inFamous Second Son Review: parcă ai juca 3DMark

Unul dintre principalele argumente ale celor care refuză să-şi achiziţioneze o consolă de nouă generaţie este actuala lipsă a titlurilor disponibile pe aceste platforme noi. inFamous: Second Son vine să corecteze fix această problemă, oferind celor interesati de PlayStation 4 un motiv cât se poate de întemeiat pentru a face tranziţia către next gen.

După ce primele două titluri inFamous au făcut o impresie foarte bună pe PlayStation 3, Second Son continuă tradiţia seriei, instalându-se confortabil în fotoliul rezervat celui mai bun joc exclusiv pentru PlayStation 4. Cum reuşeşte titlul celor de la Sucker Punch această performanţă? Vom afla în cele ce urmează.

Chiar şi în cazurile în care PlayStation 4 este prima consolă pe care o deţineţi sau aţi preferat Xbox 360 în generaţia precedentă, nu ar trebui să vă lăsaţi intimidaţi de inFamous: Second Son. Sucker Punch a creat actualul joc special pentru a nu fi dependent de evenimentele din titlurile precedente. Cu alte cuvinte, chiar dacă există anumite referinţe referitoare la evenimentele petrecute în inFamous 1 şi 2, Second Son poate fi jucat fără probleme şi de începători.

Cole MacGrath, eroul primelor două jocuri inFamous, nu-şi mai face apariţia în Second Son, lumina reflectoarelor fiind îndreptată către un protagonist cu totul nou. Este vorba despre Delsin Rowe, un membru al comunităţii amerindiene, care, printr-un accident, capătă abilităţi iesite din comun. Spre deosebire de MacGrath, care era trecut prin anumite greutăţi ale vieţii, Delsin este tânăr şi impulsiv, genul acesta de atitudine potrivindu-se de minune cu ideea de explorare a propriilor super puteri, promovată excelent de inFamous: Second Son.

După cum era de aşteptat, principalul fir narativ din Second Son se învârte în jurul aşa-numiţilor conduits, persoane cu abilităţi supranaturale, renegate de restul populaţiei umane şi vânate non-stop de organizaţia paramilitară D.U.P. (Department of Unified Protection). Delsin nimereşte fix in mijlocul acestui conflict şi, deşi intenţiile lui sunt nobile, devine principala ţintă a D.U.P.-ului. Marele său avantaj este însă posibilitatea de a-şi însuşi puterile speciale ale altor conduits, jucătorul având la dispoziţie patru astfel de seturi de abilităţi în Second Son. Ne vom limita la a dezvălui fumul şi neonul, fiecare cu propriile stiluri de atac şi mişcări speciale. Restul puterilor ar trebui să le descoperiţi singuri.

Lăsând însă la o parte abilităţile ofensive pe care Delsin le primeşte pe parcursul jocului, poate cel mai important aport al acestor puteri supranaturale este legat de traversare eficientă a mediului înconjurător. Fiind proiectate după modelul open world, jocurile seriei inFamous au avut un pic de suferit la acest capitol, sistemul de parkour nefiind la fel de bine pus la punct precum în Assassin’s Creed, spre exemplu. Situaţia nu s-a schimbat prea mult în Second Son, modul de deplasare standard al lui Delsin fiind stângaci în anumite situaţii; problema este rezolvată însă elegant graţie noilor puteri, care-i permit eroului să traverseze porţiuni întregi ale oraşului în doar câteva secunde.

Şi pentru că tot a venit vorba de oraş, inFamous: Second Son este primul joc al seriei care reproduce o metropolă reală. Este vorba despre Seattle, împărţit în două mari insule, fiecare dintre acestea divizată la rândul său în mai multe sectoare. După cum era de aşteptat, conform tradiţiei jocurilor open world, aceste sectoare se află sub controlul D.U.P., obiectivele secundare ale lui Delsin fiind eliberarea acestora. Acest scop poate fi atins prin intermediul unor misiuni secundare, repetitive în teorie, însă foarte satisfăcătoare prin prisma luptelor extrem de dinamice împotriva forţelor D.U.P. Seattle devine astfel un câmp de război foarte „fun”, ce permite şi încurajează combinarea şi folosirea dinamică a puterilor pe care Delsin le are la dispoziţie.

Din păcate, firul principal al poveştii din inFamous: Second Son nu este prea lung, jocul fiind probabil cel mai scurt din serie. Chiar şi cu opţiunile în ceea ce priveşte moralitatea lui Delsin (jucătorul poate alege dacă doreşte să ajute populaţia şi să ia decizii în favoarea oamenilor sau dacă doreşte să devină nemilos şi să calce pe cadavre pentru a-şi atinge obiectivele), puteţi termina povestea principală în mai puţin de 10 ore. Sigur, jocul poate fi reluat pentru a fi urmate şi celelalte alegeri morale (există misiuni care diferă în funcţie de aceste decizii) sau poate fi urmărita ducerea la bun sfârşit a tuturor obiectivelor suplimentare. Chiar şi aşa, Second Son lasă impresia unui joc cam scurt.

Cu riscul de a fi catalogat drept superficial, îndrăznesc să afirm că există un capitol la care inFamous: Second Son îşi spală toate păcatele: grafica. Mai ţineţi minte secvenţele cu ajutorul cărora Watch Dogs a fost dezvăluit la E3 2012? Ei bine, inFamous: Second Son arată mult mai bine. Oraşul este „îmbrăcat” într-o sumedenie de shadere, extrem de arătoase, impresionante fiind mai ales cele care simuleaza suprafeţele umede. Iluminarea nu are rival in acest moment, aportul vizual adus de un cer ploios sau de un asfinţit de soare neavând egal la momentul actual.

Cumulaţi aceste elemente cu un stil artistic potrivit, un sistem de particule impresionant şi o combinaţie optimă de rezoluţie (1080p) şi framerate (niciodată sub 30fps) şi obţineţi imaginea unuia dinre cele mai arătoase jocuri disponibile în această clipă pentru console sau PC. Vorba unui coleg din presa de specialitate: „inFamous: Second Son oferă impresia ca ai juca 3DMark”.

În ceea ce priveşte sunetul din inFamous: Second Son, lucrurile nu sunt atât de echilibrate: vocile personajelor sunt foarte bune (Delsin este interpretat de neobositul Troy Baker), însă unele efecte sonore (cum ar fi exploziile punctelor de alimentare ale D.U.P.-ului) nu au impactul dorit. Secvenţele cinematice realizate în stilul benzilor desenate (atât de prezente în titlurile anterioare) se întorc şi în Second Son, însă nu atât de numeroase. În schimb, Sucker Punch a preferat să redea povestea cu ajutorul motorului grafic, acesta fiind capabil acum şi de modelarea corectă a muşchilor de pe feţele personajelor: astfel, replicile vorbite nu mai sunt singura metoda prin intermediul căreia personajele îşi pot exprima stările emoţionale.

InFamous: Second Son nu este cel mai cuprinzător joc al seriei şi nici cel mai lung. Noua creaţie a celor de la Sucker Punch este însă de departe cel mai „fun” titlu inFamous, cu cele mai bine gândite abilităţi speciale şi un mediu de joc care încurajează combinarea eficientă a acestora. Şi da, are probabil cea mai frumoasă grafică pe care am vazut-o până acum. Suficiente motive pentru a primi recomandarea noastră călduroasă.