Portal 2 – puzzle-uri de la A la Z

Primul joc Portal a fost fara urmă de îndoială supriza plăcută
din Orange Box, colecţie lansată în 2007 ce reunea nu mai puţin de
cinci titluri produse de Valve (Half-Life 2, Half-Life 2 Episode
One, Half-Life 2 Episode Two, Team Fortress 2 şi Portal). Micuţul
joc s-a dovedit a fi „cireaşa de pe tortul” acelui pachet,
demonstrând că rezolvarea de puzzle-uri logice poate
funcţiona foarte bine şi dintr-o perspectivă first person,
mai ales acompaniată de un fir epic enigmatic, dar şi foarte
amuzant.

Iată că la aproape patru ani de la apariţia lui Portal, cei de
la Valve s-au decis să-i ofere o continuare; Portal 2 face însă
pasul de la un mini-joculeţ inclus pentru a completa un pachet mai
cuprinzător către titlulatura de joc complet, de sine
stătător. Reuşeşte însă o reţetă formată mai ales din
puzzle-uri succesive să facă faţă pretenţiilor din ziua de azi? Cu
ajutorul unei poveşti ceva mai evoluate, am putea spune că da, cu
unele rezerve însă.

În primul rând, Portal 2 este un joc mult mai lung decât
predecesorul său. Dacă primul Portal putea fi dus la bun
sfârşit în doar 2-3 ore, continuarea sa oferă o campanie single
player ce poate dura şi până de 3-4 ori mai mult. Şi pentru că
rezolvarea continuă de puzzle-uri putea deveni plictisitoare,
producătorii au pus un accent mai pronunţat pe latura
narativă a jocului. Astfel, sesiunile de rezolvat enigme
din Portal 2 sunt înterupte şi piperate de secvenţe cinematice
interactive (realizate în stilul Half-Life), în care jucătorul
poate afla mai multe detalii despre istoria complexul Aperture
Science, precum şi a inteligenţei artificiale GLaDOS (antagonistul
primului joc). Din păcate, aceste momente sunt prea rare pe
parcursul campaniei, existând riscul ca unii jucători să-şi
piardă din interes la un moment dat.

Spre exemplu, prima treime a jocului este deranjant de
asemănătoare cu Portal 1, lucrurile cu adevărat
interesante având loc în a doua parte jocului. Din fericire,
replicile personajelor implicate au rămas la fel de
amuzante, pe lângă GLaDOS făcându-se remarcat şi Wheatley,
o sferă robotică cu aspiraţii mult prea înalte.

Din fericire, puzzle-urile din joc sunt chiar mai bine
gândite decât cele din primul Portal, fiind agăugate noi
mecanici de gameplay. Bineînţeles, la baza întregului joc stă
Portal Gun-ul, dispozitivul cu ajutorul căruia pot fi
deschise portaluri, culoare interdimensionale prin
intermediul cărora eroina principală se poate deplasa cu uşurinţă
dintr-un loc într-altul. Pe lângă acesta, au fost introduse în
Portal 2 şi raze laser, capabile să alimenteze cu energie
electrică anumite dispozitive, dar şi dăunătoare atunci
când sunt atinse. Acestea pot fi însă redirecţionate cu ajutorul
unui nou tip de cuburi conductoare, pentru a putea alimenta chiar
şi ţintele foarte depărtate. În Portal 2 au fost adăugate şi
rampe de lansare (care aduc aminte de Quake 3), ce
pot fi folosite însă şi pentru a transporta obiecte. De asemenea,
adăugiri importante sunt şi „pereţii de lumină”, dar şi
tunelele energetice lipsite de gravitaţie: primele pot
oferi căi nebănuite pentru a ajunge în cele mai ineccesibile locuri
ale unei camere de test (însă pot fi folosite şi drept scuturi
împotriva mult prea zeloaselor turete), iar cele din urmă oferă o
modalitate inedită de a te deplasa dintr-un loc într-altul.

