Age of Empires Online Review: Antichitatea în secolul XXI

Este greu de crezut că Age of Empires, una dintre seriile RTS care a pus bazele genului, a ajuns nu doar online, ci şi MMO pe deasupra. Totuşi, oricât de improbabilă pare combinaţia, nu este decât expresia unei încercări de a „prinde” cât mai mult public (de preferinţă plătitor) într-o perioadă în care timpul şi banii nu mai permit multora să fie hardcore gamers.

Primul lucru care te izbeşte este aspectul grafic foarte cartoony, plus numărul mic de poligoane şi de detalii grafice. Evident, asta nu va deranja jucătorii cu un PC mai bătrân, iar în general ideea unui MMO este să ruleze cam pe orice sistem care încă mai trage curent din priză. Pe de altă parte însă, lipsa de detalii este compensată de design-ul animaţiilor şi de asemănarea izbitoare cu jocurile vechi ale seriei.

Din fericire, Age of Empires Online este în mare parte gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte toate elementele de bază care să asigure un gameplay complet. Începutul te pune să alegi între două civilizaţii tipice AoE, grecii sau egiptenii. Cum preferinţa mea merge spre pisici venerate, am intrat în joc cu egiptenii, în oraşul de reşedinţă care joacă şi rol de hub central pentru toate misiunile. Lucrurile încep uşor, cu misiunile-tutorial care te învaţă cum să contruieşti şi să-ţi lucrătorii pentru a colecta resurse şi a avansa civilizaţia, totul în cel mai clasic stil RTS. Desigur, din aceeaşi zonă RTS nu lipseşte cantitatea mare de micromanagement, atât din punct de vedere al contrucţiei şi dezvoltării, cât şi din punct de vedere al controlării armatelor.

Cel de-al doilea tip de mecanică implicat este cel specific unui MMO. Totul începe cu oraşul central, de unde primeşti misiunile şi porneşti la drum, dar în acelaşi timp îţi conduci viitorul imperiu. Pe măsură ce quest-urile se rezolvă, câştigi experienţă şi creşti în nivel, arborele de abilităţi fiind tipic unui joc masiv, multiplayer şi online: împărţit în trei ramuri, oferă dezvoltare militară, economică şi utilitară.

De asemenea, în timpul misiunilor găseşti şi cufere ce conţin tot felul de materiale de construcţii pentru a îmbunătăţi clădirile sau echipament care poate fi ataşat unităţilor corespunzătoare (oferă bonusuri la viaţă, la viteza de colectare a resurselor, la atac şi apărare pentru armată, la durabilitatea clădirilor economice, de tip ferme, sau a construcţiilor defensive).

Tot ce obţii în misiuni poate fi folosit însă doar dacă te afli în oraşul tău, nu e ca şi cum ai avea un personaj pe care să echipezi lucruri direct, ca într-un RPG. De asemenea, poţi să şi decorezi oraşul într-o oarecare măsură, dar nivelul de personalizare este prea redus. Aşezarea clădirilor sau nivelul de dezvoltare n-are niciun efect deocamdată în Age of Empires Online, dar pe viitor lucrurile s-ar putea schimba în sensul eventualelor influenţe în ceea ce priveşte materialele de construcţii sau oferta vânzătorilor.

Misiunile în sine pot fi extrem de simple, de tipul celor întâlnite în clasicul RTS: te duci, construieşti, evoluezi, distrugi armata adversă. Există însă şi unele mai ieşite din comun, cum ar fi o cursă de cămile, ajutorul oferit diverşilor negustori din imperiile vecine sau o simulare de tower defense unde trebuie să-ţi construieşti linia defensivă pe hartă. Obiectivele principale pot fi jucate şi cooperativ dacă inviţi pe cineva înainte să porneşti la lucru. Ideea este bună, dar numai dacă cei doi parteneri chiar rezolvă acea misiune pentru prima dată. Dacă ai un nivel mai mare, nu primeşti niciun fel de recompensă in-game, doar eventuala satisfacţie de a fi făcut o faptă bună prin ajutoul oferit. De fapt, nici măcar nu ţi se zice ce obiective ai sau când au fost îndeplinite, o chestiune care funcţionează la un MMO, dar e extrem de enervantă când vine vorba de un RTS.

De asemenea, AI-ul şi pathfinding-ul pot fi încadrate tot la probleme. Unităţile rămân blocate în structuri, armata nu atacă ţinta cea mai periculoasă, ci e în toate direcţiile (deci ineficientă dacă nu treci la micromanagement serios), iar preoţii care ar trebui să vindece se uită ca vaca la barieră fără să facă nimic. Patfinding-ul defectuos împiedică colectarea eficientă a resurselor, dar şi o coordonare decentă la nivel tactic, pentru că drumul dorit de tine s-ar putea să nu fie cel dorit de carele cu arcaşi. Încă o dată, mult micromanagement poate rezolva problema, dar n-ar trebui să fie nevoie de aşa ceva.

Variaţia de trupe, de la suliţaşi şi arcaşi banali până la războini şi campioni de elită asigură şi lupte diverse din punct de vedere PvP. Sau cel puţin teoretic, pentru că gameplay-ul este debalansat deocamdată – indiferent de tactica abordată, dacă inamicul e mai avansat în termeni de echipament (eventual cumpărat pe bani reali), pierzi. Evident, chiar dacă mult conţinut este gratuit, dacă vrei acces la anumite clădiri şi la echipament care să conteze cu adevărat, trebuie să cumperi Booster Pack-urile aferente civilizaţiei alese.

Age of Empires Online este până la urmă un experiment interesant, aducând cele mai multe elemente bune şi din RTS, şi din MMO. O bilă albă este faptul că poate fi jucat şi de unul singur, n-ai neapărat nevoie de party, dar pe de altă parte nu duce lipsă şi de conţinutul plătit, dacă vrei mai mult şi mai bun. Este totuşi amuzant o perioadă, în ciuda aspectului vizual învechit şi a bălăriilor tehnice, dar puriştii ambelor genuri nu se vor pierde prea mult în el, ci vor reveni la titlurile care păstrează aromele tradiţionale de RTS sau MMO.