Naruto to Boruto Shinobi Striker Review: ninja din toată lumea, uniţi-vă!

Naruto, fenomenul care a cucerit lumea anime, fiind printre cele mai cunoscute astfel de francize chiar şi în rândul celor care nu sunt pasionaţi de animaţiile japoneze, are o istorie de peste 21 de ani. Pe lângă benzile desenate, serialele de animaţii şi diferitele obiecte promoţionale, Naruto a devenit şi sursa de inspiraţie pentru jocuri video, care s-au bucurat de un real succes şi în România. Deşi mulţi făceau „parastasul” acestora din urmă odată cu finalul seriei Shippuden, producătorii nu au de gând să pensioneze jocurile Naruto, preferând să mute accentul pe Boruto şi pe noua generaţie de „pui” de ninja.

Naruto to Boruto: Shinobi Striker este cea mai nouă iteraţie a seriei şi îşi propune să înlocuiască confruntările tradiţionale 1vs1 cu un gameplay de tip MMO bazat pe luptele între echipe de câte patru jucători. Chiar şi în misiunile ce pot fi parcurse în modul single player, jucătorii se vor putea baza pe cel puţin un coechipier controlat de AI. Schimbarea este una binevenită, din păcate, însă, decorul şi realizarea noului joc lasă de dorit.

Aventura începe cu procesul de creare a personajului. Deşi avem la dispoziţie o paletă bogată de opţiuni, oricât am încerca să individualizăm eroul care ne va reprezenta în joc, acesta va ajunge în final să semene cu unul dintre personajele faimoase ale seriei. Astfel, fanii pot alege să folosească clona perfectă a lui Naruto, a lui Kakashi sau a lui Sakura, în special dacă luăm în considerare şi nenumăratele accesorii, costumaţii, arme, stiluri de machiaj sau coafuri care pot fi deblocate îndeplinind diferite obiective.

După ce am terminat cu setările iniţiale ale avatarului, ne trezim în faimosul sat Konoha, având posibilitatea să admirăm chipurile celor mai faimoşi luptători sculptaţi în stâncă, aidoma preşedinţilor americani. Singura nelămurire e ce caută zgârie-norii în fundal şi, în general, în lumea războinicilor ninja. Piaţa din Konoha va servi pe post de hub central, în care diferitele personaje îndeplinesc funcţii de servitori publici: Sakura este cârciumăriţa iscusită, Sasuke este bibliotecarul morocănos, în timp ce Kakashi păzeşte misiunile VR. Aici vom observa şi următoarea surpriză nu tocmai plăcută: în locul unui mod single player bazat pe o poveste, producătorii au optat pentru misiuni individuale desfăşurate într-un sistem de realitate virtuală.

Nu vă faceţi griji, nu e nevoie să ştergeţi de praf diferitele de căşti de realitate virtuală: VR în cazul jocului de faţă se referă la un sistem in-game care permite retrăirea celor mai importante momente din istoria Naruto. Problema cea mai mare este însă că aceste misiuni, care redau aceleaşi confruntări prezentate aproape în fiecare joc al seriei, se repetă în cadrul producţiei de faţă: producătorii au reciclat aceleaşi misiuni crescând doar nivelul de dificultate. Pe lângă repetitivitate, un alt inconvenient ce poate fi amintit este şi comportamentul coechipierilor: pentru o experienţă satisfăcătoare, recomandăm parcurgerea misiunilor alături de aliaţi controlaţi de fiinţe umane.

Aceste misiuni au mai mult însă rolul de antrenament pentru participanţii la Cupa Mondială a luptătorilor ninja. După parcurgerea singur sau alături de coechipieri a misiunilor VR, jucătorii vor fi nevoiţi să-şi măsoare puterile cu alţi oponenţi umani. Din păcate, nici la nivelul misiunilor şi nici la cel al confruntărilor multiplayer lucrurile nu sunt tocmai echilibrate: chiar dacă eşti nivelul 1, începătorul de serviciu, alegând opţiunea Random, te poţi trezi în mijlocul unor confruntări de dificultate S, cea mai mare provocare din joc. Din fericire, chiar şi aşa, ai şanse să câştigi dacă nimereşti cu coechipieri de nivel superior, care mănâncă jocul pe pâine.

