Monster Hunter World Iceborne Review: un expansion cât un joc întreg

Monster Hunter World a cucerit anul trecut întreaga comunitate de gaming, jucători, streameri şi jurnalişti deopotrivă, fiind una dintre cele mai plăcute surprize ce s-au strecurat pe ecranele folosite pentru a evada din cotidian. Înflăcăraţi de acest succes, cei de la Capcom s-au întors anul acesta cu un DLC, care, atât ca mărime, cât şi ca ambiţie, este cel puţin egalul jocului de bază.

Chiar dacă se recomandă drept un DLC, Iceborne nu se mulţumeşte să ne servească o mână de monştri uşor redesenaţi ce pot fi capturaţi în cadrul unor noi partide de vânătoare. Nu, producătorii dau dovadă de ambiţie şi răsfaţă fanii cu o poveste nouă, o nouă bază de operaţiuni, precum şi nenumărate expediţii, venite la pachet cu arme, armuri, monştri şi gadget-uri încă neîntâlnite. Dacă luăm în considerare că noul conţinut îţi va răpi cel puţin 40 de ore, putem vorbi de ceva rupt din trecutul îndepărtat, ceva ce ar fi fost descris drept expansion sau add-on în vremurile în care armura de cal încă nu deschisese cutia Pandorei. Monster Hunter World Iceborne sporeşte sentimentul de grandoare oferit de jocul original, lăsându-ţi impresia că eşti în mijlocul unei aventuri cu adevărat epice.

Noile provocări vin însă şi cu un preţ pe măsură: ele pot fi abordate doar de vânătorii cu experienţă, care au terminat jocul de bază şi au cel puţin 16 niveluri de vânător sub centură. Şi pe bună dreptate: Hoarfrost Reach, zona care te îmbie cu un frig pe care-l vei simţi până în măduva oaselor şi monştri ce se vor scobi cu tine în dinţi, nu este un loc pentru cei nepregătiţi. Încă de la prima misiune vei simţi că regulile jocului au devenit mult mai necruţătoare şi, fără un echipament de top, cel mult te vei simţi frustrat de eşecurile care te aşteaptă pe bandă rulantă. Cei care au un pic de experienţă cu jocurile Monster Hunter ştiu la ce să se aştepte când vine vorba de G-Rank. Cei care nu ştiu prea multe despre lumea mercenarilor ce-şi fac veacul prin jungle, munţi şi deşerturi necruţătoare, urmărind cele mai periculoase creaturi din lume, chiar şi după parcurgerea jocului de bază vor avea parte de surprize neplăcute. Monştri, pe care ai impresia că-i cunoscuţi deja după atâtea şi atâtea expediţii, au devenit mai fioroşi, având un nou repertoriu de atacuri letale şi statistici care-i fac mai greu de învins. Nivelul de dificultate, considerabil crescut, face şi mai importantă nevoia pregătirii expediţiilor, parcurgând fiecare detaliu înainte de a te aventura în sălbăticie.

Povestea continuă evenimentele din jocul de bază, comportamentul bizar al animalelor atrăgând atenţia celor din Research Comission. Apariţia de noi creaturi răstoarnă şi mai mult echilibrul fragil al ecosistemului, iscoadele raportând descoperirea unui nou ţinut îngheţat, destul de îndepărtat încât să justifice înfiinţarea unei noi baze de operaţiuni. Astfel, Seliana devine singura zona sigură, ce poate fi numită cămin, în mijlocul iadului îngheţat din Hoarfrost Reach. După nişte muncă de cercetare, vei da peste un nou elder dragon, care, surprize, surprize, se află în spatele dezastrului ecologic. Conform tradiţiei Monster Hunter, povestea în sine este subţirică şi lipsită de întorsături de situaţie, fiind mai mult o scuză pentru desfăşurarea unei partide de vânătoare capabile să-l facă gelos până şi pe nea Ţiri. Iceborne se face însă remarcat prin animaţiile intermediare deosebit de spectaculoase, care de această dată se achită mai bine de prezentarea oamenilor din jur. Formarea unor legături mai mult decât superficiale cu companionii tăi este, în continuare, dificil de realizat, accentul fiind pus rangul acestora şi pe atribuţiile pe care le îndeplinesc.

Adăugarea noilor ţinuturi din Hoarfrost extinde considerabil lumea de joc, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să-ţi iei adio de la zonele de vânătoare deja descoperite. Deşi unora poate să le pară o soluţie leneşă sau ieftină, multe dintre misiunile noi se desfăşoară în zonele bine cunoscute. Este clar că producătorii au încercat să integreze conţinutul nou într-o manieră care să nu sugereze că avem de-a face cu o continuare de sine stătătoare. Este fascinant să vezi cum echilibrul stabilit în jocul de bază este răsturnat de introducerea creaturilor noi care provoacă inevitabil confruntări cu fauna nativă pentru a stăpâni teritoriile. Nu lipsesc monştri recoloraţi şi uşor redesenaţi, care seamănă cu cei din jocul de bază. Însă abilităţile reconcepute şi atacurile noi îi fac pe aceştia mai periculoşi chiar şi pentru vânătorii cu experienţă. Mai bine de jumătate din creaturile care vor încerca să te consume pe post de mic dejun, prânz şi cină sunt proaspăt ieşite de pe banda de producţie, cu eticheta încă lipită de dinţii ascuţiţi. Printre ei există nişte candidaţi ideali pentru a se alătura panteonului de monştri legendari despre care vânătorii adunaţi în jurul focului au curajul să vorbească doar în şoaptă, după ce s-au îmbărbătat luând o duşcă din plosca cu ţuică fiartă.

