Digimon Story Cyber Sleuth Hacker’s Memory Review: un JRPG accesibil

A trecut aproximativ un an de când a apărut primul joc Digimon Story Cyber Sleuth în Europa, readucând la viaţă pasiunea fanilor pentru o serie anime care a fost deosebit de populară acum ceva timp şi în România. Hacker’s Memory se întoarce cu aceeaşi formulă a primului joc, adăugând conţinut din belşug.

Generaţia tânără a ratat perioada de glorie a creaturilor Digimon, ştiind mai degrabă de vânătoarea de Pokemoni de prin parcuri şi cafenele, dar primul joc al seriei Digimon Story Cyber Sleuth, ce s-a dovedit a fi neaşteptat de bun, a readus în atenţia publicului şi creaturile care se duelează în spaţiul virtual. Primirea caldă a creat premisele necesare lansării unei continuări, Hacker’s Memory urmărind îndeaproape întâmplările din cea mai nouă serie de desene animate şi din jocul original.

Noua iteraţie este dezvoltată din nou de Media.Vision şi publicată de Bandai Namco Entertainment, păstrând reţeta primului joc şi adăugându-i tone de conţinut nou. Cei cărora le-a plăcut prima parte se vor îndrăgosti de continuare, iar cei care vor să cunoască acest univers pot începe aventura în cel mai plăcut mod parcurgând Digimon Story Cyber Sleuth: Hacker’s Memory.

La fel ca desenele animate pe care se bazează, Digimon Story Cyber Sleuth: Hacker’s Memory prezintă Internetul reimaginat ca un spaţiu virtual ce poate fi explorat fizic prin intermediul unui sistem de realitate virtuală. Astfel, în EDEN, fiecare utilizator este reprezentat de un avatar şi poate interacţiona cu mediul înconjurător şi cu ceilalţi exact ca în lumea reală, beneficiind nu doar de experienţe vizuale şi auditive, dar şi tactile, olfactive şi gustative. Fiind un sistem imaginat de oameni, nu este deloc unul ideal, hackerii exploatându-i slăbiciunile, zonele ascunse din EDEN devenind cu adevărat paradisul lor, unde-şi pot impune propriile reguli şi de unde pot fura datele altor utilizatori.

În această postură incomodă se găseşte şi Keisuke, eroul principal al jocului, un utilizator obişnuit căruia i-a fost furat contul şi care, încercând să-l recupereze, porneşte într-o aventură neaşteptată, ce îl va transforma dintr-un agramat tehnologic într-unul din cei mai pricepuţi hackeri. Călătoria alături de membrii Hudie, o grupare de hackeri cu intenţii bune ce doreşte să menţină ordinea şi siguranţa din EDEN, este povestită de-a lungul a 20 de capitole. Majoritatea întâmplărilor sunt prezentate prin dialoguri, gameplay-ul în sine concentrându-se pe explorare şi duelurile dintre Digimoni. Faptul că dialogurile sunt prezentate în limba japoneză şi subtitrate în engleză reprezintă un plus pentru fanii serialului anime.

Ceea ce poate fi ciudat pentru mulţi, în special pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu genul JRPG, este faptul că protagonistul nu are voce de-a lungul jocului: chiar dacă anumite dialoguri oferă opţiunea de a alege din multiple răspunsuri, după scena introductivă, Keisuke nu mai scoate nici măcar un cuvânt de-a lungul întregului joc. La fel poate părea puţin surprinzător şi faptul că, deşi jocul include multiple locaţii, acestea pot fi explorate doar parţial în limita coridoarelor invizibile care ghidează şi limitează libertatea de mişcare. Diferitele locaţii din Tokyo arată bine, dar ocupă un loc secundar, în prim plan fiind cafeneaua, care reprezintă sediul Hudie, şi spaţiul virtual, unde au loc confruntările.

Explorarea diferitelor locaţii este însă obligatorie pentru a putea rezolva investigaţiile şi pentru a aduna obiecte colecţionabile, precum medalioanele sau amintirile altor hackeri salvate sub formă de fişiere.

