PlayStation Classic: impresii despre mini-consola celor de la Sony

Ne îndreptăm cu paşi repezi către inevitabilul final al generaţiei actuale de console, atât Sony, cât şi Microsoft lucrând, în spatelor uşilor închise, la noi formule hardware şi software care să satisfacă nevoia de divertisment a utilizatorilor. Însă nu tot timpul îţi doreşti neapărat ceea ce este nou, nostalgia anumitor momente din timp, care ţi-au definit existenţa ca gamer, atârnând de multe ori mult mai greu în balanţă. Dovadă stau ediţiile remasterizate sau complet refăcute ale unor titluri clasice, care au devenit prezenţe constante pe piaţa jocurilor video tocmai pentru că există cerere pentru aşa ceva.

Şi, pentru a profita de acest curent, dar şi pentru a umple golul rămas până la apariţia următorului titlu major exclusiv pentru PS4 (sau, de ce nu, a viitorului PlayStation 5), Sony Interactive Entertainment s-a inspirat din recenta istorie Nintendo, pregătindu-se să lanseze PlayStation Classic, o versiune miniaturizată a primei console PlayStation, aşteptată pe piaţă la începutul lunii decembrie. Go4games a pus deja mâna pe o astfel de mini-consolă, iar impresiile noastre se regăsesc în continuare.

HARDWARE

Nu, nu am desfăcut micuţa consolă pentru a-i examena în detaliu procesorul, chip-ul video sau cine ştie ce tip de memorie… Nici nu avea rost, jocurile de acum două decenii, caracteristice primei generaţii de console PlayStation, putând fi emulate şi rulate pe hardware mult inferior celui pe care îl regăsim în smartphone-urile mid-range din ziua de azi. La fel ca în cazurile mini-consolelor Nintendo (NES Classic şi SNES Classic), probabil că Sony a optat pentru o configuraţie hardware standard, capabilă să ruleze în condiţii acceptabile titlurile preinstalate pe PlayStation Classic. Aşadar, specificaţiile exacte a hardware-ului inclus nu cred că interesează pe nimeni.

Este evident însă, tot la fel ca în cazurile NES/SNES Mini Classic, că nu avem de-a face cu o replică fidelă a vechiului PlayStation decât în ceea ce priveşte aspectul exterior al consolei. PS Classic, deşi arată ca un frăţior mai mic al PS1, nu are unitate optică de citit CD-uri (nici n-ar fi avut loc de aşa ceva, la cât de redus este ca dimensiuni), nici slot pentru memory card-urile acelor vremuri şi nici iesirea Audio/Video analogică caracteristică primelor trei generaţii de console PlayStation. Toate acestea au fost înlocuite de standardele moderne de astăzi, precum port-urile USB clasice pentru controllere sau conectorul standard HDMI pentru legătura cu televizorul, jocurile, în număr de 20, sosind deja preinstalate pe consolă, fără posibilitatea de a adăuga sau rula alte titluri în afara acestei selecţii.

Consola propriu-zisă arată foarte drăguţ, design-ul iniţial al PS1 fiind miniaturizat, păstrând însă mai toate elementele vizuale, chiar dacă acestea nu mai îndeplinesc decât roluri estetice. Sunt prezente butoanele de pe partea superioară a consolei: Reset, Power şi Open, toate funcţionale, îndeplinind roluri identice (sau aproape similare) cu omoloagele lor din anii ’90. Alimentarea se realizează prin intermediul unei mufe micro-USB clasice cu ajutorul oricărui încărcător de telefon cât de cât modern, sau cuplând direct cablul inclus în pachet la unul dintre port-urile USB ale televizorului (dacă modelul dvs. este dotat cu aşa ceva). Atenţie însă, pentru că pachetul nu va include un încărcător propriu, aşa că va trebui să aveţi unul de rezervă prin casă.

