Faptul ca situația globală actuală, cauzată în primul rând de pandemia de COVID-19, ne-a schimbat viețile nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Mai mult, companiile mari, inclusiv cele din industria de gaming, au fost nevoite să-și schimbe strategiile pentru a putea continua să activeze cu succes în această perioadă zbuciumată. Astfel, în locul tradiționalului eveniment unde Sony Interactive Entertainment Europe obișnuia să aducă jurnaliștii de pe întregul continent pentru a le prezenta jocul, acum am avut ocazia să încercăm noua creație a celor de la Naugthy Dog chiar din confortul propriei case. Iar ce veți citi în continuare reprezintă primele impresii despre The Last of Us Part II.
Evident, o asemenea abordare mai “libertină” nu era posibilă fără anumite restricții: astfel, primele impresii despre The Last of Us Part II sunt limitate doar la o porțiune anume a jocului, plasată undeva spre mijlocul poveștii. În acest segment al jocului, am avut ocazia să o controlăm pe Ellie, personaj ce ar trebui să fie foarte familiar fanilor seriei, în încercarea ei de a ajunge la o anumită clădire din Seattle, pentru a întâlni un personaj anume. Nu vom intra în detalii referitoare la povestea jocului, fiind nevoie ca această să fie “consumată” și judecată în ansamblu, și nu doar pe baza unei porțiuni limitate a jocului, în care, oricum, gameplay-ul a primat.
Așadar, pe parcursul a două – trei ore, am avut ocazia de a traversa o porțiune a orașului Seattle, ajuns în ruine din cauza situației catastrofale ce a izbucnit chiar la începutul primului The Last of Us, și da a experimenta astfel îmbunătățirile pe care Naughty Dog le-a adus pentru aceasta a doua parte a seriei. Această durata poate însă varia în funcție de stilul de joc al fiecăruia. Tind să cred că nu întâmplător producătorii au ales acest segment drept “mostră” pentru ce are de oferit The Last of Us Part II, acesta iglobând mai multe elemente și tipuri de gameplay: explorare, lupte armate (și nu numai), platforming și puzzle-uri, stealth, dar și momente de survival horror autentic.
Chiar și în lipsa mențiunilor despre povestea principală, această porțiune din The Last of Us Part II include elemente narative izolate, capabile să creioneze, în parte, atmosfera întunecată și apăsătoare a jocului. De altfel, în ciuda caracterului liniar al porțiunii din joc pe care am putut-o parcurge, impresia inițială pe care am avut-o a fost complet opusă. Da, există un fir principal al actiunii, pe care ar trebui să mergi dacă dorești să continui povestea propriu-zisa, însă decorurile parcurse sunt vaste și oferă iluzia unor multiple căi de a progresa. Și, deși în cazul majorității te vei lovi de “capete de drum”, aceste scurte abateri de la firul principal sunt răsplătite din plin: dacă te dedici explorării, vei găsi fire narative secundare, acompaniate, de cele mai multe ori, de resurse vitale pentru supraviețuire.
Aceste momente de oarecare liniște vor scoate în evidență și unele dintre noile posibilități de deplasare ale lui Ellie: eroina va putea sări peste tot felul de obstacole sau hăuri, de unde rezultă și câteva dintre proaspăt introdusele secțiuni de platforming ale jocului. De asemenea, pentru a rezolva anumite mini-puzzle-uri, Ellie se va putea folosi și de anumite unelte afectate de fizică: geamurile pot fi sparte, iar funiile pot fi aruncate și folosite în moduri ingenioase pentru crea căi de acces către locuri altfel imposibil de atins.
Mobilitatea crescută a lui Ellie va fi evidentă și în cadrul secvențelor de luptă, fie că vorbim de schimburile de focuri, fie că ne referim la confruntările corp la corp. De obicei, aceste întâlniri se vor desfășura în locuri “deschise”, cu inamici care patrulează, cu construcții sau vegetație scăpată de sub control, ce oferă mai multe posibilități de “exprimare”. Poți încerca să abordezi situațiile pe “nevăzute”, stealth, apelând la noua abilitate a lui Ellie de a se târî la nivelul solului, sau, dimpotrivă, te poți aventura în “luptă dreaptă” cu inamicii. În momentele acestea, vei aprecia funcția de eschivă (dodge), care, atunci când este executată corect, lasă inamicul fără gardă, vulnerabil în fața unui atac melee. Atenție însă, nu toți inamicii reacționeaza la fel în luptele corp la corp, în cazurile unora fiind nevoie de un adevărat “dans” de eschive și atacuri bine cronometrate pentru a răzbi.
