Mortal Kombat 11 Review: kălătorie în timp

NetherRealm Studios a devenit unul dintre cele mai constante studiouri din industrie, livrând, la termeni precişi, noi jocuri ale seriilor Mortal Kombat şi Injustice. Şi, după cum se aşteaptă de la o echipă de producţie de un asemenea calibru, fiecare astfel de nouă iteraţie a acestor serii vine cu lucruri noi, demne de o veritabilă continuare. Iar Mortal Kombat 11 nu face excepţie. Un începător s-ar putea simţi un pic descurajat atunci când vede acest “11” din titlul jocului, existând riscul ca atât povestea seriei, cât şi gameplay-ul si complexitatea acestuia să fi evoluat prea mult. Şi această afirmaţie este parţial adevărată atunci când vine vorba de Mortal Kombat 11.

Însă nu în legătură cu povestea: chiar dacă evenimentele le continuă pe cele din Mortal Kombat X, întreaga naraţiune bazată pe călătoria în timp şi combinarea trecutului cu prezentul chiar este uşor de “prins” şi de către cei care au doar cunoştinţele de bază despre serie. Îşi face apariţia un nou personaj misterios, Kronika, o fiinţă ale cărei puteri le depăşesc chiar şi pe cele ale unui Elder God, capabilă să manipuleze scurgerea timpului. Astfel, la dorinţa acesteia, personaje ucise în precedentele titluri Mortal Kombat se întorc din nou la viaţă, altele clasice pentru serie mor la rândul lor, unii luptători îşi întâlnesc corespondenţii din trecut, iar totul devine un plăcut talmeş-balmeş din care nici măcar Raiden nu mai înţelege mare lucru. Însă, în contextul uşor ridicol al seriei, povestea funcţionează, ba chiar sugerează o posibilă revoluţie narativă pentru un eventual următor joc Mortal Kombat.

După cum ne-au obişnuit deja în titlurile lor recente, NetherRealm spune această poveste prin intermediul Story Mode-ului, o combinaţie de secvenţe cinematice şi lupte care duc spre concluzia finală. Totuşi, afirmaţia producătorilor conform căreia avem de-a face cu cel mai lung Story Mode al lor de până acum este doar parţial adevărată: într-adevăr, avem parte poate de cele mai extinse secvenţe cinematice dintr-un astfel de mod, dar, per total, pe dificultate medie, povestea poate fi parcursă fără probleme în 5 – 6 ore, sensibil mai puţin decât cea din MK9. Au dispărut şi quick time event-urile din MKX, însă în continuare, în anumite capitole, putem alege luptătorul alături de care vom juca. Poate că ar fi fost o idee bună ca unele confruntări să fie jucabile şi nu doar portretizate în secvenţe cinematice.

Laitmotivul călătoriei în timp şi diferitelor realităţi alternative a constituit şi ocazia perfectă pentru ca producătorii să extindă conceptul variaţiilor pentru luptători din MKX, Mortal Kombat 11 promiţând posibilitatea de a-i personaliza în detaliu. Promisiune nu neapărat respectată însă de jocul final. Strict la nivel vizual, se poate opta între mai multe skin-uri pentru fiecare personaj, care, ca mai toate elementele cosmetice din joc, pot fi deblocate pe parcurs. Mai mult, fiecare luptător are şi trei elemente distinctive (cum ar fi pălăria lui Raiden, kunai-ul lui Scorpion sau ochelarii de soare ai lui Johnny Cage) pe care le poate personaliza, atât la nivel vizual (deblocând diferite versiuni ale acelui obiect), cât şi ca gameplay, montându-le augmentări ce trebuie, la rândul lor, deblocate mai întâi. Mi-ar fi plăcut ca personalizarea vizuală să meargă mai departe, permiţând modificarea in detaliu a fiecărui element vestimentar al luptătorilor preferaţi. Poate data viitoare.

