Resident Evil 7 Biohazard Review: cel mai bun joc din serie?

Capcom, ca de altfel majoritatea studiourilor japoneze de renume, a trecut în ultimii ani printr-o perioada tulbure, în care oferta propusă nu prea s-a potrivit cu aşteptările publicului. Astfel şi-au făcut apariţia jocuri precum Umbrella Corps sau Street Fighter V, unele dintre ele de o calitate îndoielnică, altele pur şi simplu incomplete la momentul lansării.

Să luăm de exemplu Umbrella Corps, un shooter multiplayer pe echipe plasat în universul Resident Evil. Cine oare şi-a dorit aşa ceva, mai ales în condiţiile în care cele mai recente titluri ale seriei principale au fost acuzate, complet justificat, de abandonarea direcţiei horror în favoarea acţiunii bombastice de tip hollywoodian? Fanii vechi conştientizează că, în anii ’90, seria Resident Evil a pornit curentul pe care astăzi îl numim „survival horror” şi nu iartă atât de uşor derapajele de acest tip.

Din fericire, Capcom pare să fi înţeles această lecţie importantă, cel mai nou titlu numerotat al seriei fiind ceea ce fanii şi-au dorit de ani buni: o veritabilă reîntoarcere la originile „survival horror” ale seriei. Mai mult, Resident Evil 7: Biohazard poate fi considerat o revoluţie în cadrul seriei, fiind probabil jocul care aduce cele mai multe modificări drastice faţă de titlurile anterioare (precedenta schimbare majoră de direcţie a seriei a fost reprezentată de Resident Evil 4, considerat şi acum unul dintre cele mai bune jocuri video lansate vreodată).

În primul rând, cifra 7 prezentă in titlul jocului poate fi un pic intimidantă pentru nou-veniţi, luând în considerare că saga Resident Evil beneficiază şi de numeroase spin-off-uri, precum şi de o serie destul de bogată de filme. Astfel de griji ar trebui să dispară din start: Resident Evil 7 preferă să spună o nouă poveste în cadrul aceluiaşi univers, devenind astfel extrem de accesibil şi pentru începători. În centrul naraţiunii se află Ethan Winters, care, în încercarea de a-şi găsi soţia dispărută de câţiva ani, călătoreşte până la ferma familiei Baker, din statul american Louisiana. Casa, la prima vedere abandonată, ascunde mult mai multe secrete decât lasă de înţeles la prima vedere.

Prefer să nu intru în foarte multe detalii şi să las descoperirea surprizelor în sarcina jucătorilor, acest proces conferind parte din farmecul lui Resident Evil 7. Cert este însă că, din punct de vedere narativ, Capcom a conştientizat că seria o luase un pic la vale, preferând să transforme Resident Evil 7 într-o experienţă mai intimă. Astfel, grupările teroriste şi armatele de zombies sau africani infectaţi lasă locul unui adversar mult mai credibil: familia Baker, într-un stil ce aminteşte de un alt clasic al genului, de această dată din domeniul cinematografic: The Texas Chainsaw Massacre. Chiar dacă abordarea nu este tocmai originală, trebuie apreciat că o companie japoneză face astfel de compromisuri, îmbrăţişând şi tipologiile horror occidentale.

Însă poate cea mai surprinzătoare modificare făcută de Capcom pentru Resident Evil 7 a fost adoptarea perspectivei first person în detrimentul celei third person (fie over the shoulder, aşa cum a fost în cele mai recente jocuri ale seriei, fie redată prin intermediul camerelor fixe, cum era cazul în trilogia iniţială). Pe lângă posibilitatea de a admira în detaliu fiecare încăpere a fermei familiei Baker, abordarea first person funcţioneaza foarte bine în contextul acestui joc, linia şi asa fadă dintre trăirile lui Ethan Waters şi cele ale jucătorului fiind ştearsă aproape în totalitate. Cu alte cuvinte, atunci când eroul din joc este atacat cu un topor, aproape că simţi chiar tu loviturile. Cu atât mai satisfăcătoare devin momentele când Ethan se află de cealaltă parte a armei.

Evident, o parte dintre veteranii seriei şi-au exprimat îngrijorarea atunci când Capcom a confirmat că acţiunea din Resident Evil 7 se va desfăşura la persoana întâi. Aceştia au invocat o apropiere mult mai mare de nou-veniţii Outlast, SOMA sau Amnesia, în care, de obicei, personajul controlat de jucător trebuie să se ferească de inamici şi să-i evite, lupta directă fiind, de cele mai multe ori eliminată din ecuaţie. Mai devreme, afirmam că Resident Evil 7 poate fi privit drept o revoluţie în cadrul seriei; îmi menţin afirmaţia, cu o menţiune: avem parte de o aşa-zisa „revoluţie de catifea”, aspecte esenţiale au fost într-adevăr modificate, fiind totuşi păstrate şi foarte multe dintre elementele caracteristice Resident Evil.

