Cyberpunk 2077 – primele impresii: debut promițător în Night City

Lansarea de anul acesta a jocului Cyberpunk 2077 risca, cu fiecare amânare, să se transforme într-o glumă proastă. Sincer, începusem să cred că ar fi ceva în neregulă cu jocul celor de la CD Projekt RED, că nivelul său calitativ este cu mult sub cel al așteptărilor, de unde și acest șir parcă interminabil de amânări. Din fericire, m-am înșelat amarnic: Cyberpunk 2077 sosește sigur pe 10 decembrie, noi avem deja jocul în redacție, iar în continuare puteți afla primele noastre impresii despre noua creație a părinților seriei The Witcher.

Încă de la început trebuie să menționez că, deși suntem în posesia ediției complete de Cyberpunk 2077, am ales să ne rezumăm la un articol cu primele impresii despre joc, review-ul complet urmând să sosească un pic mai târziu. Am luat această decizie pentru că perioada de timp pe care am avut ocazia să o petrecem în Night City a fost totuși destul de scurtă, insuficientă pentru o părere completă despre întregul joc. De asemenea, versiunea la care a avut acces presa nu este tocmai finală, un update important urmând să fie lansat chiar în ziua apariției jocului. Așadar, nu am dorit ca bug-urile încă prezente în ediția noastră de test să afecteze un eventual verdict final.

RPG pe înțelesul tuturor

Acestea fiind spuse, să ne reîntoarcem la primele impresii despre Cyberpunk 2077. Orice dubiu ați putea avea legat de calitatea propriu-zisă a jocului este risipit atunci când selectezi opțiunea New Game din meniul principal. Premergător primei scene din joc, ești pus în fața unui proces stufos de creare a propriului personaj. Pe lângă faptul că mercenarul “de cartier” V, eroul principal din Cyberpunk 2077, poate fi bărbat sau femeie, CD Projekt RED a livrat un editor de personaje extrem de detaliat, în care poți ajusta o tonă de opțiuni, precum conformația feței, părul, tatuajele, culoarea sau implanturile ochilor, ba chiar și dimensiunea organului sexual. Astfel, numai în această componentă de început, vă puteți “pierde” pentru o perioadă îndelungată, croind un erou pe placul vostru.

Ești, de asemenea, pus în fața unei opțiuni importante, ce va dicta și modalitatea în care începe jocul, dar și anumite inclinații ale personajului tău, precum și replicile pe care acesta le va putea da în unele discuții: trebuie să alegi “lifepath”-ul lui V, un soi de origini ale personajului. Ai la dispoziție trei opțiuni: Nomad (crescut în împrejurimile deșsertice ale orașului), Streetkid (familiarizat cu modul în care se “reglează conturile” în rândul interlopilor din Night City) sau Corpo (un adept al politicilor nemiloase ale corporațiilor ce-și desfășoară activitatea în metropola futuristă). Nu voi insista asupra modurilor în care începe povestea în funcție de alegerea făcută pentru a nu vă strica plăcerea de joc; tot ce pot spune este că, pentru prima noastră vizită în Night City, am optat pentru varianta Streetkid.

În fine, vei avea de împărțit obișnuitele puncte dintr-un RPG între mai multe categorii principale de abilități: Body, Intelligence, Reflexes, Technical Ability și Cool. De altfel, la fiecare avansare în nivel, vei căpăta noi puncte ce trebuie investite în aceste categorii. De asemenea, vei fi răsplătit și cu perk points, pe care le vei putea atribui, individual, mai multor abilități aferente acestor categorii: spre exemplu, dacă vrei să ai parte de o conformație fizică mai rezistentă, investește în abilitățile din categoria Body, iar dacă dorești să devii mai abil în mânuierea armelor de foc, optează pentru cele din Reflexes. De asemenea, cu cât aceste grupe principale urcă în nivel mai mult, cu atât mai des veți debloca noi opțiuni de dialog cu anumite personaje, marcate cu icoanele aferente fiecărei categorii.

Nu în ultimul rând, fiecare misiune rezolvată și nivel nou acumulat îi conferă lui V și “Street cred” suplimentar: cu cât mai mare această reputație în rândul “colegilor de breaslă”, cu atât mai extins este accesul eroului la noi “oportunități de afaceri” sau comercianți din ce în ce mai… exotici.

Și pentru că tot am adus în discuție acești comercianți din Night City, din rândurile lor nu lipsesc nici așa-numiții “ripperdoc”, autorități atunci când vine vorba de montat sau upgradat augmentări cibernetice. Acestea sunt personajele la care trebuie să apelezi dacă ai nevoie de un nou set de ochi, capabili de vedere termală spre exemplu, sau de brațe ce-ți conferă o forță fizică ieșită din comun.

