The Lego Movie Videogame Review: copiii sunt în extaz

Copiii sunt în extaz. Pentru că trebuie să fie, doar a apărut un nou joc cu Lego! Jocurile Lego sunt pline de personaje care mai de care mai colorate, dar şi de o mulţime de medii de joc simpatice şi puzzle-uri cu dificultate nu foarte mare.

Dar pe cine păcălesc eu aici? Şi „copiii” trecuţi de mult timp vârsta copilăriei sunt interesaţi de lansarea noului Lego Movie Videogame. Jocurile anterioare din serie au demonstrat că seria Lego nu este una dedicată doar copiilor, ci este orientată spre publicul de toate vârstele. Deci? Scăpăm de nişte bancnote în schimbul unul nou joc Lego? Păi… să vedem.

The Lego Movie Videogame este un joc tipic din seria Lego: avem la dispoziţie un număr de personaje ce trebuie să se ajute între ele pentru a trece mai departe folosindu-şi abilităţile caracteristice, iar scopul fiecărui nivel este rezolvarea unuia sau mai multor puzzle-uri la care personajele ajung după ce înfrâng tot felul de răufăcători.

Problema în noul joc Lego este dată de faptul că, aşa cum îi spune şi numele, The Lego Movie Videogame este jocul Lego realizat după filmul Lego ce rulează în această perioadă pe marile ecrane. Ei bine, aţi putea spune că multe dintre celelalte jocuri din seria Lego au fost realizate după filme. Aşa este, însă toate celelalte jocuri au fost abordări amuzante ale unor filme consacrate.

De această dată avem de a face cu un joc care este o copie a scenariului filmului omonim, adaptată astfel încât să se potrivească în mediul jocurilor video. Cu alte cuvinte, povestea filmului este reluată pe parcursul a peste 6 ore de joc, cu siguranţă ceva mai mult timp decât ai ronţăi floricele într-un cinematograf. O extindere a timpului de experimentare a poveştii este aşteptată la orice joc adaptat după un film, însă în cazul Lego Movie Videogame această prelungire a duratei de joc este realizată de multe ori cu costul plictiselii jucătorului care este nevoit să întreprindă acţiuni repetitive şi monotone pentru a trece chiar şi de porţiuni din joc ce nu sunt de o importanţă majoră.

Faptul că avem de-a face cu o adaptare după film deranjează cel mai tare atunci când ne gândim că filmul este deja o poveste Lego, cu glumiţe şi un univers de necrezut, iar jocul nu doreşte să abordeze povestea filmului într-un mod original, ci pur şi simplu o reconstruieşte pas cu pas şi nu adaugă nimic nou. Nu doar atât, dar până şi cut-scene-urile… cut-scene-urile sunt bucăţele din film.

Deşi în mod normal ar fi trebuit să se potrivească foarte bine cu atmosfera jocului (căci doar ce spuneam că filmul şi jocul sunt identice), aceste inserţii de film nu funcţionează. Cele câteva secunde de film din fiecare misiune contrastează cu jocul în sine care, deşi se foloseşte de aceleaşi întâmplări şi personaje, nu oferă o experienţă care să capteze atenţia jucătorului şi să îl ţină în faţa PC-ului sau consolei.

Plus că aceste cut-scene-uri de tip film par a fi fost amplasate în joc pe ultima sută de metri – trecerea de la ele înapoi în joc se face uneori brusc, nefinisat, lucru ce în primul rând arată că nu le-a fost acordată foarte mare atenţie în procesul de dezvoltare, iar în al doilea rând tranziţia dintre joc şi cut-scene este atât de contrastantă încât jocul pare că se desfăşoară într-un univers paralel, ceva mai antisocial şi ciudat decât cel din film.

Da, putem controla personaje precum Batman, Abraham Lincoln, Shakespeare sau Statuia Libertăţii, dar chiar şi cu varietatea de personaje deblocabile jocul tot pare o creaţie banală, de buget redus, căreia îi lipsesc sclipirile altor jocuri din serie.

Dar nu totul e aşa de rău. De exemplu, The Lego Movie Videogame permite experimentarea sa în mod cooperativ offline cu încă o persoană. Grafica jocului este la nivelul celorlalte titluri Lego, iar, pe măsură ce jucătorul avansează, se va găsi înconjurat de niveluri care mai de care mai drăguţ realizate. Sunetul este de multe ori enervant din cauza muzicii repetitive, însă acest lucru se poate rezolva din secţiunea de opţiuni ce, apropo, nu poate fi accesată din meniul principal, ci doar în timpul jocului propriu-zis.

Punctul la care vreau să ajung în final este că noul The Lego Movie Videogame se pretează mai mult copiilor care adoră jocurile Lego decât adulţilor, care au standarde ceva mai ridicate pentru orice formă de divertisment. Adulţii pot merge liniştiţi pe mult mai originalul Lego Marvel Super Heroes şi vor fi infinit mai fericiţi decât cu acest film transformat nefericit în joc.

În plus, dacă nu aţi văzut filmul vă recomand să nici nu vă atingeţi de The Lego Movie Videogame, căci nu cred că doriţi să aflaţi povestea prin intermediul unui joc nu foarte strălucit. Dacă aţi văzut deja filmul şi vreţi să retrăiţi povestea într-un joc, atunci procuraţi-vă The Lego Movie Videogame.  Acelaşi lucru se aplică dacă aveţi copii.

.