernetic prin transpunerea avatarului său în reţeaua digitală. Setul de arme şi capabilităţi diferă în aceste cazuri, însă şi aceste situaţii se desfăşoară tot în sistem TBS.

Pe parcursul jocului au fost câteva lucruri care m-au deranjat. În primul rând trebuie să spun că sistemul de save-uri este realizat într-un mod nefericit. Jocul nu conţine funcţie manuală de save, ci un sistem care salvează automat ori de câte ori avansăm dintr-o arie de într-alta, existând riscul ca uneori se poată pierde câte 10-15 minute de progres în cursul unei lupte în care moare personajul principal.

Un alt motiv de dezamăgire a fost acela că am dat peste câteva glitch-uri grafice care nu m-au încântat foarte tare. De câteva ori mi s-a întâmplat ca butoanele de replici să nu afişeze text, iar o dată am avut neplăcerea să-mi dispară toate obiectele de pe ecran (lucru rezolvat din fericire prin minimizarea şi maximizarea jocului).

Poate un lucru la fel de dezamăgitor pentru fanii RPG-urilor este acela că firul epic este destul de liniar, şi chiar dacă există side-missions, acestea nu sunt destule şi nu oferă o foarte mare senzaţie de libertate. În general misiunile sunt construite mai degrabă ca într-un joc de acţiune sau shooting modern: loading screen, intri într-o arie de joc, completezi un obiectiv  şi mergi în aria următoare pentru a completa următorul obiectiv.

Un lucru remarcabil este însă includerea unui editor de misiuni care permite realizarea de campanii noi de către comunitate. Este posibil ca acest element să îi ofere lui Shadowrun Returns o viaţă lungă, menţinută de comunitatea sa care, judecând după banii strânşi pe Kickstarter, este destul de mare. Grafica jocului este realizată în stil izometric, iar sunetul se rezumă la o reprezentare auditivă a armelor şi la soundtrack-ul cyberpunk.

Shadowrun Returns este cu siguranţă o apariţie binevenită în lumea jocurilor video şi vine cu un concept de apreciat. În pofida neregulilor tehnologice dar şi a liniarităţii sale, modul de a spune povestea este unul care oferă o experienţă aparte şi te poate ţine aproape de monitor pe parcursul întregii campanii.