Shank 2 Review – mai mult sânge, mai puţină profunzime

Nu ştiu care au fost părerile altora, însă, pentru mine, primul Shank a fost o surpriză cu adevarăt plăcută. Stilul artistic excepţional se sincroniza foarte bine cu abordarea de tip „grindhouse”, completată ideal de violenţa ieşită de comun, dar şi de firul narativ potrivit. Aproape doi ani mai târziu, Electronic Arts şi studioul Klei Entertainment revin cu Shank 2, o continuare care ar fi trebuit să îmbunătăţească mai toate aspectele predecesorului său.

Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa. O prima bilă neagră este povestea din Shank 2, mult mai „subţire” decât cea din primul joc al seriei. Acum doi ani, setea de răzbunare a lui Shank chiar avea o motivaţie credibilă (uciderea iubitei sale), iar eliminarea fostei sale echipe, membru cu membru, era cât se poate de logică şi culmina cu bătălia finală împotriva fostului său mentor.

În schimb, firul narativ din Shank 2 este confuz, obiectivul fiind acum salvarea conducătoarei unui orfelinat, în cadrul căruia eroul şi-a petrecut o bună parte a copilăriei. Aceasta a fost rapită de un dictator malefic, cu probleme cardiace, al cărui scop final este înlocuirea propriei inimi cu cea a „mamei adoptive” a lui Shank. Poate că povestea n-ar fi fost atât de inconsistentă dacă pe parcursul ei nu şi-ar fi făcut apariţia un cult feminist, canibali sau alte astfel de elemente care distrag atenţia de la obiectivul principal.

Totuşi, această varietata forţată are şi punctele sale bune: Shank 2 oferă impresia unui titlu mai bogat decât predecesorul său din punctul de vedere al inamicilor întâmpinaţi, aceştia fiind mai bine categorizaţi şi dozaţi pe parcursul jocului. Aceste reguli se aplică şi în cazurile boşilor de nivel, ceva mai bine gândiţi în ceea ce priveşte gameplay-ul propriu-zis.

Astfel, progresia în joc devine mai fluentă, cu mult mai puţine momente frustrante decât întâlneam în primul Shank. Pe lângă dozarea şi design-ul mai bun al inamicilor, un rol important îl joacă şi sistemul de luptă un pic alterat şi oarecum simplificat. Posibilitatea de a bloca atacurile inamicilor a fost înlocuită de abilitatea de a evita aceste lovituri cu ajutorul unor eschive (se realizează cu ajutorul stick-ului analogic drept), iar comutarea între arme în timpul jocului nu mai este posibilă, fiind înlocuită de un sistem de echipare a personajului. Aceasta poate fi realizată fie înainte de fiecare nivel, fie atunci când Shank moare şi face respawn.

Acest sistem poate părea ceva mai restrictiv decât în primul joc al seriei, însă ajută foarte mult jucătorii să se familiarizeze cu armele lor preferate, oferind şanse de supravieţuire mult mai mari pe termen lung. Astfel, parcurgerea lui Shank 2 devine o operaţiune mult mai accesibilă (cel puţin pe modul de dificultate Normal), momentele frustrante fiind eliminate aproape în totalitate. Pe de altă parte, are de suferit durata totală de joc, cele opt niveluri ale campaniei single player putând fi duse la bun sfârşit în doar câteva ore.

În primul Shank, povestea principală era acompaniată de un fir narativ secundar, implementat sub forma unei campanii separate, dedicate modului de joc cooperativ. Din păcate, acest gen de abordare a fost abandonat în cazul celui de-al doilea joc al seriei, multiplayer-ul cooperativ fiind prezent acum sub forma modului de joc Survival. După cum i-o spune şi numele, acesta este doar o variaţiune pe tema supravieţuirii în faţa unor valuri interminabile de inamici, scorurile obţinute fiind înregistrate pe leaderboards.

În mod normal, dacă era păstrată şi campania separată dedicată modului cooperativ, introducerea unui astfel de Survival mode ar fi fost demnă de laude (mai ales în condiţiile în care suportă şi jocul online). Eliminarea însă a unei componente importante şi înlocuirea acesteia cu una lipsită de profunzime este în mod clar un pas înapoi pentru seria Shank.

Din fericire, Shank 2 arată la fel de bine ca predecesorul său, stilul artistic deosebit potrivindu-se de minune cu excesul de violenţă caracteristic acestui joc. Şi, având în vedere că Shank 2 se foloseşte în continuare de o grafică bidimensională extrem de detaliată, cerinţele de sistem nu ar trebui să pună probleme nici măcar deţinătorilor de computere mai vechi. Totuşi, dacă aveţi de gând să vă luaţi la trântă cu Shank 2 pe PC, neapărat faceţi rost de un gamepad, controlul pe tastatura fiind dificil şi inexact pentru un astfel de joc.

În ciuda faptului că unele dintre schimbările aduse s-au dovedit a fi neinspirate, Shank 2 rămâne un joc de calitate, recomandat celor care caută un titlu de acţiune intens, însă cu mult mai puţină profunzime decât primul episod al seriei.