God of War Ascension Review: începutul sfârşitului

Se poate spune că God of War: Ascension nu a sosit tocmai în cel mai potrivit moment: acum mai puţin de o lună Sony a anunţat PlayStation 4, un nou titlu pentru bătrânul PS3 nemaifiind capabil să genereze entuziasmul de altădată. Mai ales când vorbim de încă un joc God of War, a cărui poveste este doar un prequel pentru trilogia iniţială.

Din fericire, la cârma proiectului s-a aflat acelaşi talentat studio Sony Santa Monica, marea noutate adusă de Ascension fiind includerea unei componente multiplayer, o premieră pentru seria God of War. Este însă aceasta suficientă sau jocul echipei californiene ascunde şi alte atuuri mai puţin evidente?

POVESTE

După cum spuneam, God of War: Ascension se opreşte din nou asupra evenimentelor ce au precedat povestea din titlurile numerotate ale seriei. Astfel, Ascension poate fi considerat cel de-al doilea prequel al trilogiei, alături de mai vechiul Chains of Olympus, joc lansat în prima fază în 2008 pentru micuţul PlayStation Portable. În aceste condiţii, luând în considerare şi faptul că nelipsitul Kratos a trecut deja prin foc şi sabie mai toate creaturile mitologice ale Greciei antice, ce mai poate aduce nou povestea din Ascension?

Surprinzător, scenariştii de la Sony Santa Monica au reuşit să găsească un subiect încă neexplorat şi anume Furiile, surorile care pedepseau pe toţi cei care îşi încălcau jurămintele. Şi cum Kratos voia să iasă din înţelegerea păguboasă încheiată cu Ares, rolul Furiilor din Ascension este lesne de înţeles. Chiar dacă intriga poate părea banală (şi chiar este, locuitorii unui întreg munte Olimp deja au fost eradicaţi pe parcursul seriei), povestea funcţioneaza surprinzător de bine, având în vedere şi modificările aduse gameplay-ului. Despre acestea însă, un pic mai târziu.

Firul narativ din Ascension, deşi nu la fel de prezent precum în trilogia iniţială, este decent, reuşind să scoată la iveală şi o faţă ceva mai umană a personajului principal. Din păcate, anumite moment cheie din istoria lui Kratos nu sunt exploatate, Ascension ratând ocazia de a fi cu adevărat relevant în tabloul narativ al seriei. Chiar şi aşa, noua poveste din viaţa lui Kratos este ceva mai interesantă decât simplul măcel pe bandă rulantă din God of War III.

GAMEPLAY

Aminteam mai devreme că povestea lui Ascension este absolut suficientă pentru a justifica modificările de gameplay aduse jocului. Şi, din acest punct de vedere, noul God of War este probabil cel mai bine gândit joc al seriei. Sigur, avem din nou de-a face cu obişnuita reţetă în care Kratos explorează locaţii exotice, luptă împotriva armatelor de creaturi mitologice şi ucide în cel mai brutal mod cu putinţă diferiţi boşi impresionanţi din punct de vedere vizual. La prima vedere, nimic nu prea s-a schimbat şi totul este foarte familiar pentru fanii seriei.

Şi totuşi, echipa de la Sony Santa Monica a plecat urechea la criticile venite din partea fanilor, adăugând o doză suplimentară de complexitate aproape fiecărei componente a jocului. Pentru început, deşi startul jocului este exploziv, God of War: Ascension nu mai pune atât de mult accent pe latura spectaculoasă, atât de exploatată în God of War III, spre exemplu. În schimb, noua aventură a lui Kratos se concentrează pe un parcurs mai “aşezat”, care aduce aminte mai mult de primele două titluri God of War de pe PlayStation 2.

În Ascension, primează explorarea, rezolvarea de puzzle-uri şi, nu în ultimul rând, luptele propriu-zise. Navigarea nivelurilor a suferit un upgrade demn de luat în seamă prin adăugarea unor secvenţe de platforming ceva mai complexe decât până acum: Kratos va sări “din stâlp în stâlp” contra timp, se va prinde şi balansa cu ajutorul nelipsitelor Blades of Chaos şi, în premieră, va aluneca pe tot felul de suprafeţe, în încercarea de a nu lovi diferite obstacole.