Vom reveni foarte curând la rolurile butoanelor principale de pe consolă şi cum s-au modificat acestea faţă de acum două decenii; până atunci însă, să aruncăm o privire la controller-ele incluse în pachet, două la număr. Se observă un design familiar pentru fanii PlayStation, lipsind însă stick-urile şi trigger-ele analogice, precum şi motoarele de vibraţii prezente încă de la prima generaţie de gamepad-uri DualShock. Cu alte cuvinte, avem parte de o reproducere a controller-elor iniţiale pentru PS1, dimensiunile fiind mai reduse faţă de standardele din ziua de azi, iar greutatea acestora mult diminuată, fiind numai bune pentru a fi manevrate de copii. În ciuda dimensiunilor mai reduse, ergonomia acestora pare bună, iar cablurile de conectare sunt destul de lungi, de aproximativ 1,5m fiecare, dacă ar fi să judecăm după exemplarele preliminare pe care le-am putut testa. Iar dacă cablul tot vi se pare insuficient, aţi putea folosi un prelungitor USB, în ciuda aspectului exterior “exotic” mufele de conectare la consolă fiind tradiţionalele USB-A.

SOFTWARE

Nefiind vorba de o reproducere 100% exactă a consolei de acum mai bine de 20 de ani, cei de la Sony au fost nevoiţi să implementeze un nou sistem de operare pentru acest PlayStation Mini, capabil atât să emuleze jocurile preinstalate, dar să şi ofere funcţionalitate modernă suplimentară. Astfel, meniul principal este foarte direct şi uşor de navigat, utilizatorul având posibilitatea de a alege dintre cele 20 de titluri incluse, pe ecran fiind afişate informaţii succinte despre jocul selectat, coperta acestuia sau numărul de jucători acceptat (mai multe dintre titlurile incluse pot fi abordate în multiplayer cu ajutorul celui de-al doilea controller, de asemenea inclus în pachet).

La fel ca în cazul mini-consolelor de la Nintendo, mă aşteptam ca şi PlayStation Classic să includă mai multe opţiuni legate de redarea video a acestor jocuri incluse. Din păcate, setările de acest gen lipsesc (cel puţin din versiunea preliminară pe care am putut-o testa), toate jocurile incluse fiind redate într-un mod filtrat, oarecum blurat, menit să elimine pixelizarea caracteristică texturilor acelor vremuri. Ar fi fost recomandat ca, pe lângă acest mod de afişare, să existe măcar şi cel original, pentru ca posesorii de PS Classic să se poate bucura de aspectul original al jocurilor, aşa cum erau ele afişate pe televizoarele CRT din acei ani.

Mai ales că această abordare duală este implementată în privinţa salvărilor acestor jocuri. Pe scurt, consola include un “memory card virtual”: mai exact, funcţionalitatea de salva jocul din unele titluri este reprodusă fidel, aceste salvări fiind stocate însă în memoria internă a consolei şi nu pe mici “casete” de plastic. Astfel, utilizatorului îi este totuşi oferită iluzia că salvează şi încarcă jocurile de pe un memory card, ca în “vremurile bune”. Alternativ, apăsând butonul “Reset” de pe consola propriu-zisă, odată cu revenirea in meniul principal, poţi păstra un “save state” pentru fiecare joc în parte. Cu alte cuvinte, jocul “îngheaţă” într-un moment anume, fie că aţi ales să salvaţi în mod tradiţional sau nu, şi poate fi reluat din acel punct oricând doriţi.

Două lucruri deranjează însă la această abordare. Funcţionalitate similară era oferită şi de (S)NES Mini Classic, însă acolo aveai mai multe slot-uri la dispoziţie pentru aceste “save state”-uri. Pe PS Classic ai doar unul per titlu, pe care îl poţi suprascrie de fiecare dată când alegi să întrerupi un anumit joc şi să revii în interfaţa principală. Al doilea, la fel ca în cazurile consolelor miniaturizate de la Nintendo, este imposibilitatea de a apela meniul principal fără să apeşi butonul “Reset” de pe consolă. Există cazuri în care ai putea fi tolănit pe o canapea sau în pat, iar acţionarea acestui buton necesită efort suplimentar pentru a te ridica şi a ajunge la consolă. Inconvenientele de acest tip ar fi putut fi uşor eliminate dacă funcţionalitatea butonului “Reset” era reprodusă şi de acţionarea unei combinaţii de butoane de pe controller-ul propriu-zis (ceva în genul Start + Select). Din păcate însă, o astfel de implementare lipsea din ediţia PS Classic pe care am încercat-o.