Terminarea cu succes a diferitelor misiuni şi confruntări va duce la creşterea în nivel, respectiv deblocarea de abilităţi din ce în ce mai puternice. Sistemul de control nu este foarte complicat, dar însuşirea unui stil de luptă eficient necesită timp, o multitudine de arme şi tehnici ninjutsu putând fi deblocate avansând în nivel. Evoluţia personajului va fi influenţată şi de alegerea unui mentor, fiecare maestru având abilităţi unice ce pot fi însuşite de studenţi.

Astfel, pe lângă punctele de experienţă care afectează creşterea în nivel, fiecare jucător va dobândi şi puncte de experienţă necesare creşterii în ochii maestrului. Acest lucru se va întâmpla în special ca rezultat a luptelor PvP şi va aduce, de la sine, deblocarea accesului la noi tehnici jutsu. După epuizarea învăţăturilor oferite de un maestru, se pot alege noi mentori, descoperiţi explorând Konoha.

Cea mai mare noutate adusă de Naruto to Boruto: Shinobi Striker este posibilitatea de a alege un rol diferit faţă de bătăuşul implicat doar în căratul de pumni şi picioare. Jucătorii pot alege să se specializeze în protecţia camarazilor, vindecarea acestora sau însuşirea unui stil de luptă de la distanţă. Fiecare dintre cele patru abordări se bazează pe abilităţi diferite, poate folosi arme diferite şi aduce diferite tehnici ninjutsu. Urmând maestrul adecvat, jucătorii au posibilitatea de a construi un personaj cu abilităţile şi echipamentele potrivite stilului de luptă ales. Îndeplinirea cu succes a rolului este crucial în cadrul atracţiei principale a jocului: modul PvP.

Naruto to Boruto: Shinobi Striker include patru moduri multiplayer diferite: Flag Battle (echivalentul modului clasic Capture the Flag), Base Battle (bazat pe cucerirea şi păstrarea punctelor de interes de pe hartă), Combat Battle (o versiune a Team DeathMatch) şi Barrier Battle. Cel din urmă reprezintă o abordare nouă, în cadrul căreia o echipă încearcă să învingă un boss păzit de nişte ţepuşe. Echipa adversă încearcă să prevină distrugerea ţepuşelor. Odată distruse, boss-ul devine vulnerabil pentru o perioadă, putând fi atacat direct. Procesul se reia până când bossul este învins sau expiră timpul limită.

Disponibilitatea diferitelor moduri de joc variază în funcţie de sezoane. Fiecare sezon durează 1-2 săptămâni, la finalul acestora jucătorii primind recompense în funcţie de poziţia ocupată în leaderboard. Problema rămâne însă şi în acest caz matchmaking-ul: sistemul nu are nici un criteriu care să prevină confruntările dintre jucători de nivelul 10 cu jucători ajunşi la nivelul 90. Astfel, la ora actuală cel mai frustrant element al jocului rămâne funcţia de matchmaking, care în jumătate din cazuri duce la bătălii dezechilibrate, în care jucătorii de nivel crescut au un avantaj incorect faţă de răcani. Dacă acest aspect ar fi rezolvat, jocul ar putea primi o notă cu un punct mai mare în testul nostru.

De grafică şi de muzică, însă, nu ne prea putem plânge. Prezentarea este reuşită, colorată şi zgomotoasă, la fel ca serialul de animaţie. Nu ar fi stricat să fie incluse mai multe hărţi, dar, conform declaraţiilor date de producători încă dinainte de apariţia jocului, acestea îşi vor face apariţia cât de curând. În realitate singura problemă a jocului este una usturătoare: până nu se corectează matchmaking-ul, Naruto to Boruto: Shinobi Striker nu poate fi recomandat decât fanilor hardcore. Ceilalţi mai bine aşteaptă remedierea problemei şi, de ce nu, o reducere de preţ.