Fallout: New Vegas, o experienţă post-nucleară desăvârşită

„War. War never changes„. Privind în trecut cu
răsuflarea tăiată, am realizat că al III-lea Război Mondial, cel
care aproape a exterminat rasa umană şi a adus haosul, era
inevitabil. Nu, nu vă speriaţi. Nu sunt un călător în timp şi nimic
din ce am spus nu este real. Sunt doar acaparat de atmosfera din
Fallout, mai precis de Fallout: New Vegas, ultima
iteraţie a apreciatului RPG cu tematică
apocaliptică.

Deşi succedă episodul Fallout 3, scenariul din
New Vegas urmează un cu totul alt fir, iar personajele sunt şi ele
diferite. Practic, singurul lucru care le leagă este
universul post-nuclear, limbajul colorat şi
gameplay-ul demenţial ce te bagă în sevraj imediat cum
închizi calculatorul.

Acţiunea se desfăşoară în oraşul New Vegas (Las Vegas-ul
post-nuclear), controlat de Mr. House, un individ
misterios pasionat de roboţi şi în Deşertul Mojave, presărat cu
numeroase orăşele în care mici comunităţi
de oameni sau mutanţi încearcă să supravieţuiască
şi să se dezvolte.

Două mari puteri încearcă să deţină controlul asupra banilor,
armamentului şi resurselor: NCR
(New California
Republic) – o forţă militară relativ democratică
şi Caesar’s Legion – o grupare ce încearcă să
imite Imperiul Roman prin vestimentaţie, dar mai ales prin
structurile de organizare interne. Acţiunile ei sunt însă radicale
şi de aceea mai toate comunităţile o consideră o ameninţare.

Ascunşi în buncăre aparent dezafectate dar în
realitate ultra-tehnologizate, militarii şi cercetătorii din
Brotherhood of Steel reprezintă o a treia putere
în Fallout: New Vegas. BoS monitorizează tot ce se întâmplă la
suprafaţă în aşteptarea unui moment prielnic care să le permită
preluarea unor obiective de interes. Deşi au cele mai avansate arme
şi armuri, soldaţii sunt nevoiţi să patruleze noaptea şi să
spioneze fără a fi detectaţi, căci numărul lor este net inferior
faţă de puterile dominante Caesar’s Legion şi NCR.

Caracterul tău este un curier împuşcat
în cap şi abandonat într-un cimitir de la marginea
oraşelului Goodsprings – mai bine zis un sătuc. Jocul propriu-zis
începe cu trezirea din inconştienţă şi discuţia cu Doc Mitchell,
doctorul de la care afli că ai fost găsit de un robot pe nume
Victor şi adus în casa lui pentru a fi tratat.

La fel ca în Fallout 3, în urma unei intervievări şi a unui test
de aptitudini, îţi defineşti personalitatea şi abilităţile
fizice. Dacă nu eşti mulţumit de rezultate, poţi alege
după bunul plac aptitudinile dorite, fără să fii limitat de
răspunsurile date în cadrul testelor. Firul povestirii urmează
elucidarea misterului legat de nefericitul eveniment: cine a vrut
să te omoare şi de ce. Dar scenariul este departe de a fi
unul liniar. Numeroasele quest-uri te fac să uiţi ce
urmăreşti de fapt şi ajungi să te implici în misiuni mult mai ample
decât o simplă răzbunare.

Pe parcursul jocului, îţi modelezi karma în
funcţie de acţiunile tale. Spre exemplu, dacă ajuţi un personaj
considerat pozitiv sau ucizi un răufăcător karma ţi se
îmbunătăţeşte şi ai şanse mai mari să atragi aliaţi din această
categorie, iar dacă furi sau omori personaje nevinovate ajungi să
fii vânat de oamenii legii.