Puzzle-urile, de asemenea, au primit o atenţie deosebită, acestea fiind de departe cele mai dificile din toate jocurile God of War apărute până astăzi. Bineînţeles, avem în continuare de-a face cu un joc de acţiune şi aventură, deci nu vă aşteptaţi la revelaţii din acest punct de vedere. Totuşi, faţă de alte jocuri contemporane, puzzle-urile din Ascension sunt mult mai interesante, iar soluţiile nu sunt întotdeauna evidente. Ajută şi noile abilităţi ale personajului principal, care, prin intermediul unor artefacte găsite pe parcursul jocului, va putea recurge la trucuri precum derularea timpului înainte şi înapoi sau crearea unei clone, într-un mod asemănător cu ce întâlneam în Darksiders 2.

Confruntările cu monştrii mitologici sunt însă punctele în care Sony Santa Monica a adus de departe cele mai multe modificări la formula consacrată a seriei. Chiar şi jucătorii veterani, cu foarte multă experienţă în ceea ce priveşte titlurile God of War, vor avea nevoie de o perioadă de acomodare cu noul sistem de luptă din Ascension. Sigur, se folosesc aceleaşi butoane de atac şi combinatiile clasice de genul pătrat, pătrat, triunghi funcţionează în continuare.

Totuşi, lanţurile de pe Blades of Chaos joacă acum un rol extrem de important, Kratos putând agăţa de la distanţă inamicii cu ajutorul acestora. Odată prins în acest mod, un monstru poate fi supus unor combinaţii nimicitoare de lovituri suplimentare (fără posibilitatea de a riposta), poate fi aruncat înspre alţi oponenţi sau chiar folosit drept “berbec” împotriva hoardelor inamice.

De asemenea, multe dintre secvenţele quick time care duceau la uciderea unor monştri mai puternici au fost înlocuite cu mini-game-uri mult mai interactive, în care Kratos este nevoit să se ferească şi să riposteze unor atacuri speciale. Astfel, până şi o simpla execuţie capată o dimensiune suplimentară, inexistentă până acum în vechile jocuri ale seriei.

Nu în ultimul rând, arsenalul lui Kratos a fost restrâns la minimul necesar: Blades of Chaos reprezintă singura armă permanentă a spartanului, efectele loviturilor putând fi modificate prin intermediul puterilor oferite de zei: focul lui Ares, gheaţa lui Poseidon, sufletele lui Hades şi fulgerele lui Zeus. Pe lângă magiile asociate fiecărui element (de-a dreptul devastatoare la nivelurile avansate de upgrade), Kratos mai beneficiază şi de o bară de Rage (care se umple în urma realizării de combo-uri neîntrerupte), ce permite accesul la o serie suplimentară de atacuri.

În schimb, a fost adăugată posibilitatea de a mânui arme secundare, unele dintre ele luate chiar de la inamicii doborâţi. Astfel, Kratos se poate folosi de săbiile, ciocanele, scuturile sau suliţele dobândite de la adversari, fiecare dintre aceste arme având parte de propriile combinaţii de atacuri. Per total, după cum spuneam, fiecare componentă a jocului a primit un facelift considerabil, cel mai evident fiind upgrade-ul adus sistemului de luptă.

În aceste condiţii, în funcţie de nivelul de dificultate ales, parcurgerea campaniei single player poate varia, limita minimă fiind de 8-9 ore pe easy. Totuşi, nivelurile avansate sporesc cu mult dificultatea luptelor, existând un anumit moment în joc unde trebuie să te foloseşti de tot ce ai învăţat pe parcurs pentru a putea progresa. Pentru jucătorii mai puţin experimentaţi, această situaţie se poate dovedi de netrecut, lipsind opţiunea de a modifica nivelul de dificultate pe parcursul jocului.

GRAFICĂ ŞI SUNET

Spuneam la începutul acestui articol despre cum jocurile de PlayStation 3 din ziua de azi nu mai sunt capabile să entuziasmeze, aşa cum o făceau acum câţiva ani, când consola Sony îşi trăia zilele de glorie. Mare parte din această “decădere” a fost cauzată de grafică, care nu prea mai poate ţine pasul cu jocurile de PC de ultima generaţie. Asta până la God of War: Ascension.

Este de-a dreptul incredibil la ce nivel grafic au reuşit să aducă cei de la Sony Santa Monica noua aventură a lui Kratos, având în vedere că jocul rulează pe un hardware iniţial lansat în 2006. Stilul artistic impecabil este combinat cu o realizare impresionantă a personajului principal, nelipsind nici decorurile impunătoare, prezentate prin intermediul sistemului “regizat” de camera fixe din seria God of War, de departe cel mai bine pus la punct din jocurile de acest tip.

