Deus Ex: Human Revolution Review: Revoluţia în direct

| 01.09.2011
Deus Ex: Human Revolution Review: Revoluţia în direct

Daţi-mi două minute să-mi trag sufletul… Tocmai m-am ridicat de la calculator, după un maraton de aproximativ zece ore de Deus Ex: Human Revolution. Dacă, până la apariţia jocului pe piaţă, aveam anumite rezerve în privinţa abilităţii celor de la Eidos Montreal de a realiza o continuare demnă de renumele primului Deus Ex, după ce am petrecut zeci de ore în compania noului Human Revolution, aceste dubii s-au evaporat. Deus Ex: Human Revolution este probabil cel mai bun joc apărut în cursul acestui an şi un candidat foarte serios la titlul de Game of The Year 2011.

Culmea e ca nu poţi indica cu exactitate care este cea mai reuşită componentă a lui Deus Ex: Human Revolution, calitatea indiscutabilă a jocului fiind mai degrabă un rezultat al melanjului de idei şi mecanici de joc inspirate, gândite de echipa Eidos Montreal. Acţiunea din Human Revolution se petrece înainte de evenimentele din primul joc al seriei, în anul 2027. Omenirea oscilează încă între avantajele şi pericolele aduse de implanturile cibernetice, transformate dintr-un simplu ajutor pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii în adevărate componente de lux, superioare din punctul de vedere al funcţionalităţii faţă de membrele naturale, dar şi cu un preţ pe măsură.

Deus Ex: Human Revolution

Jucătorul intră în pielea lui Adam Jensen, şeful securităţii din cadrul companiei Sarif Industries, unul dintre liderii mondiali în domeniul fabricării şi comercializării acestui tip de implanturi. Compania, ai cărei cercetători se aflau în pragul unei descoperiri epocale, este atacată de un grup de mercenari, Jensen fiind grav rănit. În încercarea de a afla cine se ascunde în spatele acestui atac, Jensen este salvat de la moarte prin intermediul implanturilor, şi, după şase luni de zile, trimis în căutarea vinovaţilor.

De aici începe o aventură de proporţii, care-i va purta paşii eroului principal prin numeroase locaţii de pe glob, cum ar fi Detroit, Heng Sha (o insulă din zona Shanghai, China), Montreal, Singapore etc. Per total, povestea lui Deus Ex: Human Revolution nu este chiar revoluţionară, încandrându-se destul de bine în stereotipurile genului SF, însă reuşeşte să menţină viu interesul jucătorilor pe tot parcursul campaniei, care poate dura şi peste 30 de ore de joc.

Deus Ex: Human Revolution

Momentele previzibile ale poveştii sunt însă compensate cu vârf şi indesat de bogăţia gameplay-ului din Deus Ex: Human Revolution şi libertatea de mişcare şi alegere pe care echipa producătoare a ales sa o pună la dispoziţia jucătorilor. Oraşele din Human Revolution sunt gândite ca nişte niveluri HUB, în care eroul se poate plimba nestingherit, poate purta conversaţii cu NPC-urile, poate alege să rezolve quest-uri secundare pentru aceştia sau, alternativ, le poate pur şi simplu ignora, concentrându-se pe firul principal al poveştii.

Din cadrul acestor HUB-uri pot fi accesate hărţi mai mici, cum ar fi secţia de Poliţie din Detroit, în care are loc, de cele mai multe ori, acţiunea propriu-zisă. Însă şi aceasta variază în funcţie de stilul de joc al fiecăruia: unii nu vor sta la discuţii şi vor apela la armele din inventar pentru a reduce la tăcere inamici şi prieteni, în speranţa că vor găsi mult dorita soluţie a quest-ului; alţii vor alege să se furişeze şi să apeleze la manevre silenţioase de incapacitare a adversarilor, preferând stealth-ul şi cover-ul în detrimentul armelor de foc; diplomaţii pot apela la alt tip de confruntări, cele verbale, în care o replică bine plasată (sau nişte feromoni, în cazuri extreme) valorează mai mult decât 1000 de gloanţe. Dialogurile sunt bine scrise, iar interpretarea actorilor ce dau viaţă personajelor (în special cea a lui Elias Toufexis în rolul lui Adam Jensen) este ireproşabilă.

