Uncharted: The Lost Legacy Review: există viaţă după Nathan Drake

Realizarea de jocuri video la cel mai ridicat nivel a devenit o sarcină care necesită, pe lângă bugete imense şi echipe de sute de persoane, o perioadă de timp mult mai mare decât eram obişnuiţi în trecut. S-a făcut tranziţia către grafica care poate rivaliza filmele CGI şi efectele speciale de acum câţiva ani, la rezoluţii astronomice (4K este pe buzele tuturor în ziua de azi), la asset-uri (texturi, modele etc.) de cea mai înaltă fidelitate, la actori ce-şi împrumută atât vocile, cât şi înfăţişarea fizică personajelor din jocuri etc. Evident, toţi aceşti paşi suplimentari necesită timp, pauzele dintre jocurile produse de acelaşi studio devenind din ce în ce mai lungi (mai ţineţi minte când a apărut Grand Theft Auto V?).

În acest context, este oarecum surprinzător că, la puţin peste un an de la Uncharted 4: A Thief’s End, cei de la Naughty Dog deja revin cu un nou capitol al seriei – Uncharted: The Lost Legacy. Mulţi vor spune că avem de-a face doar cu un DLC ceva mai răsărit sau cu un expansion pack, în timp ce Naughty Dog insistă că The Lost Legacy este un joc de sine stătător „cu acte în regulă”. Care este însă adevărul? Vom afla împreună în continuare.

The Lost Legacy îşi are originile, într-adevăr, într-un DLC single player pentru Uncharted 4, promis înainte de lansarea acestuia. Conform celor de la Naughty Dog, ambiţiile pentru acest pachet de conţinut suplimentar au crescut de la zi la zi, noua aventură sfârşind prin a fi mult prea lungă pentru un simplu DLC. Astfel, s-a luat decizia ca Uncharted: The Lost Legacy să fie lansat separat, sub forma unui joc de sine stătător, la un preţ ceva mai redus însă faţă de un titlu tradiţional.

Nu vă lăsaţi însă înşelaţi de acest preţ, promisiunile producătorilor fiind adevărate: campania din Uncharted: The Lost Legacy este cu mult mai cuprinzătoare decât ne-am fi aşteptat, apropiindu-se de durata de joc a primelor trei jocuri din serie. Astfel, în cadrul testului nostru, am reuşit să terminăm povestea din The Lost Legacy, pe dificultate medie, în aproximativ zece ore de joc, conform contorului in-game. Mai mult decât decent, având în vedere că încă există jocuri contemporane, comercializate la preţ complet, ale căror componente single player sunt mult mai scurte.

Pe parcursul acestor zece ore, după cum ne-au obişnuit deja jocurile Uncharted, cei de la Naughty Dog ne trec prin diferite abordări de gameplay, dar, poate la fel de important, şi prin mai multe stări emoţionale. Iar acestea din urmă sunt strâns legate de noile personaje principale din The Lost Legacy: Chloe Frazer, eroina principală a jocului, dar şi o cunoştinţă mai veche a fanilor seriei, şi Nadine Ross, unul dintre antagoniştii din Uncharted 4. Combinaţia poate părea ciudată la început, însă Naughty Dog are propriul stil de a scoate în evidenţă, pe parcursul jocului, modul în care evoluează relaţia dintre cele două eroine. Astfel, ajungi să o înţelegi şi pe Nadine, să accepţi motivele pentru comportamentul şi atitudinea sa din Uncharted 4 şi să-ţi devină, la rândul ei, foarte simpatică. Evident, această dezvoltare a personajelor este punctată, din când în când, şi de momente emoţionante, tipice celor de la Naughty Dog. Cei care îşi amintesc scena cu girafele din The Last of Us ştiu exact la ce mă refer.

Totuşi, The Lost Legacy nu pune accentul pe latura sentimentală, cum a facut-o Uncharted 4: A Thief’s End, spre exemplu, aventura lui Chloe şi Nadine fiind mai degrabă orientată către cele două componente principale ce dau numele genului action/adventure. Acţiunea în sine nu este foarte diferită de ceea ce întâlneam în ultima apariţie a lui Nathan Drake, confruntările cu inamicii fiind puse în scenă, de cele mai multe ori, în moduri ce oferă jucătorului libertate de mişcare şi decizie: fie poate folosi armele din dotare pentru a intra în schimburi de focuri prelungite cu inamicii, fie se poate folosi de mediul înconjurător pentru o abordare stealth.

O noutate vine din posibilitatea de a combina acum aceste două moduri de joc graţie opţiunii de a folosi arme cu amortizor. De cele mai multe ori, acestea pot fi găsite în cufere securizate cu provizii, pe care Chloe le poate descuia prin intermediul unei noi mecanici de lock picking. Tot la capitolul acţiune, nu lipsesc nici momentele bombastice, de spectaculozitate extremă, cu care seria ne-a obişnuit deja de aproape un deceniu.