Câte un pic despre gameplay

Odată înțelese aceste concepte de bază, poți afirma că Cyberpunk 2077 “se deschide”, oferind numeroase oportunități pentru ca V să-și consolideze poziția în oraș. Totuși, ca una dintre puținele critici pe care le pot aduce primelor ore din joc, rămâi cu impresia că povestea principală din Cyberpunk 2077 este un pic mai “cinematică” decât ar fi fost cazul. Nu mă înțelegeți greșit, nu este neapărat un aspect negativ: pur și simplu vei fi acaparat de ceea ce se întâmplă în joc, de relațiile cu prietenii și partenerii tăi de afaceri și vei uita că, pe lângă acest fir principal, Night City oferă numeroase alte quest-uri.

Și asta pentru că modul în care “curge” acțiunea poate da dependență: discuți cu tot felul de personaje, fie față în față în locuri care mai de care mai rău famate, fie la telefon sau prin intermediul mesageriei (nu, nu scăpați de “WhatsApp” nici măcar în Night City), ești trimis să investighezi, să faci muncă de detectiv, de recuperator și, când vorba bună nu mai ține, de veritabil killer cu sânge rece. Vă fac și niște recomandări călduroase: parcurgeți tutorialul inițial în întregime, pentru a înțelege cum funcționeaza în Cyberpunk luptele, stealth-ul si hacking-ul (oarecum în stilul Watch Dogs, dar ceva mai complex). De asemenea, petreceți ceva timp în meniurile aferente inventarului și echipării personajului: acestea nu beneficiază de tutoriale detaliate și veți bâjbâi un pic până să înțelegeți cum merge treaba.

O perioadă de acomodare va necesita și “analizarea” așa-numitelor “braindance”-uri. În principiu, acestea sunt înregistrări efectuate de sistemele optice ale anumitor personaje, ce pot fi apoi redate fie first person, din perspectiva respectivului protagonist, fie third person, cu o cameră liberă, în așa-zisul “edit mode”. Retrăind aceste amintiri poți depista indicii și elemente ce împing povestea mai departe, într-un mod relativ asemănător cu ce întâlneam în “detective mode”-ul din jocurile Batman Arkham sau într-un joc gen Detroit: Become Human. Lucrurile sunt ceva mai complexe însă aici, înregistrările fiind împărțite în mai multe componente: vizual, auditiv și, câteodată, chiar și altele. Trebuie să schimbi între aceste “layere” pentru a putea analiza toate elementele de care ai nevoie. Din fericire, perioadele “sensibile” sunt indicate pe timeline, deci este relativ ușor să depistezi indiciile căutate.

Astfel, după cum aminteam și mai devreme, primele ore din Cyberpunk 2077 nu-ți dau aproape niciun moment de răgaz, arucându-te în situații câteodată foarte delicate. Modul în care reușești să te descurci depinde doar de tine, fie apelând la prieteni sau parteneri de afaceri, fie la “vorbele dulci” și, atunci când rămâi fără alte opțiuni, la forța brută. Mare grijă însă, pentru că măcar una dintre confruntările din prima parte a jocului este destul de dificilă dacă alegeți opțiunea a transforma acel segment într-un veritabil shooter.

Și pentru că tot am ajuns la acest capitol, secvențele din luptă din Cyberpunk 2077 pot fi abordate atât cu arme de foc, caz în care jocul va fi destul de familiar amatorilor de first person shootere (cu mențiunea că va trebui să gestionați inventarul pentru a echipa armele performante sau care se pretează unei situații anume), sau melee (unde poți lupta fie cu pumnii, fie cu arme albe precum o katana). Până la urmă însă, deși sunt segmente în care nu poți evita confruntările (fie ele și stealth), impresia cu care am rămas este că ieși mai câștigat dacă rezolvi neînțelegerile în mod amiabil.

Ca o ultimă mențiune legată de firul principal din Cyberpunk 2077, personajul interpretat de Keanu Reeves, controversatul rocker Johnny Silverhand, își face apariția destul de târziu în cadrul jocului, însă rolul acestuia se anunță vital pentru modul în care va evolua narațiunea mai departe.