Astfel, încă o temere poate fi scoasă de pe lista celor îngrijoraţi: deşi există şi unele astfel de momente, în Resident Evil 7 eroul nu este complet neajutorat şi nici nu trebuie doar să se ferească de inamici. Dimpotrivă, pe parcursul aventurii sale, Ethan va dobândi un arsenal „cu greutate”, cu ajutorul căruia va putea face cu brio ameninţărilor venite dinspre membrii familiei Baker (şi nu numai!). Iar când spun „cu greutate”, mă refer literalmente la numărul limitat de obiecte pe care Ethan le va putea căra, gestionate prin intermediul clasicului inventar împărţit în pătrăţele (un alt element definitoriu al seriei care revine).

Avem parte din nou de alegeri dificile, precum un încarcator suplimentar pentru pistol sau un pachet de ierburi verzi în plus, acestea din urmă fiind „convenţia” folosită de serie pentru a reprezenta health pack-urile încă de la apariţie şi până acum. De asemenea, se întoarce şi posibilitatea de a combina diferite obiecte din inventar pentru obţinerea altora, făcându-şi astfel apariţia şi o mecanică de crafting, care, deşi nu este extrem de complexă, adaugă un strat suplimentar de adâncime operaţiunii de gestiune a inventarului.

Această evoluţie este perceptibilă şi în cazul luptelor propriu-zise, unele arme fiind mai eficiente împotriva anumitor tipuri de inamici, în timp ce altele beneficiază de mai multe tipuri de muniţie. Nu în ultimul rând, în lupta corp la corp Ethan are acum posibilitatea de a bloca unele dintre atacurile adversarilor, unele confruntări dobândind astfel şi o latură strategică.

Alte elemente clasice al seriei, foarte neglijate însă în ultimele apariţii, sunt părţile de explorare şi, implicit, de rezolvare ale unor puzzle-uri pentru a progresa. Aş îndrăzni să spun că grosul experienţei din Resident Evil 7 a fost modelat după acest tipar, explorarea atentă fiind vitală nu doar pentru a găsi soluţiile, dar şi pentru o înţelegere deplină a poveştii din joc.

Pe lângă puzzle-urile clasice pentru serie, care implică de obicei găsirea unui obiect X cu ajutorul căruia poate fi deschisă uşa Y, în acest joc îşi fac apariţia şi casetele video, pe care Ethan le poate viziona în câteva locaţii, de obicei în apropierea unui punct de salvare (da, în RE7 se întorc punctele de salvare fixe, cu menţiunea că jocul salvează automat şi în momentele-cheie ale acţiunii). Aceste casete video reprezintă de fapt segmente jucabile, redate din perspectiva altor personaje, care relevă informaţii vitale pentru viitorul progres al lui Ethan prin respectivele locaţii. Deşi nu sunt foarte numeroase pe parcursul campaniei, aceste momente îşi fac treaba foarte bine, amplificând atmosfera apăsătoare, oferind însă periodic şi o doză de linişte, un veritabil sentiment de siguranţă într-o mare de tensiune şi frică.

Per total, o primă parcurgere completă a jocului, pe dificultate normală, mi-a luat puţin peste 12 ore, finalizarea cu succes a poveştii deblocând modul Madhouse. Pe lângă dificultatea sporită, anumite porţiuni din joc suferă modificări evidente atunci când se abordează modul Madhouse, apărând chiar şi elemente de gameplay noi. Astfel, este încurajată reluarea jocului, fiind răsplătită cu mai mult decât un simplu trofeu sau achievement. Şi nu, nu ar trebui să vă faceţi griji că veţi explora timp de peste zece ore aceeaşi casă: în ciuda aparenţelor, Resident Evil 7 ascunde multe secrete şi foarte multe referinţe la vechile titluri ale seriei.

Cât despre partea tehnică, Resident Evil 7 beneficiază un nou motor grafic – RE Engine, conceput pentru a rula la un framerate minim 60 de cadre pe secundă, indiferent de platformă. Pentru acest review, cei de la Capcom ne-au pus la dispoziţie versiunea pentru PlayStation 4 a jocului, care a rulat impecabil, fără sacadări sau alte astfel de probleme, păstrând un nivel vizual peste medie, deosebit de bine pus la punct din punct de vedere artistic. Singurul lucru ce ar putea fi reproşat, tehnic vorbind, sunt timpii de încărcare cam lungi.

Şi, având în vedere cât de bine funcţionează şi versiunea demonstrativă pentru PC, îndrăznesc să afirm că nici varianta finală pentru PC a jocului nu va întampina probleme de optimizare. De asemenea, efectele sonore şi vocile actorilor sunt credibile, iar muzica contribuie din plin la atmosfera apăsătoare din Resident Evil 7.

Ştiu că acum câteva luni parea un lucru greu de imaginat, dar Resident Evil 7: Biohazard s-a dovedit a fi mai mult decât o surpriză plăcută: avem parte o veritabilă revenire de formă pentru Capcom, conceptele noi bine implementate, combinate cu elementele tradiţionale ale seriei, transformând jocul de faţă în probabil cel mai reuşit titlu al seriei Resident Evil de până acum. Nu cred că puteam cere un început de an mai bun de atât.