Deus Ex: Human Revolution

Varietatea este cuvântul de ordine şi atunci când vine vorba de modul în care a fost realizat design-ul nivelurilor din joc. Probabil pentru a face în ciudă titlurilor liniare din ziua de azi, echipa de la Eidos Montreal a gândit fiecare hartă din Human Revolution cu mai multe „căi de acces” către acelaşi obiectiv. Jucătorii pot alege drumul cel mai scurt, de obicei împânzit de inamici sau sisteme de securitate, se pot furişa prin reţelele de aerisire ale clădirilor sau pot hack-ui diferite uşi sau computere, ce, la rândul lor, pot ascunde noi zone de explorat. Despre mini-game-ul de hacking am discutat şi în preview-ul lui Deus Ex: Human Revolution, dificultatea puzzle-urilor ce trebuie rezolvate evoluând totuşi pe măsură ce jucătorul avansează în poveste, fără ca acestea să devină plictisitoare sau enervante.

Fiecare acţiune (quest rezolvat, explorarea de zone, citirea de cărţi etc.) aduce puncte de experienţă suplimentare, care, la anumite intervale, duc la primirea unui praxis point. Cu ajutorul acestor puncte, jucătorul poate alege ce caracteristici ale lui Jensen trebuie îmbunătăţite: se pot investi praxis points în stealth, în hacking, în abilităţi suplimentare pentru anumite părţi ale corpului lui Adam (picioare, coloană vertebrală, ochi, braţe etc.). Bineînţeles, alegerile făcute pot influenţa desfăşurarea ulterioară a jocului, oferind acces către noi metode de explorare a nivelurilor.

Deus Ex: Human Revolution

Numeroasele abordări în ceea ce priveşte gameplay-ul sporesc şi factorul de rejucabilitate a lui Deus Ex: Human Revolution. Nu o dată apar întrebari de genul „ce-ar fi dacă?…”, ale căror răspunsuri pot fi aflate reluând jocul cu un alt stil de gameplay (sau încărcând o anumită salvare, când vine vorba de luarea unei decizii ce urmează sa afecteze desfăşurarea poveştii). Din păcate, reluarea jocului de la zero, deşi poate aduce lucruri noi din punctul de vedere al experienţei de gameplay, nu afectează într-un mod semnificativ firul principal al evenimentelor.

Există anumite variaţiuni în modul în care curge povestea, însă, indiferent de abordarea aleasă, primeşti mereu aceleaşi quest-uri secundare, şi, deşi există mai multe moduri în care jocul poate fi încheiat, finalul nu diferă în funcţie de alegerile făcute pe parcursul poveştii din Deus Ex: Human Revolution. Ar fi fost mai interesant dacă exista o anumită bază de date de quest-uri secundare, cu o alegere aleatorie a celor care îşi fac apariţia pe parcursul unei parcurgeri a campaniei (ceva în stilul primului Diablo) sau momente în poveste capabile să altereze într-un mod semnificativ desfăşurarea evenimentelor de la acel punct în continuare.

Deus Ex: Human Revolution

Sub forma sa actuală însă, reluarea jocului este mai degrabă o chestiune de orgoliu a jucătorului, care poate doreşte să demonstreze că poate rezolva problemele şi folosind alta abordare, şi mai puţin o şansă suplimentară de a descoperi lucruri noi. Chiar şi aşa, Deus Ex: Human Revolution este un joc foarte lung pentru vremurile noastre, o explorare completă a unui singur oraş putând dura chiar şi zece ore.

Tot la minusuri putem trece şi secvenţele obligatorii în care Adam este nevoit să înfrunte anumiţi boşi, în cadrul unor niveluri mult mai restrânse. Spre deosebire de ceilalţi inamici din joc, care pot fi depăşiţi şi prin mijloace non-letale, singura modalitate de a trece de acesti boşi este uciderea lor, lucru care se poate dovedi destul de anevoios pentru un personaj dezvoltat pe latură stealth, fără prea multe posibilităţi de exprimare ofensive.

Deus Ex: Human Revolution

O altă plângere ar fi legată de anumite aspecte ale prezentării grafice a jocului. Mai exact, este vorba despre personajele din Human Revolution şi expresivitatea feţelor acestora. Dialogurile constituie o parte importantă a jocului şi o mimică realistă a figurilor personajelor intervievate ar fi fost mai mult decât utilă. Din păcate, animaţiile şi lipsync-ul acestor NPC-uri lasă de dorit, fiind de departe cea mai puţin finisată componentă a lui Deus Ex: Human Revolution. Deranjantă este şi calitatea la care au fost codate secvenţele cinematice ce marchează anumite puncte importante ale poveştii din Deus Ex: Human Revolution, diferenţa dintre claritatea jocului redat la rezoluţia nativă a monitorului şi aceste filme slab encodate fiind mai mult decât evidentă.