Pe acelaşi principiu te poţi alătura uneia dintre
forţele menţionate mai sus. Evident, cu o floare nu se
face primăvară şi o singură misiune nu este de ajuns pentru a
câştiga încrederea unei puteri precum NCR. Iar încrederea poate fi
uşor pierdută dacă sprijini facţiunile rivale. Toate aceste mari
comunităţi au spioni care află dacă ai lucrat pentru adversarii
lor.

Ca să nu mă complic, am preferat să merg pe cont propriu şi să
îmi urmăresc interesul personal: bani, arme şi aliaţi mici,
dar deosebit de utili (spre deosebire doctori cu abilităţi
speciale – capabili de implanturi avansate). Sigur, este destul de
dificil până când îţi clădeşti un caracter puternic, greu de ucis.
De aceea la început e bine să pari umil şi să execuţi fără să
comentezi ordinele comandanţilor. După aceea însă, te poţi întoarce
împotriva lor şi ajuta pe cine vrei tu. Sentimentul că nici măcar o
armată de legionari furioşi nu te poate opri este pur şi simplu
înălţător. Te simţi un fel de Dumnezeu al deşertului, singurele
creaturi ce îţi mai pot ridica probleme fiind „Deathclaws”, nişte
reptile gigantice foarte rapide, rezistente şi care te pot omorî
din două, trei lovituri.

Indiferent de partea cărei baricade te afli, ţine minte că toate
deciziile pe care le iei pe parcursul jocului
vor influenţa nu doar confruntarea finală între marile
puteri, ci şi comunităţile mai mici.

Să spunem câteva cuvinte şi despre dificultatea jocului. Ca
mega-fan al seriei (începând cu primul Fallout apărut în 1997 şi
până astăzi, exceptând eşecul numit Fallout: Tactics), am observat
o scădere tot mai mare a nivelului de dificultate. Şi nu mă refer
la faptul că poţi alege să joci pe diferite niveluri, ci la
uşurinţa cu care finalizezi quest-urile. Mi-aş fi
dorit ca, de la episod la episod, dialogurile să devină din ce în
ce mai complexe, mai apropiate de realitate, nu să mă învârt în
jurul a patru, cinci variante de răspuns, dintre care una duce la
deschiderea quest-ului sau la pasul următor, iar restul
informaţiilor sunt de cele mai multe ori balast, interesant poate
doar prin prisma faptului ca sunt amuzante sau oferă detalii despre
oamenii şi locurile din New Vegas.

Uşurinţa cu care îţi elimini adversarii şi duci la bun sfârşit
quest-urile depinde foarte mult şi de modul în care îţi
clădeşti caracterul şi îţi alegi perk-urile (abilităţile
speciale).

Eu unul, am ales un caracter ce are ca abilităţi principale
„Small Guns”, „Repair” şi „Barter”, dar pe măsură ce am capătat
experienţă am punctat şi la alte capitole pe care le-am considerat
importante: Lockpick, Medicine şi Energy Weapons. Fizic, moral şi
meta-emoţional, am construit un personaj agil, inteligent şi
norocos.

Am lăsat la urmă partea legată de grafică, deoarece aici nu sunt
prea multe de spus. Nu sunt îmbunătăţiri evidente faţă de Fallout
3, dar jocul place şi vizual, în special datorită
efectelor slow-motion din timpul luptelor şi a violenţei fără
margini. Din păcate, bug-urile sunt prezente la
datorie şi se întâmplă destul de des să te sâcâie: soldaţi
şi creaturi blocate în pietre sau intrate pe jumătate sub pământ,
A.I. retard (după ce eşti prins că furi din buzunar şi ameninţat,
victima îşi vede mai departe de drum etc.).

Cu toate acestea, Fallout New Vegas rămâne un joc extrem
de solid, pe care imediat după ce îl vei termina vei simţi
nevoia să reiei anumite misiuni (în special cele care decid finalul
jocului) sau să cauţi pe net un Expansion Pack. Deocamdată,
Bethesda a anunţat un nou episod disponibil doar pe
Xbox – Dead Money se numeşte. Sperăm ca
în curând să fie anunţat şi pe celelalte platforme (Windows şi
PS3).