În schimb, cei de la Sony au ales să reproducă şi natura multi-disc a unora dintre jocurile de PS1 incluse, care, în versiunile lor originale, erau livrate pe mai multe CD-uri. Astfel, titluri precum Metal Gear Solid sau Final Fantasy VII vor cere, în anumite momente, introducerea discului următor. Aici intra în acţiune butonul “Open”, care, în loc să deschidă lăcaşul dedicat cititorului de CD-uri, cum o facea pe vremuri, permite alegerea următorului “disc virtual” dintr-o interfaţă simplistă.

JOCURI

Şi pentru că am tot vorbit de jocurile incluse, oferind chiar şi unele exemple, iată lista completă a titlurilor ce vor sosi preinstalate pe exemplarele europene ale consolei PlayStation Classic: Battle Arena Toshinden, Cool Boarders 2, Destruction Derby, Final Fantasy VII, Grand Theft Auto, Intelligent Qube, Jumping Flash!, Metal Gear Solid, Mr. Driller, Oddworld: Abe’s Oddysee, Rayman, Resident Evil Director’s Cut, Revelations: Persona, Ridge Racer Type 4, Super Puzzle Fighter II Turbo, Syphon Filter, Tekken 3, Tom Clancy’s Rainbow Six, Twisted Metal şi Wild Arms.

Şi dacă unele dintre titlurile – precum Metal Gear Solid, Tekken 3, Grand Theft Auto, Final Fantasy VII sau Rayman – sunt veritabile legende a căror includere este mai mult decât logică, alte jocuri cel puţin la fel de importante din istoria PlayStation, cum ar fi Gran Turismo, Wipeout sau MediEvil lipsesc cu desăvârşire, acesta fiind probabil cel mai mare minus al mini consolei PS Classic. Cu tot respectul, nu cred că cineva plănuieşte să achiziţioneze un asemenea gadget în special pentru a rula o versiune îmbătrânită a unui joc precum Rainbow Six…

Iar aici apare altă problemă, inevitabilă pentru un astfel de dispozitiv retro. Dacă jocurile incluse de Nintendo în propriile implementări de mini console NES şi SNES erau în mare parte titluri bidimensionale, uşor de abordat şi controlat, PS Classic îşi propune să reproducă epoca de început a graficii 3D, în care orientarea în spaţiul tridimensional, în special cu ajutorul unui controller de pe care lipsesc stick-urile analogice, era încă în stadiul de experiment. Şi multe dintre aceste încercări în domeniu nu mai au nimic de-a face cu schemele de control consacrate din zilele noastre, titluri precum primele Resident Evil sau GTA dovedindu-se a fi veritabile chinuri din acest punct de vedere.

După cum am amintit mai devreme, o bună parte dintre aceste jocuri pot fi abordate şi “la dublu”, farmecul şi nivelul de “fun” al unor titluri precum Ridge Racer Type 4 sau Super Puzzle Fighter II Turbo fiind amplificat atunci când sunt încercate în multiplayer. Toate titlurile pe care am avut ocazia să le încercăm funcţioneaza bine, la framerate-ul original, PS Classic încercând să reproducă, din acest punct de vedere, experienţa de joc originală (fără creşteri artificiale de framerate). Acelaşi lucru poate fi spus şi despre partea audio, sunetele şi muzica jocurilor fiind redate fidel, fără alte probleme.

PlayStation Classic urmează să fie lansat pe 3 decembrie 2018, la un preţ recomandat de 499 lei, mini-consola celor de la Sony având potenţialul de a deveni un dar cum nu se poate mai potrivit, de Moş Nicolae sau Moş Crăciun, pentru gamerii veterani, nostalgici ai anilor ’90. Personal, am o oarecare reţinere din cauza selecţiei de jocuri incluse, absenţa unor titluri precum Gran Turismo neputând fi trecută cu vederea atât de uşor.