Despre grafică, voci și bug-uri

Și pentru că tot am ajuns la personaje: prima impresie pe care ți-o lasă Cyberpunk 2077, în momentul în care începi jocul propriu-zis, este legată de nivelul de detalii prezent pe fiecare astfel de interlocutor. În cazul variantei Streetkid, începi povestea din Cyberpunk 2077 într-un club de noapte, iar primele impresii pozitive sunt amplificate atât de personaje, cât și de grafica detaliată a mediului înconjurător, cu neoane orbitoare și reflexii la tot pasul. Iar, pe lângă aspectul reușit al personajelor, tabloul este completat și de voci de calitate, interpretate la cel mai înalt nivel, impresia fiind că CD Projekt RED n-a făcut nicio economie în ceea ce privește prezentarea audio-vizuală a jocului.

Totuși, nu toate au fost roz în aceste prime ore de Cyberpunk 2077. În primul rând, pe lângă grafica extrem de detaliată, în momentul în care am pornit jocul am remarcat și framerate-ul groaznic, de numai câteva cadre pe secundă (am avut la dispoziție versiunea pentru PC). Este adevărat, împinsesem opțiunile grafice la maximum, activând preset-ul Ray Tracing Ultra în rezoluție 4K, aparent prea pretențioase pentru “bătrânul” meu GeForce RTX 2080 Ti. Prevăzător însă, am activat și opțiunea Dynamic Resolution în ideea că, dacă performanța “gâfâie”, jocul poate scădea rezoluția pentru a menține un framerate acceptabil.

Din fericire, ulterior am realizat că Cyberpunk 2077 nu este chiar atât de pretențios, însă, cel puțin în acest moment, opțiunea Dynamic Resolution nu funcționează cum ar trebui. Odată dezactivată, slideshow-ul de mai devreme, în rezoluție 4K, s-a transformat într-o experiență cât de cât jucabilă, framerate-ul învârtindu-se în jurul valorii de 30fps. De aici aveți mai multe opțiuni de a încerca să obțineți sporuri de performanță, de la ajustarea în detaliu sau dezactivarea opțiunilor grafice, comutarea pe un preset vizual inferior, sau, evident, micșorarea rezoluției.

Din păcate, presetul Ray Tracing Medium, cel imediat inferior lui Ray Tracing Ultra, dezactivează reflexiile RT, sporul de performanță fiind însă evident. Totuși, am recurs până la urmă la scăderea rezoluției de la 4K la 1440p (2560×1440) și am păstrat presetul Ray Tracing Ultra selectat, framerate-ul devenind astfel mult mai fluent (nu menține încă constant 60fps, nici pe departe, însă este perfect jucabil, mai ales dacă folosiți un controller). De asemenea, nu este afectată decât rezoluția internă de renderizare, meniurile și elementele de HUD fiind afișate în continuare în rezoluție 4K.

Tot pe lista neplăcerilor aș putea plasa și controlul mașinilor, un pic mai inexact decât mi-aș fi dorit, dar și sumedenia de bug-uri de care m-am lovit pe parcursul acestor prime ore de joc. Este adevărat și o repet: am testat o versiune preliminară a jocului, ce urmează să primească un update imporant, însă nu poți omite aceste defecte când vorbesti despre primele impresii legate de Cyberpunk 2077.

De-a lungul celor aproximativ șapte ore de gameplay m-am lovit de probleme precum personaje ce apar în lumea de joc în poziția “reference” (precum Iisus răstignit pe cruce, dacă vreți un termen de comparație), o tendință enervantă a personajului principal de a îngenunchea repetat după ce iese din mașină (se rezolvă de la sine cu o nouă intrare și ieșire din vehicul), perspectiva alterată și mișcări haotice ale camerei atunci când am folosit potențiometrul de volum de pe căști, ba chiar și personaje complet neanimate într-una dintre secvențele cinematice critice pentru povestea jocului. Din fericire, niciunul dintre aceste bug-uri nu pune în pericol cursul jocului, acestea urmând să fie rezolvate, cel mai probabil, odată cu apariția update-ului Day 1.

Citind rândurile de mai sus, v-ați dat deja seama că primele noastre impresii despre Cyberpunk 2077 sunt pozitive, ba chiar mă pot declara încântat de ceea ce am apucat să încerc până acum din jocul celor de la CD Projekt RED. Totul pare construit cu migală, cu o grafică impresionantă, mecanici RPG complexe, însă nu sufocante, personaje detaliate, voci intereptate cât se poate de profesionist și o atmosferă de zile mari. Dacă bug-urile vor fi rezolvate și povestea continuă într-o direcție promițătoare, este clar Cyberpunk 2077 va fi unul dintre candidații serioși la titlul de cel mai bun joc al anului 2020.