Jucătorii vor interacţiona cel mai des cu PC-ul lor din cafenea, care oferă acces către afişierul digital pe care sunt postate misiunile ce pot fi rezolvate de Keisuke, fie singur, fie cu ajutorul aliaţilor din joc, şi către spaţiul virtual EDEN. Mai mult, folosind acelaşi PC, se vor putea decoda amintirile descoperite în lumea de joc şi se poate accesa şi spaţiul special care permite dezvoltarea Digimonilor adunaţi. Fie că vorbim de personaje umane sau de creaturi digitale, Digimon Story Cyber Sleuth: Hacker’s Memory include un sistem simplu prin care relaţiile de prietenie pot fi îmbunătăţite prin solicitarea ajutorului acestor companioni ocazionali în cadrul unor bătălii speciale.

Cea mai importantă parte a jocului rămân însă Digimonii, care pot fi colecţionaţi, antrenaţi şi ajutaţi să evolueze. Jocul include un total de 327 de astfel de creaturi digitale, jucătorul putând fi acompaniat simultan de maximum 11. În luptă pot participa de fiecare parte maximum trei Digimoni, în ordinea stabilită de jucători. Luptele decurg în clasicul stil pe ture (turn-based), ordinea atacurilor fiind determinată de abilităţile Digimonilor care se confruntă. În afară de confruntările care ţin de misiuni, duelurile se iniţiază aleatoriu cutreierând nivelurile spaţiului digital. Cei care vor să aibă în colecţie toţi Digimonii vor petrece cel mai mult timp în joc antrenând şi dezvoltând creaturile digitale, precum şi adunând cantitatea de experienţă necesară pentru aceste operaţiuni (prin completarea a nenumărate lupte aleatorii şi a ore întregi de antrenament).

Folosirea abilităţilor speciale ale Digimionilor devine cu atât mai spectaculoasă cu cât aceştia avansează pe scara evoluţiei, oferind o doză de culoare şi dinamism graficii care în general nu iese cu nimic în evidenţă. Cei care au jucat episodul anterior al seriei vor recunoaşte o parte dintre scenarii sau locaţii şi chiar şi o bucată din coloana sonoră. Se vede că producătorii au luat primul joc şi, inspirându-se din seria Persona, au încercat să-l extindă şi să-l îmbogăţească, fără a încerca însă să-l reimagineze. Adăugarea de elemente noi, precum vânătoarea de obiecte colecţionabile sau noul fir epic, menţine experienţa proaspătă chiar şi pentru veterani.

Cei care nu au încercat până acum seria vor descoperi o curbă de asimilare a mecanicilor foarte lină, producătorii având grijă să nu crească niciodată brusc nivelul de dificultate. Ca durată de joc, în funcţie de cât de tentat vei fi să descoperi tot ce se ascunde în Hacker’s Memory, vei avea de investit între 15 şi peste 100 de ore. Lungimea variază şi în funcţie de cât de mult te vor prinde confruntările online, care au ca scop deciderea celui mai bun antrenor de Digimoni din lume. Luptele online cu alţi adversari umani aduc şi câştiguri care pot fi investite în noi accesorii pentru Digimonii preferaţi, noi avataruri care să te reprezinte în arenele online şi diferite titluri. În cadrul magazinului in-game există şi obiecte speciale care pot fi achiziţionate doar pentru un timp limitat, motivând astfel cei mai înfocaţi fani să rămână activi în duelurile online.

În concluzie putem spune că Digimon Story Cyber Sleuth: Hacker’s Memory nu este cel mai inovator sau mai complex JRPG, dar este un joc reuşit care va fermeca atât fanii noi, cât şi veteranii seriei de desene animate. Asemănările cu jocul original nu sunt deranjante, in lumina reflectoarelor fiind menţinuţi simpaticii Digimoni, parcă mai memorabili ca niciodată.