Indiferent de misiune sau de sarcinile secundare, creaturile noi şi vechi deopotrivă garantează o experienţă distractivă doar dacă ai echipamentul necesar pentru a-i putea înfrunta. Noile armuri reprezintă un adevărat răsfăţ, versiunile Master Rank al echipamentelor de oase sau de metale făcându-te să uiţi de rarităţile greu dobândite în jocul de bază. La acest capitol s-a făcut o mică concesiune şi pentru jucătorii care nu au vrut sau putut să investească sute de ore în Monster Hunter World: armurile cu primul Master Rank pot fi confecţionate repede şi cu foarte puţin efort. Veteranii jocului se vor putea delecta cu echipamente mult mai evoluate, care fac posibile noi combinaţii de abilităţi şi includ slot-uri pentru Decoration de nivelul patru. După bogăţia noilor echipamente de protecţie, este puţin dezamăgitor să vezi că producătorii nu au dat dovadă de aceeaşi creativitate şi atunci când vine vorba de arme. Bineînţeles, dacă nu eşti deranjat de detalii precum o slujbă sau o viaţă socială alături de familie şi prieteni, îţi poţi muta existenţa în joc şi poţi farma materialele necesare asamblării unei arme de nivelul 12, mai rară decât un porc zburător. Noutăţile se traduc însă, dincolo de îmbunătăţirile statistice, în combinaţii de culori diferite şi foarte rar în preschimbări vizuale. Trebuie să recunoaştem însă, că atunci când o armă ajunge să-şi schimbe înfăţişarea, avem parte de o metamorfoză spectaculoasă. Dacă luăm în calcul şi noile combinaţii de mişcări asociate fiecăreia, te aşteaptă adevărate dileme când vine vorba de alegerea armei preferate. Unele combinaţii pot părea complicate sau greoaie, însă altele, precum funcţia de mină a Gunlance-ului, se vor dovedi deosebit de utile.

O mare schimbare adusă de Iceborne este încercarea producătorilor de a face jocul mai accesibil. Nu e vorba de nivelul de dificultate, ci de rapiditatea cu care te obişnuieşti cu diferitele funcţii şi felul în care interacţionezi cu jocul. Pornind de la Seliana, care renunţă la complexitatea inutilă dată de împărţirea pe niveluri a Asterei, trecând prin nenumăratele schimbări minore aduse interfeţei, noile emote-uri, posibilitatea folosirii Slinger-ului chiar şi cu arma echipată sau posibilitatea de a schimba echipamentul Palico-ului fără să fie necesar să te întorci în camera ta, toate acestea demonstrează că producătorii au încercat să facă lucrurile mai comode. Poate cea mai evidentă schimbare în acest sens este introducerea unui serviciu de transport gratuit, care-ţi permite să foloseşti nişte bestii simpatice pe post de taxi pentru a urmări prada sau pentru a ajunge într-un anumit punct al hărţii. Nu putem uita nici de noul Clutch Claw, singurul gadget nou care-ţi uşurează viaţa şi în cadrul jocului de bază. Cu ajutorul acestei gheare te poţi agăţa de bestii şi apoi sări pe ele pentru a-ţi înfige arma în ţeasta lor, poţi schimba direcţia în care fug, dându-le literalmente cu capul de pereţi sau, cu destul de noroc, poţi s-o implantezi direct în pifometrul animalelor, doborându-le imediat. La început nu va părea mai mult decât un gadget haios, dar odată cu vânătoarea monştrilor mai puternici, îţi vei da seama că această unealtă este indispensabilă.

Monster Hunter World: Iceborne nu este doar o extensie de conţinut care aproape că se ridică la nivelul unei continuări de sine stătătoare, dar şi dovada faptului că producătorii au ascultat comunitatea. Această atitudine de lăudat afectează jocul dincolo de accesibilitatea deja descrisă, oferind “greutate” conţinutului suplimentar. Ca rezultat, Monster Hunter World devine o experienţă mai bogată şi compusă din elemente regândite, cu un rezultat final superior din toate punctele de vedere. Distracţia creşte direct proporţional cu nivelul de dificultate, în special pentru fanii înrăiţi ai seriei, fiind totodată şi cel mai bun argument de a-i trimite la vânătoare şi pe cei care, până acum, au ocolit acest joc excelent.