În rest, jocul se prezintă mulţumitor din punct de vedere grafic. Deus Ex: Human Revolution utilizează motorul grafic din ultimele titluri Tomb Raider, adaptat însă pentru nevoile unui titlu în care este folosită perspectiva first person (third person pentru cover). Nu putem spune că acesta este un punct forte al jocului, aportul părţii tehnice fiind mai degrabă funcţional decât încântător pentru ochi. Totuşi, stilul artistic compensează pentru aceste stângăcii tehnice, atmosfera creată fiind atât de imersivă, încât, după câteva ore de joc, reuşeşte să facă uitate neajunsurile grafice sau lipsync-ul dezamăgitor.

Deus Ex: Human Revolution

O mare bilă albă merge către Nixxes Software, compania care s-a ocupat de portarea şi adaptarea lui Deus Ex: Human Revolution pentru PC. Pur şi simplu nu ai senzaţia că joci un titlu proiectat în faza iniţială pentru console, ci mai degrabă invers. Lăsând la o parte grafica din versiunea de PC, evident superioară (cu suport DirectX 11), interfaţa a fost adaptată pentru mouse şi tastatură, manevrarea obiectelor din inventar sau procesul de hacking fiind mult mai facile graţie mouse-ului.

De asemenea, a fost o adevărată bucurie să descoperim în anul 2011, în care majoritatea jocurilor se bazează pe sisteme de checkpoint-uri, un titlu care-ţi permite să salvezi oriunde şi apoi să încarci jocul oricând doreşti (ce-i drept, timpii de loading nu sunt tocmai scurţi). Suportul DX11 se face simţit mai ales în privinţa opţiunilor de anti-aliasing puse la dispoziţie, dar şi graţie posibilităţii de a porni efectul tessellation. Acesta rotunjeşte vizibil modelele mai colţuroase, conferind un aspect ceva mai natural anumitor personaje.

Deus Ex: Human Revolution

Totuşi, aportul acestor opţiuni nu este indispensabil, diferenţele vizuale aduse de efectele DX 11 fiind abia perceptibile. O altă veste bună este optimizarea impecabilă a versiunii de PC a jocului, Deus Ex: Human Revolution rulând fără nicio problemă, cu toate opţiunile grafice împinse la maximum, şi pe plăci video sau procesoare ceva mai vechi (Q6600 şi Radeon 4870, spre exemplu).

Până la urmă însă, neajunsurile lui Human Revolution pălesc în comparaţie cu punctele sale pozitive, Deus Ex: Human Revolution încadrându-se în acea categorie de jocuri pe care rareori ai ocazia să le mai vezi în zilele noastre. Human Revolution este un joc deştept, o experienţă ludică pe cât de variată, pe atât de satisfăcătoare şi un demn urmaş al primului joc al seriei. Atât echipa de la Eidos Montreal merită felicitări pentru această realizare, cât şi publisherul Square Enix, care a acordat timp şi fonduri suficiente producătorilor, fără a forţa o lansare grabită, ce ar fi putut afecta în mod negativ calitatea produsului final. Personal, deja pun banii deoparte pentru viitoarele pachete DLC dedicate lui Deus: Human Revolution, care sper să nu se lase aşteptate prea mult timp…

Deus Ex: Human Revolution

Părţi pozitive
  • atmosfera de excepţie şi universul din joc
  • multiplele căi de abordare a situaţiilor din joc si gameplay-ul variat
  • dialogurile şi interpretarea actorilor ce dau viaţă personajelor
  • durata de joc apreciabilă şi posibilitatea de a fi reluat în moduri diferite
  • stil artistic foarte bine definit
  • portare excelentă pe PC
Părţi negative
  • povestea putea fi un pic mai puţin clişeistică şi previzibilă
  • animaţiile faciale ale personajelor
  • tehnologia din spatele jocului nu se ridică la nivelul viziunii artistice
  • înfruntările cu boşii, incompatibile cu anumite stiluri de joc