Mass Effect Legendary Edition Review: versiunea actualizată a unei trilogii legendare, de la care ne-am fi dorit mai mult

Una dintre cele mai faimoase epopei spațiale din istoria jocurilor video se întoarce sub forma colecției Mass Effect: Legendary Edition, sub „bisturiul” celor de la BioWare și sub supravegherea EA. Rezultatul nu este chiar o încercare nesimțită de a sustrage bani din portofelul jucătorilor nostalgici, dar nici versiunea pe care ar fi meritat-o fanii. Adevărul este undeva la mijloc, într-un pachet cu bune și cu rele, care din păcate ne amintește de ce legenda BioWare s-a erodat mai spectaculos decât valoarea criptomonedelor.

Să clarificăm de la început: nu este vorba despre hate gratuit, ci de așteptările unui jucător îndrăgostit de serie, care a mâncat pe pâine aventurile lui Shepard la vremea lor. Timpul și patch-urile înfrumusețează toate amintirile, în special dacă este vorba de jocuri video. De aceea este și mai dureros să vezi noua colecție Mass Effect, scoasă de la naftalină și împopoțonată, fiind păstrate totodată multe dintre aspectele negative care au bântuit versiunile originale.

Îmbunătățiri, dar cu o lipsă de atenție la detalii

Cel mai bun exemplu în acest sens sunt ochii eroului principal, care par să sară din orbite ca două bile pline de ură și în mijlocul celor mai blânde conversații. Una dintre cele mai des întâlnite critici legate de primul Mass Effect au fost legate de felul ciudat în care dezvoltatorii au construit și redat pleoapele comandantului Shepard. Situația a fost remediată după mai multe discuții nu tocmai flatante de la acea vreme, astfel mulți au și uitat de privirea eroului care nu doar că treceau prin tine, dar găureau și decorul. Dar a venit Legendary Edition să ne reîmprospăteze memoria. E bizar să vezi că producătorii au adăugat noi detalii grafice, precum frunzele sau petalele care plutesc lin în mijlocul diferitelor scene sau reflexiile  detaliate care apar acum pe variate suprafețe, dar nu le-a trecut prin cap să aplice aceste retușuri pentru ca personajele să nu mai arăte ca niște ”zombalăi”, cu ochii care stau să sară din orbite.

Întreaga colecție suferă de această dualitate în care toate îmbunătățirile au fost făcute pe jocurile originale, fără să fie luate în considerare unele dintre patch-urile lansate deja. Da, Legendary Edition este cea mai bună versiune în care poți trimite la fier vechi Reaperii ce amenință întreaga galaxie, dar este departe de versiunea ideală pe care o meritau Shepard, gașca lui de extratereștri pestriți și mai ales fanii seriei. Pachetul include trilogia recondimentată pentru gusturile vremurilor în care trăim, cu tot conținutul extra, inclusiv DLC-urile apărute după lansările versiunilor originale. Majoritatea schimbărilor sunt pozitive și au fost concepute pentru a face jocurile mai ușor de digerat și pentru cei care abia acum sunt la primul contact cu lupta pe viață și pe extincție dintre mașinile diabolic de inteligente și speciile organice ale galaxiei.

Povestea lui Shepard, care ajunge să fie primul agent special Spectre ales din rândul oamenilor și apoi martirul care salvează universul, aproape că ne face să uităm de  atrocitatea numită Andromeda. Legendary Edition aduce mici ajustări pe ici pe colo, ca de exemplu niște scene în plus, care explică mai bine finalul din Mass Effect 3, dar nu vei da peste schimbări majore, decât la capitolul grafică și interfață. Cele mai evidente schimbări la nivel vizual i-au fost aduse primei părți, aceasta având cea mai mare nevoie de niște operații estetice. Chiar și așa, producătorii au fost atenți să nu estompeze foarte mult diferențele dintre cele trei episoade. Astfel, fanii seriei vor putea aprecia evoluția prin care a trecut vizual trilogia. Te unge pe suflet să vezi cum a evoluat vizual Mass Effect de-a lungul celor trei episoade, fără ca prima parte să arate urât. Este mai puțin detaliată, cu animații mai comice și o redare vizuală mai puțin complexă, dar nicidecum urâtă. În general, texturile au o rezoluție crescută, marginile obiectelor sunt netezite mai bine și au fost adăugate noi efecte care fac scenele mai spectaculoase.