Poate mai importantă este însă balansarea acestor secvenţe de acţiune cu clipele mai liniştite, de explorare, în care accentul se pune şi pe rezolvarea mai multor puzzle-uri. Fără exagerare, Uncharted: The Lost Legacy este probabil cel mai bogat joc al seriei când vine vorba de acest gen de momente, chiar dacă puzzle-urile în sine nu sunt foarte complicate. În acest sens, un prieten a emis o caracterizare cel puţin interesantă pentru acest joc: The Lost Legacy este „mai Tomb Raider” decât ultimele două jocuri ale acestei serii combinate.

Un lucru cu care echipa de la Naughty Dog se laudă, referitor la Uncharted: The Lost Legacy, este includerea celui mai întins nivel din cadrul acestei serii. Este adevărat, Chloe şi Nadine sunt nevoite să parcurgă o întreagă junglă, în India, la bordul unui Jeep, în căutarea unei căi de acces în templul unde legenda spune că s-ar găsi colţul de fildeş al zeului Ganesh. Această porţiune semi-open world a jocului este într-atât de întinsă, încât jucătorului îi este pusă la dispoziţie, pentru orientare, o hartă în stilul celei din Far Cry 2. Pe aceasta, Chloe poate nota atât obiectivele principale de interes, cât şi unele opţionale, o premieră pentru serie. Îndeplinirea acestora nu numai că facilitează parcurgerea restului jocului, dar şi scoate în evidenţă o serie de puzzle-uri interesante.

Pe scurt, Uncharted: The Lost Legacy ar putea fi caracterizat drept un „best of” al seriei Uncharted, producătorii incluzând şi unele discuţii şi momente care aduc aminte de secvenţele memorabile din precedentele aventuri ale lui Nathan Drake. Şi chiar dacă acesta din urmă nu-şi face apariţia deloc în The Lost Legacy, există destule legături cu distribuţia de personaje clasice ale seriei pentru a transforma acest joc într-un capitol semnificativ al poveştii Uncharted.

Nu aş vrea să ne oprim foarte mult la componenta multiplayer inclusă pe discul lui Uncharted: The Lost Legacy, aceasta fiind 100% identică cu ce întâlneam în Uncharted 4: A Thief’s End, incluzând tot conţinutul suplimentar lansat până acum, precum şi modul de joc cooperativ Survival. Mai mult, posesorii celor două jocuri – Uncharted: The Lost Legacy şi Uncharted 4: A Thief’s End – se vor putea confrunta între ei online.

În ceea ce priveşte prezentarea, deja ştim că Naughty Dog lucrează doar la cel mai înalt nivel posibil. Astfel, chiar dacă din punct de vedere tehnologic The Lost Legacy foloseşte acelaşi motor grafic din Uncharted 4, fără modificări substanţiale, stilul artistic şi atenţia la detaliu de care dau dovadă producătorii cu greu îşi pot găsi echivalent în ziua de azi: peisajele arată superb, sunt deosebit de bogate în vegetaţie, texturile sunt extrem de bine definite, iar animaţiile personajelor evocă „umanitatea” care lipseşte atât de multor jocuri contemporane. Şi toate acestea în timp ce campania jocului rulează în rezoluţie 1080p pe consolele PlayStation 4 standard şi 1440p (upscalat la 4K) pe PS4 Pro, cu un framerate constant de 30 de cadre pe secundă şi suport pentru televizoarele capabile de HDR.

Pentru a vă da seama până unde merge atenţia la detaliu a celor de la Naughty Dog, Photo Mode-ul din joc (cu ajutorul căruia au fost realizate majoritatea screenshot-urilor incluse în acest articol) permite până şi setarea expresiilor faciale ale lui Chloe, jucătorii putând alege chiar şi deja faimosul „duckface”. Cât despre muzică şi vocile personajelor, acestea sunt fix la nivelul la care v-aţi aştepta de la un astfel de joc, fără reproş.

Aşadar, ajungem şi la răspunsul întrebării adresate ceva mai devreme în cadrul acestui review: în ceea ce priveşte campania single player, Uncharted: The Lost Legacy poate fi considerat un joc nou, de dimensiuni comparabile cu cele din trilogia iniţială, standardul său calitativ fiind cel puţin la fel de ridicat precum cel al ultimelor titluri Uncharted. Poate singura „scurtătură” aleasă de producători a fost în ceea ce priveşte multiplayer-ul, identic cu cel din Uncharted 4, abordare justificată însă de preţul mult mai accesibil la care este comercializat The Lost Legacy.