ArcaniA: Gothic 4 – Demn urmaş sau dezamăgire?

Europenii (în special nemţii şi locuitorii ţărilor estice) sunt
o „specie” ceva mai ciudată de gameri. Titluri de o complexitate
crescută, neagreate sau de-a dreptul ingorate de către publicul
vestic mainstream, îşi găsesc mai tot timpul o „căsuţă caldă” în
PC-urile acestei categorii de jucători. Astfel se explică
discrepanţa dintre succesul înregistrat de anumite titluri prin
părţile noastre ale continentului şi indiferenţa cu care aceste
jocuri sunt tratate de vestici. Este şi cazul seriei de RPG-uri
Gothic, de-a dreptul adorată de majoritatea amatorilor genului de
la noi, însă complet trecută cu vederea de oamenii care într-adevar
sunt dispuşi să şi plătească pentru jocuri.

Tocmai din această cauză, publisherul JoWooD, aflat într-o
situaţie financiară nu tocmai roz, a insistat ca următorul episod
al seriei – redenumit în ArcaniA: Gothic 4 – să fie mult mai
orientat către publicul vestic. Producătorul seriei originale,
Pirahnha Bytes, a fost îndepărtat, pentru realizarea celui de-al
patrulea Gothic fiind cooptaţi cei de la Spellbound, responsabili
pentru titluri precum seria Desperados. Reuşesc însă aceste
schimbări de direcţie să aducă un plus semnificativ seriei?

Din păcate, răspunsul oscilează undeva între da şi nu. Pe de-o
parte, ArcaniA: Gothic 4 este într-adevăr un joc mult mai usor
de „asimilat” decât precedentele Gothic-uri şi ale lor
interfeţe de control ciudate. Pe de altă parte, farmecul seriei,
acele momente de geniu (strâns legate de storyline) care au ridicat
Gothic în ochii fanilor, lipsesc cu desăvârşire în acest al
patrulea joc.

Să începem însă cu lucrurile bune. Primul semn încurajator legat
de noul titlu al seriei Gothic este faptul că până şi subsemnatul,
deloc amator de RPG-uri complexe, a rezistat cu brio pe parcursul
demo-ului lui ArcaniA, care oferea aproximativ două ore de gameplay
de la începutul jocului. Controlul este acum mult mai „normal”,
familiar oricărui jucător de jocuri 3rd person. Nu mai este nevoie
de parcurgerea unor întregi pagini de manual tipărit pentru a
înţelege cum se realizează nişte operaţiuni simple precum mişcarea
personajului dintr-un punct într-altul sau efectuarea unei
tranzacţii în inventar.

Totul este acum simplificat şi cât se poate de clar,
interfaţa fiind familiară oricărui jucător de titluri precum Diablo
sau Titan Quest. Din păcate, există în continuare probleme, de
această dată însă cauzate de faptul că Gothic 4 a fost dezvoltat
drept un proiect multiplatform, atât pentru PC, cât şi pentru
consolele Xbox 360 şi PlayStation 3. Spre exemplu, funcţiile de
block şi roll folosesc acelaşi buton (click dreapta pe mouse),
prima operaţiune fiind posibilă doar când personajul stă nemişcat.
Astfel, este imposibil să efectuezi un circle strafe în jurul unui
inamic, în timp ce ai şi scutul ridicat în poziţie defensivă.

De asemenea, luptele au devenit foarte simplu de abordat,
acestea rezumându-se la o serie furibundă de clickuri de mouse
continue. Personal, fiind adeptul genului action RPG hack’n’slash,
am fost mulţumit de această abordare simplistă. Cel mai probabil
însă, fanaticii jocurilor precedente ale seriei nu vor găsi acest
sistem de luptă la fel de interesant.

