Rayman Legends Review: legenda continuă

Rayman Origins a fost unul dintre cele mai bune platformere apărute în ultimii ani, succesul înregistrat de acest joc în rândul criticilor de specialitate determinându-i pe cei de la Ubisoft Montpellier să realizeze o continuare. Anunţat iniţial în exclusivitate pentru Nintendo Wii U, Rayman Legends şi-a făcut apariţia la sfârşitul acestei veri pentru mai toate platformele imaginabile, mai mult ca sigur o decizie legată de aspectul financiar al problemei.

Având în vedere calitatea incontestabilă a lui Origins, Michel Ancel şi echipa sa din Montpellier nu ar fi trebuit să aibă mari probleme în a repeta “performanţa” şi cu noul Rayman Legends. Si nici nu au avut: Legends păstrează farmecul şi gameplay-ul excelent al predecesorului, făcându-şi însă apariţia şi modificări importante, introduse odată cu tranziţia jocului către dispozitivele echipate cu touch screen (Wii U şi PS Vita).

Astfel, putem spune că există două versiuni importante ale jocului: prima este cea dedicată consolelor “clasice” şi PC-ului, iar a doua se adresează platformelor menţionate mai devreme – Nintendo Wii U şi PlayStation Vita. Diferenţele majore intervin în cadrul unor niveluri speciale, în care îşi face apariţia musculiţa Murfy, unul dintre prietenii lui Rayman. Aceasta poate interacţiona cu mediul înconjurător, poate elimina obstacole din calea personajului principal, poate mişca sau roti platforme etc. Însă, în timp ce pe PC şi pe consolele tradiţionale aceste interacţiuni sunt activate cu o simplă apăsare de buton, pe Vita şi Wii U sunt folosite facilităţi precum touch screen-ul sau senzorii de mişcare.

La prima vedere, soluţia folosirii ecranelor sensibile la atingere pare cea naturală, însă, după o analiză mai atentă, lucrurile nu stau chiar aşa. În primul rând, în secţiunile în care jucătorul îl controlează pe Murfy, mişcările personajului principal cad în sarcina computerului, acesta executând secvenţele de platforming cu o oarecare stângăcie.

Astfel, există riscul să ratezi diferite secrete pentru simplul motiv că AI-ul decide să meargă în direcţii diferite. Din fericire, atunci cand se optează pentru modul de joc cooperativ, cel de-al doilea jucător poate controla direct eroul principal, problemele de inteligenţă artificială fiind astfel eliminate.

În schimb, abordarea clasică, propusă de versiunile pentru PS3, Xbox 360 şi PC ale jocului, deşi rigidă în teorie, este mult mai orientată către pasionatul înrăit de jocuri platform. Dispare oarecum naturaleţea, însă jocul, mai ales in fazele sale avansate, primeşte un grad suplimentar de complexitate, reacţiile rapide fiind vitale pentru parcurgerea acestor secţiuni. În plus, nu te opreşte nimeni să explorezi nivelurile în voie, având în vedere că în permanenţă vei controla eroul principal. Ca o părere personală, prefer această variantă de control pentru Rayman Legends.

În rest, majoritatea covârşitoare a lucrurilor stau foarte bine în jocul celor de la Ubisoft Montpellier: grafica este din nou la înălţime, controlul este aproape perfect pentru un astfel de joc, modul cooperativ este la fel de amuzant, iar jocul este din nou burduşit de secrete. Merită amintită din nou coloana sonoră, de-a dreptul excelentă, mai ales în cadrul nivelurilor muzicale, acesta constituind o experienţă de neuitat, pe care orice gamer care se respectă ar trebui să o parcurgă măcar o dată.

Totuşi, există şi câteva minusuri care împiedică Rayman Legends să ţintească către un calificativ perfect. Jocul este mai scurt decât predecesorul său, nivelurile originale fiind cam de două ori mai puţine decât erau în Origins. Ce-i drept, există o sumedenie de moduri suplimentare de joc, challenges, curse contra timp, Kung Foot (un simpatic joc de fotbal cu personajele din Rayman), precum şi posibilitatea de a rejuca versiuni remixate ale nivelurilor din Origins. Totuşi, parcă aşteptam mai mult conţinut original.

În al doilea rând, Rayman Legends rămâne dependent de modul cooperativ local, nici de această dată jocul neoferind posibilitatea de a fi abordat online. Există posibilitatea de a te întrece cu alţi jucători din lume în challenge-urile din joc, însă gameplay-ul este asincron. Excepţie face versiunea pentru PlayStation Vita, unde modul cooperativ poate fi abordat fie în reţea locală, fie în mod ad-hoc, două console şi două exemplare ale jocului fiind totuşi necesare pentru a juca.

În rest, după cum am mai spus-o, Rayman Legends este o continuare previzibilă pentru un joc deja excelent: aspectul grafic deosebit, precum şi gameplay-ul foarte bine adaptat cerinţelor genului îl recomandă peste multe alte titluri cu pretenţii mai mari.