Top 10 cele mai dezamăgitoare jocuri pe care toată lumea le aştepta cu sufletul la gură

Uneori, se întâmplă ca unele titluri extrem de aşteptate, provenite de la studiouri şi publisheri de cel mai înalt nivel, să nu “iasă” fix cum ne-am fi dorit. Următoarele zece jocuri, construite pe fundamentul promisiunilor făcute de studiouri sau producători cu renume, ne-au înşelat aşteptările în cele mai crunte moduri cu putinţă, devenind astfel unele dintre cele mai dezamăgitoare jocuri din ultimele două decenii.

10. DAIKATANA (2000)
(Ion Storm/Eidos Interactive)

La vremea apariţiilor legendarelor DOOM şi Quake, John Romero era probabil cea mai mare vedetă a industriei producătorilor de jocuri video. Faima i-a urcat însă la cap designer-ului de la id Software, care a ales să părăsească studioul şi să pună bazele propriei echipe: Ion Storm. Deşi acest experiment nu s-a dovedit în totalitate ratat, studioul dând naştere unui veritabil clasic precum Anachonox, noul shooter al lui Romero – Daikatana – a fost o dezamăgire imensă. Dezvoltarea jocului a fost zbuciumată, cu schimbări neplanificate de motor grafic şi direcţii artistice şi de gameplay neinspirate, produsul final fiind, în momentul apariţiei, complet depăşit de titluri legendare ale acelor vremuri, precum Half-Life sau Unreal.

09. METAL GEAR SURVIVE (2018)
(Konami)

Primul Metal Gear Solid a fost considerat un joc revoluţionar, la momentul apariţiei sale de pe PlayStation 1, iar Hideo Kojima s-a dovenit a fi un adevărat vizionar al acestui mediu de divertisment. Iar legenda a continuat, fiecare nou joc al seriei fiind aclamat atât de presa de profil, cât şi de gamerii din întreaga lume. Până atunci când publisher-ul Konami a hotărât să se debareseze de Kojima şi de echipa sa, imediat ce Metal Gear Solid V: The Phantom Pain fusese publicat. Încercând să dovedească că pot continua şi fără fostul star, cei de la Konami au lansat Metal Gear Survive, un survival cu zombies submediocru, fără nici cea mai mică legatură cu seria pe care Kojima o clădise până atunci. Reacţia comunităţii a fost pe măsură, Metal Gear Survive a rămas pe rafturi, în timp ce Hideo Kojima s-a reorganizat şi a lansat un alt titlu vizionar: Death Stranding.

08. MASS EFFECT: ANDROMEDA (2017)
(Bioware/Electronic Arts)

Într-o vreme, părea că tot ce iese pe porţile studioului Bioware este aur curat, Baldur’s Gate, primul Dragon Age şi extrem de apreciata trilogie iniţială Mass Effect fiind dovezi clare în acest sens. Totuşi, gestiunea defectuoasă a studioului, influenţa publisher-ului Electronic Arts, utilizarea forţată a motorului grafic Frostbite în locul mult mai versatilului Unreal Engine au fost doar câţiva dintre factorii care au contribuit la decăderea celor de la Bioware. Iar rezultatul a fost Mass Effect: Andromeda, un joc pe cât de aşteptat de fanii seriei, pe atât de dezamăgitor atunci când a fost lansat. Şi nu neapărat din vina calităţii propriu-zise a jocului, ci mai degrabă din cauza lipsei de finisare per ansamblu, Andromeda fiind departe de standardele înalte cu care Bioware îşi obişnuise jucătorii. Din păcate, decăderea Bioware avea să continue şi după Mass Effect: Andromeda…

07. WATCH DOGS (2014)
(Ubisoft)

Ubisoft va rămâne probabil în istorie din cauza controverselor iscate atunci când prezentarea grafica din versiunea finală a jocului Watch Dogs, un titlu open world cu hackeri, nu avea mai nimic în comun cu promisiunile făcute la toate expoziţiile de gaming de până atunci. Jocul final arăta banal şi rula la rezoluţii foarte mici chiar şi pe noile console, abia lansate la acea vreme. Nu a ajutat nici faptul că Watch Dogs nu a excelat nici în ceea ce priveşte gameplay-ul sau povestea, iar protagonistul avea personalitatea unui sac de cartofi. Spre meritul lor, cei de la Ubisoft nu au renunţat la serie, Watch Dogs 2 reparând unele dintre greşelile predecesorului, iar Watch Dogs Legion promiţând o abordare nouă, în care fiecare locuitor al Londrei futuristice poate juca rolul eroului principal.

06. ASSASSIN’S CREED UNITY (2014)
(Ubisoft)

Şirul de ghinioane a continuat pentru Ubisoft cu Assassin’s Creed Unity, un joc pornit totuşi de la intenţii onorabile: de a aduce seria înapoi la origini, abandonând bătăliile navale în favoarea unei aventuri istorice în probabil cel mai faimos oraş din lume – Paris. Din păcate, problemele tehnice din Watch Dogs au continuat şi în Unity, jocul, în ciuda ambiţiilor sale, rulând la rezoluţii ridicole, cu framerate-uri abia jucabile, în condiţiile în care, la E3, Ubisoft promisese 1080p şi 60 de cadre pe secundă. Aceste inconveniente au fost completate şi de o cantitate industrială de bug-uri, Unity devenind astfel unul dintre cele mai contestate titluri din industria recentă. Într-atât de dezamăgitor a fost jocul încât Ubisoft a stopat temporar seria Assassin’s Creed, regândinduu-i unele dintre mecanicile de bază pentru Assassin’s Creed Origins şi Assassin’s Creed Odyssey.