Un alt element care simplifică mult gameplay-ul (dar şi
alienează iubitorii primelor trei titluri ale seriei) este
mini-map-ul prezent mai tot timpul pe ecran. Pe lângă reprezentarea
cât de cât amănunţită a împrejurimilor, această hartă indică acum
şi locul unde se găseşte obiectivul quest-ului selectat la momentul
respectiv. Se elimină astfel o tonă de timpi morţi, jucătorul
ştiind în permanenţă ceea ce are de făcut şi unde se pot realiza
aceste acţiuni pe harta lumii jocului. Dispare însă sentimentul de
explorare a hărţii, atât de apreciat de vechii fani ai jocurilor
celor de la Piranha Bytes.

Din păcate, toate aceste eforturi de a face jocul mai accesibil
devin absolut inutile atunci când începi să „guşti” povestea lui
ArcaniA: Gothic 4. Eroul primelor trei capitole ale seriei, ajuns
între timp regele Rhobar al III-lea, cedează rolul de personaj
principal unui simplu păstor, al cărui trecut ascunde însă secrete
nedezvăluite încă. Deşi intriga poate suna oarecum promiţătoare la
început, firul epic continuă într-un mod extrem de pueril şi total
lipsit de substanţă. Nici obiectivele quest-urilor nu ajută în
acest sens, Gothic 4 fiind plin de banalităţi precum „du-te acolo
şi omoară goblinii”, „du-te dincolo şi găseşte obiectul X”, care au
„darul” de a plictisi foarte repede.

Traducerea din germană în engleză (Spellbound este tot un studio
nemţesc) este de asemenea stângaci realizată, iar interpratarea
vocală a dialogurilor de-a dreptul penibilă. După ce îi
ascultaţi pentru prima oară vocea vrăjitoarei de la începutul
jocului, nu veţi şti cum să ajungeţi mai repede la potenţiometrul
de volum pentru a-l reduce cât mai rapid la zero. De asemenea,
opţiunile foarte sărace în materie de dialoguri nu sunt deloc
potrivite unui RPG, acest aspect fiind unul la care vechile
Gothic-uri nu aveau nevoie de simplificări suplimentare.

Din fericire, grafica stă ceva mai bine, lumea din ArcaniA:
Gothic 4 fiind destul de bine reprodusă de echipa de la Spellbound.
Jocul nu este cine ştie ce pretenţios atunci când vine vorba de
cerinţe de sistem, rulând mulţumitor cu toate opţiunile grafice
activate pe un sistem echipat cu procesor Quad Core, 4GB de memoria
RAM şi o placă video Radeon 4870. Din păcate, pentru a atinge un
framerate mulţumitor, producătorii au făcut câteva compromisuri
vizuale, cum ar fi limitarea drastică a distanţei de randare sau
utilizarea unor modele de personaje mult prea generice. Înţeleg să
foloseşti modele cât de cât asemănătoare pentru NPC-urile lipsite
de importanţă, nu însă şi pentru personajele principalele ale
poveştii! Este de-a dreptul penibil ca înfăţişarea celui mai bun
prieten dintr-un sat să fie identică cu cea a unui beţiv din alt
oraş.

De asemenea, pe perioada testării, am întâmpinat probleme
serioase cu o configuraţie multi-monitor, jocul încăpăţânându-se să
nu afişeze imaginile propriu-zise şi cursorul mouse-ului pe acelaşi
ecran. Aceasta problema nu a putut fi corectată decât din driverii
plăcii video, prin limitarea ieşirii video la un singur
display.

Aşadar, în ciuda eforturilor realizate în ideea de a simplifica
jocul şi de a-l face mai accesibil pentru piaţa vestică, lui
ArcaniA: Gothic 4 îi lipsesc exact elementele de bază ale genului
RPG: o poveste interesantă, nişte personaje credibile şi o anumită
doză de varietate şi originalitate a quest-urilor. Dacă aveţi
chef de un un action RPG simplist, fără o prea multă personalitate,
puteţi încerca Gothic 4. Fanii împătitimiţi ai seriei sigur nu o
vor face.

Pe o scară de la 1 la 10, ArcaniA: Gothic 4 este de nota
6.