Cât despre “kustomizarea” mişcărilor speciale ale personajelor, lucrurile sunt destul de simple: fiecare luptător are un număr determinat de slot-uri în care pot fi “instalate” aceste mişcări speciale. Unele ocupă un singur astfel de slot, altele două. Astfel îţi poti crea propriile combinaţii de mişcări speciale, favorizându-le pe cele folosite mai des în detrimentul celor pe care le consideraţi cvasi-inutile. Combinaţiile astfel create, atât la nivel vizual, cât şi în privinţa setului lor de mişcări speciale, pot fi salvate ca preset-uri pentru luptători. Aceştia oricum vin “din fabrică” cu câte două astfel de preset-uri fiecare, luptele online ranked fiind limitate doar la aceste variaţii predefinite.

Aminteam mai devreme că potenţiala complexitate a unui al 11-lea titlu al unei serii ar putea fi descurajantă pentru un jucător începător. Şi, dacă e să luăm în considerare modificările aduse sistemului de luptă, chiar este. Băruţa de energie ce putea fi folosită înainte pentru executarea versiunilor îmbunătăţite ale mişcărilor speciale, pentru combo breakere sau pentru X-ray-uri a fost “spartă” în două bare distincte, una dedicată mişcărilor ofensive (cum ar fi variantele “amplificate” ale loviturilor speciale), iar cealaltă celor defensive. La rândul lor, X-ray-urile s-au transformat, dând naştere altor două tipuri de lovituri: Krushing Blows şi Fatal Blows. Primele sunt versiuni alterate ale mişcărilor speciale, ce pot fi executate doar în anumite condiţii, oferind o serie de avantaje precum damage îmbunătăţit sau posibilitatea a porni un combo cu ajutorul lor. Aşa-zisul Fatal Blow, în schimb, oferă acea combinaţie nimicitoare de lovituri care poate schimba soarta unui meci, însă nu poate fi activat decât după ce bară de viaţa a personajului propriu scade sub 30% şi poate fi folosit doar o singură dată în timpul unui meci.

De altfel, Mortal Kombat 11 are integrat un tutorial şi un training mode extrem de stufos, în care eşti trecut prin toate elementele jocului, de la executarea mişcărilor de bază şi până la combo-uri aproape interminabile, capabile să îţi împleticească degetele pe controller. Dacă reuşeşti să treci de toate cele trei faze ale tutorialului, primeşti însă şi o răsplată: vocea lui Shao Kahn pe post de announcer, în locul celei implicite. Mai mult, pe lângă training-ul de bază, există tutoriale detaliate pentru fiecare luptător în parte, deci poţi petrece şi zeci de ore în acest mod de joc. Evident, cei care doar vor să se bucure de acţiune imediată, fără mari bătăi de cap, o pot face şi fără să se complice cu aceste tutoriale, însă, dacă îţi doreşti să stăpâneşti cu adevărat sistemul de luptă şi să devii competitiv, înarmează-te cu multa răbdare.

Tot la capitolul single player, Mortal Kombat 11 vine cu două variaţiuni ale clasicului concept de Arcade Tower. Prima – Klassic Towers – este deosebit de familiară tuturor celor care au încercat măcar un joc mai vechi al seriei: trebuie să înfrunţi o serie de luptători dispuşi într-un “turn”, ce culmină cu bătălia finală împotriva Kronikăi. Succesul într-un asemenea turn duce şi la deblocarea unui filmuleţ de final ce dezvăluie soarta personajului alături de care ai parcurs acel turn. Fix precum în titlurile Mortal Kombat mai vechi, Klassic Towers, alături de Story Mode, pot fi jucate şi offline fără probleme.

Al doilea tip de towers necesită însă o conexiune la Internet: Towers of Time debutează cu un scurt tutorial, după finalizarea căruia jucatorul are acces la o serie de event-uri dinamice, ce se pot schimba de la oră la oră, de la zi la zi etc. Structurate sub forma unuia sau mai multor astfel de turnuri interconectate, aceste event-uri propun diferite scenarii ce, de obicei, culmină cu bătălia cu un anumit boss. Luptele din aceste Towers of Time sunt însă condimentate de tot felul de modifiere, jucătorul fiind nevoit, la rândul său, să apeleze la o serie de consumabile ajutătoare pentru a ieşi victorios.