Nu lipsesc nici tonele de efecte de particule, depth-of-field sau motion blur-ul aplicat la nivel de obiect, Ascension dovedindu-se o veritabilă bijuterie grafică. Mai mult, jocul celor de la Santa Monica nu sacadează niciodată, reuşind chiar performanţa de a atinge un framerate fluent de 60FPS în multe dintre situaţiile de joc. Dacă ar fi să căutăm un minus la acest capitol, am putea să ne legăm de camera “cinematică”, care uneori se departează prea mult de acţiune, în momente în care ar fi nevoie de mai multe precizie.

Nu la fel de bine stau lucrurile în ceea ce priveşte sunetul din God of War: Ascension. Sigur, vocile sunt foarte bine interpretate, iar muzica este la fel de atmosferică precum în precedentele titluri ale seriei. Totuşi, îşi fac apariţia unele desincronizări între ceea ce se întâmplă pe ecran şi sunetul care ar trebui să acompanieze aceste acţiuni. Este dezamăgitor să decapitezi un tapir fără să auzi urletele acestuia de durere. Nu mai amintesc de demolarea unei clădiri sau doborărea unui ciclop gigantic.

MULTIPLAYER

God of War: Ascension este primul joc al seriei care se bucură şi de o componentă multiplayer. A fost o mişcare riscantă din partea celor de la Sony Santa Monica, genul din care face parte şi Ascension fiind rezervat, până în prezent, exclusiv celor care preferă abordările single player.

Precum în cazul puterilor magice din campanie, jucătorul este pus în faţa unei alegeri: înrolarea sub unul dintre cei patru zei olimpieni – Ares, Poseidon, Hades şi Zeus, fiecare dintre aceştia oferind o serie de abilităţi unice. Odată ales un zeu, un scurt tutorial va trece în revistă sistemul de luptă, adaptat pentru multiplayer. Este vorba despre o formulă un pic simplificată faţă de single player, cu un mare accent pus pe codarea cu ajutorul culorilor a anumitor acţiuni (momentele în care un inamic este vulnerabil este marcat printr-o anumită culoare, momentele în care acesta atacă cu alta, etc.).

Din păcate, modurile de joc puse la dispoziţie nu pun în valoare prea mult acest sistem de luptă. Favor of the Gods presupune controlul anumitor puncte strategice de pe hartă, care poate duce la apariţia unor situaţii speciale, care aduc aminte de campaniile single player din vechile titluri ale seriei (cum ar fi uciderea ciclopului imens prezent în campaniile de promovare a jocului); Match of The Champions este simplul deathmatch, free for all sau pe echipe, iar Capture The Flag foloseşte laitmotivul războiului Sparta vs. Troia pentru a revitaliza o formulă clasică.

Ideile în sine sunt bune, însă punerea în aplicare nu este tocmai cea mai fericită. O bătălie dintre doi luptători se poate dovedi excelentă, spre deosebire de confruntările cu mai mulţi jucători, unde totul degenerează într-un veritabil haos de culori, efecte de particule, bare de viaţă, din care nu prea mai poţi înţelege nimic. Încercarea de a crea ceva nou merită lăudată, însă multiplayer-ul celor de la Santa Monica are încă nevoie de finisări suplimentare pentru a funcţiona aşa cum trebuie.

Din fericire, jocul are implementat şi un sistem de progresie în nivel, experienţa acumulată putând fi investită în arme, armuri şi coifuri mai avansate, precum şi în abilităţi noi oferite de cei patru zei. Să sperăm că o astfel de abordare este o dovada în plus a dedicării pe termen lung a echipei Sony faţa de componenta multiplayer din Ascension, care, cu puţin efort, ar putea deveni ceva cu adevărat special în peisajul jocurilor actuale.

Nu lipseşte nici posibilitatea de a juca cooperativ, alături de încă un prieten, prin intermediul modului de joc Trial of The Gods. Este vorba despre un Horde Mode, în care cei doi aliaţi trebuie să supravieţuiască valurilor interminabile de inamici. Pentru a păstra tradiţia vechilor titluri God of War, Trial of The Gods poate fi abordat şi de unul singur, fără aportul unui al doilea jucător.

CONCLUZIE

Cu ajutorul unei campanii single player mai complexe, a unei componente multiplayer promiţătoare (însă insuficient finisate) şi a unei prezentări grafice de excepţie, God of War Ascension dovedeşte că încă există viaţă în această serie, în ciuda repetitivităţii la care a fost supusă de-a lungul anilor. Sigur, deşi rămâne un joc foarte bun, Ascension nu este o revoluţie, acest pas fiind rezervat, cel mai probabil, pentru un eventual viitor titlu pentru PlayStation 4.