Dincolo de situația ochilor care stau să sară din orbite pe durata conversațiilor, mai trebuie menționat că pielea personajelor cu ten mai închis constituie o altă problemă majoră. Uitându-te la căpitanul Anderson vei avea impresia că are obrajii modelați din plută înnegrită de soare: craterele de fața lui reprezintă coșmarul oricărui dermatolog. De asemenea, admirând priveliștea din biroul nu tocmai diplomaticului ambasador Udina, nu poți să nu observi îmbinarea eronată dintre covorul verde de vegetație și restul arhitecturii din Citadelă. Pare o cuvertură de mușama bătută în cuie de perete de un meșter suferind de strabism, într-un colț mai sus, în celălalt mai jos. Am putea spune că sunt doar simple detalii, dar când trebuie să refaci un joc pentru a se potrivi vremurilor noastre, trebuie să fii atent fix la aceste detalii. Mai ales că sarcina principală nu este să dezvolți un joc nou de la zero, ci să actualizezi unul deja existent.

Performanță decentă, indiferent de platformă

Fiind un remaster care țintește generația anterioară de console, PS4 și Xbox One, nu ai cum să te aștepți la Ray Tracing, dar efectele de tip screen space reflections își fac treaba decent. O altă îmbunătățire vizuală interesantă este felul în care au fost accentuate diferite detalii cum ar fi pistruii albaștri a Liarei, solzii lui Thane sau coafura exagerată a Mirandei. Pe de altă parte, la capitolul minusuri se încadrează anumite secvențe cinematice, care fie sunt prea pixelate, fie apar prea încețoșate. Fiecăruia dintre cele trei episoade i se pot aduce critici la nivel grafic, și nu vorbim de comentarii răutăcioase și nici cauzate de vârsta jocurilor.

Vestea bună e că nu există probleme majore de performanță, iar utilizatorii pot profita de rezoluția 4K chiar și pe PS4 Pro și Xbox One X. Posesorii consolelor din generația nouă se vor putea bucura de această rezoluție la 60 de cadre pe secundă pe PS5 și chiar la 120 fps pe Xbox Series X. Jocul rulează stabil, dar pe partea tehnică din nou se simte lipsa patch-urilor. Lista bug-urilor care te așteaptă după colț este destul de lungă și de neiertat pentru un remaster. De exemplu, în Mass Effect 2, în continuare există pericolul ca, interacționând cu terminalele EDI de pe Normandy, să te trezești căzând prin carena navei spațiale în golul întunecat și infinit al spațiului cosmic.

Am putea continua să vorbim despre interfața ajustată pentru a oferi o experiență mai bună utilizatorilor de console, despre suportul pentru gamepad pe PC, despre controlul ușor îmbunătățit, dar în continuare foarte stângaci al vehiculului M35 Mako, despre sistemul de cover revizuit, dar depășit, din primul Mass Effect, despre comportamentul diferit al armelor și multe alte detalii care îmbunătățesc într-o oarecare măsură experiența de joc.

Concluzie

Pentru cei care nu au apucat până acum să experimenteze seria Mass Effect, Legendary Edition e aidoma unei lecturi obligatorii. Chiar dacă nu vor putea aprecia schimbările mici și mari, începătorii vor avea ocazia de a trece prin acest mix de RPG și acțiune, fără să fie bântuiți de un gust amar lăsat de elementele de gameplay sau grafică depășite de timp.

Mass Effect Legendary Edition este adaptat zilelor noastre, astfel încât nu pare (chiar atât de) arhaic. Chiar și după atât de mult timp de la lansare, jocurile trilogiei se țin bine, în special datorită poveștii și personajelor. Noul pachet include multiple schimbări care-l recomandă, dar nu este succesul răsunător la care speram. Este o ediție care merită investiția de bani și de timp, dar în același timp eșuează în a-și merita numele de legendar, din cauza lipsei de atenție la detalii.