De altfel, în privința adversarilor umani pe care Ellie îi va înfrunta în această porțiune a jocului, aceștia fac parte din două tabere care se luptă pentru controlul orașului Seattle: pe de-o parte avem WFL (Washington Liberation Front), o grupare organizată cu rigurozitate militară, echipată și armată corespunzător, ai cărei membri folosesc, de foarte multe ori, și câini dresați. În celălalt colț al “ringului” se află un cult religios fundamentalist, ce a abandonat tehnologia modernă în favoarea unei abordări stealth, aceștia preferând arcurile cu săgeți și comunicarea prin fluierături și șuierături, capabile să-ți dea fiori pe șira spinării.
Nu în ultimul rând, din tot acest amalgam de inamici nu vor lipsi nici infectații, plasați în anumite porțiuni strategice ale acestui segment de gameplay. De cele mai multe ori, am fost “aruncat” în ele cu foarte puțină muniție, gestiunea echipamentului și a mini-sistemului de crafting (prezent și în primul joc) fiind vitale pentru a păstra șanse de reușită în aceste situații. Se ajunge astfel la momente extrem de tensionate, în care, cu resurse foarte limitate, trebuie să faci față unui grup deloc prietenos de clickeri, exact ca într-un joc horror autentic. Merită menționată în acest sens o anumită scenă, când a trebuit să găsesc ieșirea dintr-o clădire de birouri infestată, în timp ce eram vânat de un grup întreg de stalkers (clickeri ce preferă să-și terorizeze victimele din umbră înainte de a le a ataca).
Armele convenționale pot fi îmbunătățite la anumite workbenches găsite prin joc (poți upgrada, în schimbul anumitor resurse, elemente precum rata de foc, capacitatea încărcătorului, poți adăuga lunete etc.). De asemenea, un rol important în procesul de supraviețuire îl joacă și Listen Mode. Prezent și în primul joc al seriei, cu ajutorul acestuia poți detecta inamicii (infectați sau oameni) și prin pereți, însă numai atunci când aceștia chiar fac zgomot. Evident, pot fi aplicate upgrade-uri și acestui mod, precum și altor elemente ce țin de abilitățile de luptă și/sau supraviețuire, consumând pastilele pe care Ellie le găsește pe parcursul jocului.
Înainte de a trece la aspectul vizual al jocului, nu aș vrea să închei capitolul dedicat luptelor din The Last of Part II fără a menționa faptul că două dintre demonstrațiile de gameplay pe care Naughty Dog le-a prezentat în trecut – cea de la E3 2018, precum și cea din episodul State of Play de săptămâna trecută – sunt extrase din această porțiune a jocului, cea pe care am avut și noi ocazia să o încercăm pentru acest preview. Le-am inclus și în cadrul acestui articol, pentru ca voi să vă puteți face o imagine cât mai completă a modului în care “curge” acțiunea din The Last of Us Part II.
În ceea ce privește grafica, porțiunea pe care am avut ocazia să o încercăm a fost impresionantă la nivel tehnic, însă nu foarte variată ca decoruri, primând străzile cuprinse de vegetație luxuriantă. Momentul care a ieșit în evidență poate cel mai mult a fost traversarea unui parc, plin de iarbă și copaci, în timpul unei lupte “din umbră” cu gruparea de cultiști. Fără să exagerez, am fost lăsat cu primele impresii că The Last of Us Part II oferă cea detaliată și densă vegetație pe care am avut ocazia să o întâlnesc până acum în vreun joc video. Impresionante sunt și animațiile, foarte naturale, atât în timpul secvențelor de platforming, înot (da, Ellie poate să și înoate acum!), dar și atunci când eschivezi atacurile inamicilor în mijlocul unei lupte. Ca o ultimă mențiune legată de grafică, nu am întâlnit sacadări pe parcursul porțiunii testate din joc, framerate-ul de 30fps dovedindu-se constant.
Poate cel mai important este însă că, pe parcursul acestor două – trei ore de joc, The Last of Us Part II a reușit să păstreze acești piloni de bază ai gameplay-ului, fără să pară însă repetitiv. Inamicii au fost introduși prin metode ingenioase, și, aproape la fiecare pas, au apărut lucruri noi de văzut și trăit. Dacă întregul joc va reuși să păstreze această formulă bine echilibrată, iar firul narativ nu va dezamăgi, The Last of Us Part II se anunță drept un candidat serios nu doar pentru titlul de jocul anului 2020, ci chiar pentru titulatura de jocul întregii generații PS4.
The Last of Us Part II urmează să fie lansat pe 19 iunie 2020, în exclusivitate pentru PlayStation 4, iar precomenzile sunt disponibile chiar acum pe PlayStation Store sau în ofertele magazinelor de profil din România.
L-ai jucat pe PS4 sau PS4 Pro?