Victoriile din aceste Towers of Time, dar şi din Klassic Towers, parcurgerea Story-ului, a tutorialelor sau a fiecărei lupte obişnuite în parte sunt răsplătite din plin cu o serie de monede in-game, pornind de la koins, trecând prin suflete şi inimi şi ajungând la time crystals. Acestea pot fi cheltuite în The Krypt, de departe unul dintre cele mai importante moduri de joc din Mortal Kombat 11. Şi asta pentru că, de această dată, producătorii au reprodus întreaga insula a lui Shang Tsung din primul joc al seriei, complet explorabilă într-o manieră asemănătoare cu cea a unui third person action/adventure.

Astfel, pe lângă deblocarea diferitelor cufere cu recompense (ce conţin item-uri şi skin-uri noi pentru personaje, combinaţii de fatalităţi, brutalităţi, consumabile pentru Towers of Time, artwork-uri din timpul procesului de realizare a jocului, track-uri audio şi multe, multe altele), ai ocazia ca, ghidat de Shang Tsung (interpretat de Cary Tagawa, actorul care i-a dat viaţă şi în primul film Mortal Kombat), să poţi admira de aproape locaţii iconice pentru serie (cum ar fi The Pit sau culoarul cu statuile participanţilor din primul turneu Mortal Kombat), dar şi să te foloseşti de câteva dintre surprizele puse la dispoziţie pentru a făuri sau dobândi noi item-uri, pe care le poţi folosi fie în Towers of Time, fie pentru a progresa în The Krypt. Dar şi aici trebuie multă răbdare, “bucla de gameplay” gândită de producători fiind bazată pe dobândirea de currency în Towers of Time, cheltuirea acestuia în Krypt şi repetarea procesului.

După cum aminteam mai devreme, în competiţiile ranked online (care nu sunt disponibile încă), variaţiile create de jucători, cu item-uri şi augmentări proprii, nu vor fi permise, fiind impusă folosirea preset-urilor puse la dispoziţie de producători. Acestea pot fi folosite însă în meciurile “kasual”, procesul de matchmaking şi luptele propriu-zise desfăşurându-se bine, fără probleme de conectare sau lag, cel puţin pe parcursul perioadei noastre de testare (care a avut loc înainte de lansarea oficială a jocului).

În privinţa prezentării, nu multe îi pot fi reproşate lui Mortal Kombat 11: grafica arată mai bine ca oricând, aspectul personajelor fiind considerabil îmbunătăţit faţă de jocurile anterioare, luptătorii fiind acum reproduşi în urma scanării tridimensionale a unor oameni reali. Sângele este prezent din nou din abundenţă, unele fatalităţi sunt mai şocante ca niciodată, iar nivelul de detaliu inclus de producători în fundalurile din MK11 merită toate laudele. Vocile sunt în general bune, cu câteva excepţii (Ronda Rousey în rolul Sonyei este la limita suportabilului), iar muzica se achită de sarcini, în mod discret. Îmbucurător este că producătorii au reuşit performanţa de a menţine intact framerate-ul constant de 60fps pe parcursul luptelor, acesta injumătăţindu-se doar în timpul secvenţelor aferente Krushing şi Fatal Blow-urilor. De asemenea, The Krypt rulează la 30 de cadre pe secundă.

Mortal Kombat 11 rămâne fidel seriei, cu o formulă de joc destul de accesibilă pentru a le permite şi celor mai puţin abili să se bucure de poveste sau să “dea câteva fatalităţi” alături de prieteni, dar şi suficient de complexă pentru a fi “disecată” cum se cuvine de veterani. Personalizarea luptătorilor putea fi realizată mai în detaliu, iar povestea surprinde prin câteva dispariţii şocante şi concluzia imprevizibilă, însă, la final, Mortal Kombat 11 rămâne, în mare parte, exact jocul pe care îl aşteptam de la Ed Boon & co.