De departe însă cele mai importante noutăţi din Portal 2 sunt
cele trei tipuri de gel, fiecare fiind capabil să
ofere anumite proprietăţi speciale suprafeţelor pe care le ating.
Repulsion Gel ajută personajul să execute sărituri mult mai
înalte, transformând orice suprafaţă banală într-o
veritabilă rampă de lansare în aer. Propulsion Gel
diminuează frecarea dintre tălpile eroinei şi suprafaţa pe care
aleargă, permiţându-i acesteia să atingă viteze de
deplasare multe mai mari. Conversion Gel permite crearea de
portaluri pe suprafaţa atinsă, chiar dacă acest lucru nu
era posibil în starea sa iniţială. Astfel, combinând toate aceste
elemente de gameplay, a fost creat unul dintre cele mai
inteligente jocuri din ultimii ani.

Toate aceste nebunii nu sunt posibile doar ăn single player,
Valve oferind în Portal 2 şi o întreagă campanie
cooperativă, complet separată de povestea principală. În
aceasta, jucătorii pot intra în pielea a doi roboţei, construiţi
special de GLaDOS pentru a continua procedurile de testare din
cadrul complexului Aperture Science. Cei doi sunt extremi de
simpatici şi au la dispoziţie fix aceleaşi unelte pe care le
utilizează şi eroina din single player. Campania
cooperativă este formată din cinci capitole noi, fiecare
dintre acestea având o durată aproximativă de o oră. Roboţeii nu
mor însă, după fiecare mişcare fatală fiind reconstruiţi instant şi
readuşi în camera de test în care întâmpinaseră dificultăţile
iniţiale. De asemenea, roboţeii pot comunica între ei prin
diferite gesturi amuzante: alinturi, îmbrăţisări, saluturi
etc.

Acestea se pot dovedi foarte folositoare mai ales când se joacă
online, aceasta fiind şi singura modalitate de a aborda campania
cooperativă pe PC. Spre deosebire de computer, pe console
se poate apela şi la splitscreen, jocul funcţionând fără
probleme şi în acest mod, fiind totuşi necesar un display cât mai
mare, pentru ca fiecare jucător să poată observa cât mai bine
mediul înconjurător. De asemenea, jocul poate fi abordat
online şi cross platform (un jucător pe PlayStation 3, celălalt pe
PC), acest modalitate de conectare neputând fi însă
testată din cauza problemelor pe care PlayStation Network le-a
întâmpinat în ultima vreme.

Cei de la Valve s-au chinuit să adauge foarte mult detaliu
jocului, nefiind însă ajutaţi de tehnologia grafică din
spatele lui Portal 2, bătrânul motor Source. Limitările
engine-ului nu sunt atât de evidente în camerele de test din Portal
2, construite mai ales din suprafeţe drepte, însă sar în ochi în
alte momente ale jocului, atunci când sunt reproduse scene din
afara laboratoarelor. În special realizarea foliajului lasă
foarte mult de dorit. Situaţia este cât de cât salvată de
implementarea excelentă a motorului fizic Havok,
care, împreună cu animaţiile foarte atent
realizate, oferă câteodată senzaţia că Apperture Science
nu ar fi un simplu complex ştiintific, ci un veritabil organism
viu. De asemenea, umbrele dinamice au darul de a crea anumite
momente foarte spectaculoase din punctul de vedere al iluminării
folosite. Din păcate, nu pot fi ignorate atât de uşor
pauzele de loading foarte frecvente şi rezolţia slabă a
texturilor.

Totusi, aspectul grafic fără pretenţii are drept consecinţă
directă şi nişte cerinţe de sistem accesibile
pentru majoritatea celor care folosesc computerul personal pentru a
se juca. Un alt lucru care merită menţionat este faptul că
Portal 2 este parţial localizat în limba română,
absolut toate meniurile şi subtitrările beneficiind de acest
tratament. Traducerea este corect realizată, existând totuşi
replici în joc ale căror farmec se pierde odată cu adaptarea la
limba română. Cu alte cuvinte, traducerea în româneşte ar trebui
folosită doar dacă aveţi serioase probleme cu limbile străine,
Portal 2 fiind gândit pentru a fi „gustat” în limba
engleză.

Portal 2 reuşeşte fără niciun dubiu să-şi depăşească calitativ
precursorul, fără a-şi atinge însă potenţialul
maxim. Dacă povestea ar fi fost mai bine integrată în
campanie şi tehnologia folosită adusă la zi, creaţia celor de la
Valve ar fi putut fi cu adevărat spectaculoasă. În condiţiile
actuale însă, rămâne doar un joc foarte bun.