Batman Arkham Origins Review: origini de expansion pack

Pentru a scurta o eventuală introducere plictisitoare, trebuie spus încă de la început că Batman: Arkham Asylum şi Batman: Arkham City sunt probabil cele mai bune jocuri cu supereroi lansate vreodată. În aceste condiţii, cum ar putea un prequel precum Batman: Arkham Origins să dea greş? Cumva cu “ajutorul” unei noi echipe producătoare (Warner Bros Montreal în loc de Rocksteady Studios)? Sau cu o nouă distribuţie de actori? Sau prin reciclarea unei bune bucăţi a mediului de joc din titlul precedent?

Depinde foarte mult de ceea ce caută un jucător de la un titlu al seriei Batman. Dacă inovaţia este pe primul loc (mişcare care s-a simţit din plin la trecerea de la Arkham Asylum la Arkham City), atunci probabil că veţi fi dezamăgiţi de Batman: Arkham Origins. Jocul celor de la WB Games Montreal poate fi considerat mai mult un expansion pack pentru Arkham City, producătorii mergând pe reţeta clasică “noi locaţii, noi inamici, noi unelte”, păstrând formula de bază neschimbată. Pe de altă parte, dacă doar visaţi la aventuri noi ale Cavalerului Întunecat în Gotham City, fără alte pretenţii de originalitate, atunci Origins este fix jocul pe care-l căutaţi.

Într-o ordine atipică, să începem cu gameplay-ul. Absolut toate elementele de bază au fost păstrate, fiecare aspect legat de gameplay primind totusi câteva adiţii. Să luăm de pildă luptele: sunt la fel de dinamice precum în jocurile anterioare, însă au fost introduse noi tipuri de inamici, cum ar fi specialiştii în arte marţiale. De asemenea, în arsenalul de gadget-uri ale lui Batman şi-a făcut apariţia şi un set de mănuşi electrificate, ce pot fi folosite şi în luptă, cu rezultate îmbucurătoare.

Mediul de joc deschis din Arkham City a primit un skin nou, fiind adăugate câteva sectoare suplimentare din Gotham City. În rest, aceleaşi străzi pustii, aceeaşi lipsă de maşini sau populaţie activă (în afara obişnuitelor găşti de răufăcători).

Ce-i drept, detective vision-ul eroului principal a primit şi o nouă funcţie, prin intermediul căreia poate analiza scenele unde au avut loc crime, poate folosi fiecare indiciu pentru a reproduce crima propriu-zisă şi este capabil să reproducă holografic evenimentele, ce pot fi derulate înainte şi înapoi pentru a descoperi şi mai multe detalii. De asemenea, există fast travel prin intermediul Batwing-ului.

Nici povestea nu pot să spun că m-a dat pe spate. Acţiunea are loc înainte de evenimentele din Arkham Asylum, la doar doi ani după ce Bruce Wayne a hotărât să îmbrace pelerina lui Batman. Chiar în noaptea de Crăciun, Black Mask (un răufăcător mai puţin cunoscut din universul DC Comics) a pus o recompensa de nu mai puţin de 50 de milioane de dolari pe capul Cavalerului Întunecat. După cum era de aşteptat, opt dintre cei mai periculoşi criminali din Gotham acceptă provocarea.

Întâlnirile cu aceştia însă nu prea sunt memorabile (probabil şi pentru că o bună parte din aceşti inamici şi-au mai făcut apariţia şi în jocurile precedente ale seriei). Nu vor lipsi obisnuiţii Bane, Penguin, Joker, Killer Croc etc. În plus, Batman va avea de înfruntat şi fortele corupte ale Poliţiei din Gotham. Totuşi, la câţi oponenţi a avut Batman de-a lungul anilor în benzile desenate, mi-aş fi dorit ca WB Games Montreal să găsească nişte adversari diferiţi pentru jocul de faţă şi nu doar să recicleze din anii trecuţi.

Din păcate, actorii care au dat viaţă acestor personaje în Arkham Asylum şi Arkham City nu revin şi în Arkham Origins. Astfel, deşi Roger Craig Smith nu face un rol rău drept Batman, imediat remarci (şi îţi lipseşte) vocea originală a lui Kevin Conroy. Sentimentul e şi mai evident atunci când vine vorba de Joker, interpretarea lui Troy Baker neridicându-se la standardul calitativ impus de Mark Hamill.

Şi totuşi, Batman: Arkham Origins vine şi cu ceva complet nou pentru serie: multiplayer-ul online. Sigur, chelului fix tichie de margăritar îi trebuia. Chiar şi aşa, multiplayer-ul din Origins nu este deloc rău. Jucătorii sunt împărţiţi în două echipe, fiecare dintre acestea afiliate fie lui Joker, fie lui Bane. În plus, doi jucători pot intra în rolurile lui Batman şi Robin, pentru aceştia din urmă gameplay-ul clasic al seriei menţinându-se aproape neschimbat.

În schimb, jucătorii repartizaţi în taberele lui Bane şi Joker încearcă să elimine echipa adversă şi să se ferească de cei doi eroi, într-o manieră cât se poate de clasică pentru shooterele third person. În momentele avansate ale luptelor, Bane şi Joker pot fi şi ei controlaţi direct, fiecare dintre aceştia bucurându-se de propriile abilităţi speciale. Din păcate, există doar acest mod de joc şi numai patru hărţi, cam puţin pentru un multiplayer de durată.

Grafic vorbind, jocul arată decent, în limitele deja impuse de titlurile anterioare şi de motorul grafic folosit (Unreal Engine 3). Animaţiile faciale sunt parcă mai urâte (în special în cazul lui Alfred, majordomul familiei Wayne), însă, în rest, aspectul vizual este mulţumitor. Totuşi, pe parcursul testării, am fost loviţi de o sumedenie de probleme şi buguri: scripturi care nu se activau corect, inamici care cad prin podea, framerate ce scade progresiv până când jocul nu mai poate fi rulat corespunzător (în versiunea pentru PlayStation 3).

În ciuda tuturor punctelor negative evidenţiate până acum, Batman: Arkham Origins nu este deloc un joc rău, iar fanii înrăiţi ai titlurilor precedente vor primi destule ore de gameplay suplimentar, croit folosind aceeaşi formulă de succes. Totuşi, daca e sa aducem în discuţie jocurile anterioare ale seriei, lui Origins îi lipseşte acea sclipire de geniu, atât de evidentă în creaţiile celor de la Rocksteady.