05. DUKE NUKEM FOREVER (2011)
(Gearbox Software/3D Realms)

Dacă ar fi să dăm premiul pentru “cel mai prost gestionat proces de producţie a unui joc” din întreaga istorie, Duke Nukem Forever l-ar câştiga cu un avantaj considerabil faţă de urmăritori. Spre sfârşitul anilor ’90, 3D Realms se afla pe cai mari, Duke Nukem 3D dovedindu-se a fi unul dintre cele mai de succes jocuri ale acelor vremuri. Continuarea, Duke Nukem Forever, ar fi trebuit să sosească rapid, având la bază motorul grafic de Quake 2. Mai marii de la 3D Realms au hotărât însă să o amâne, schimbând engine-ul cu cel din Unreal. Un trailer impresionant a fost lansat ulterior în 2001, 3D Realms cheltuind milioane de dolari, ani la rând, pentru a termina un joc care se schimba mai des decât ciorapii unui obsedat de igienă personală. În fine, după un nou teaser în 2007, a venit anularea completă a proiectului şi închiderea studioului texan. Duke Nukem Forever a fost “salvat” până la urmă de Gearbox Software şi lansat în 2011, însă  rezultatul final nu avea cum să fie altfel decât dezamăgitor. Un veritabil “monstru al lui Frankenstein” ce împrumuta elemente din shooterele populare ale ultimelor decenii, Duke Forever a neglijat fix unele aspecte apreciate ale vechiului din Duke Nukem 3D.

04. TONY HAWK’S PRO SKATER 5 (2015)
(Activision/Robomodo/Disruptive Games)

Dacă vă întrebaţi de ce au dispărut jocurile ce promovau sporturile extreme, cum erau foarte popularele Tony Hawk’s Pro Skater sau Dave Mirra’s Freestyle BMX, puteţi “mulţumi” şi celor de la Activision pentru această “realizare”. Având în vedere că, la finele lui 2015, urma să expire contractul pe care publisher-ul îl avea cu renumitul skater Tony Hawk, Activision a forţat lansarea lui Tony Hawk’s Pro Skater 5 într-o stare evident neterminată, plină de bug-uri, cu probleme de control şi o prezentare grafică submediocră. Aceste aspecte n-au fost trecute cu vederea de critici şi nici de simplii fani, vânzările jocului Tony Hawk’s Pro Skater 5 fiind aproape inexistente. Publisher-ul a îngropat astfel o serie iubită de fani şi, alături de ea, un întreg gen de jocuri.

03. FALLOUT 76 (2018)
(Bethesda)

Universul postapocaliptic din Fallout părea să ofere cadrul perfect pentru o adaptare MMO, iar fanilor seriei le surâdea o asemenea abordare. Cum a reuşit însă Bethesda să transforme toate aceste ipoteze favorabile într-o concluzie de tristă amintire, care aproape că a erodat toate lucrurile bune clădite de-a lungul anilor de Fallout 3, Fallout: New Vegas şi Fallout 4? Simplu, au realizat un joc Fallout care ducea lipsa elementelor fundamentale ale unei experienţe Fallout, cum ar fi… NPC-urile sau quest-urile oferite de acestea. Fallout 76 a devenit un suvival banal, cu o infrastructură online şubredă, plin de bug-uri şi probleme de performanţă. Şi pentru că “grămada cerea vârf”, Bethesda a oferit şi un abonament plătit pentru Fallout 76, în cazul în care doriţi să jucaţi pe servere mai stabile. Mai bine aruncaţi banii pe fereastră.

02. ANTHEM (2019)
(Bioware/Electronic Arts)

Aminteam mai devreme că Mass Effect: Andromeda nu este singura poveste nefericită izvorâtă din relaţia tumultoasa dintre Electronic Arts şi studioul Bioware. Astfel, în loc să îi lase să se ocupe de ceea ce aceştia ştiu cel mai bine să facă – RPG-uri, publisher-ul le-a impus celor de la Bioware să încerce replicarea succesului înregistrat de formula Destiny. Rezultatul, de trista amintire, a fost Anthem, un hibrid shooter/RPG online, care, în ciuda unor aspecte pozitive, omitea câteva dintre aspectele esenţiale ale unui asemenea joc (cum ar fi dobândirea şi echiparea loot-ului nou). Mai mult, toate promisiunile referitoare la viitorul conţinut nou pentru Anthem s-au dus… “pe Apa Sâmbetei”, acesta fiind anulat şi jocul “retras” pentru a fi regândit în profunzime.

01. ALIENS: COLONIAL MARINES (2013)
(Gearbox Software/SEGA)

Nici nu ştiu de unde să încep cu ceea ce este în neregulă cu acest joc. Poate faptul că publisher-ul şi-a bătut joc de o asemenea licenţă atribuind-o unui studio cu o reputaţie “mincinoasă”? Poate publicitatea falsă a celor de la Gearbox din perioada ce a precedat lansarea, când ne-au fost arătate render-uri in loc de gameplay, acesta sfârşind prin a fi mult sub prezentările iniţiale? Poate jocul propriu-zis, ce pare realizat într-o sărăcie lucie, Gearbox însărcinând de fapt echipa de la TimeGate cu dezvoltarea sa? Zvonurile spun că studioul ar fi luat banii celor de la SEGA şi i-ar fi folosit în alte scopuri, iar calitatea îndoielnică a lui Aliens: Colonial Marines ar putea constitui o dovadă în acest sens. Şi când te gândeşti ce potenţial avea acest joc, bazat pe una dintre cele mai populare licenţe cinematografice ale tuturor timpurilor…