Astrobot Rescue Mission Review: hai să dansăm robotul

Este greu să descrii Astrobot: Rescue Mission într-o frază fără să oferi o perspectivă limitată asupra acestuia, însă ar trebui să stabilim încă de la început ce este acest joc: un platformer în realitate virtuală. PlayStation VR pare să fi ajuns la o oarecare maturitate, dezvoltatorii de jocuri începând să se simtă destul de confortabil cu această platformă, suficient pentru a dezvolta jocuri „adevărate”, nu doar experienţe scurte şi demonstraţii tehnologice. Astrobot este astfel primul platformer AAA în VR, care radiază prin toţi porii săi un nivel calitativ înalt şi o pasiune incredibilă pentru un nou mediu de joc, mai imersiv ca niciodată.

Comparaţia cu jocurile Mario este evidentă, aşa că voi menţiona asta încă de la început. Nu are niciun sens să ne ascundem după deget şi este clar că instalatorul celor de la Nintendo a servit drept inspiraţie pentru multe dintre elementele din Astrobot. Cu toate acestea, Studio Japan, echipa din cadrul Sony care a dezvoltat acest titlu, a reuşit să aplice formula unui platformer într-un spaţiu 3D cu succes în VR şi să creeze şi propriile sale „reguli”, care cu siguranţă vor fi folosite de alţi producători de acum înainte.

Este vorba, evident, despre noi reguli de design pentru un platformer in VR. Desigur, Astrobot nu este primul titlu de acest gen de până acum, Lucky’s Tale fiind unul dintre jocurile care au ieşit în evidenţă în momentul lansării Oculus Rift. Acela a încercat însă doar să ofere practic doar o nouă perspectivă pentru acest gen de joc, fără să ia în considerare posibilităţile pe care spaţiul VR îl oferă, gameplay-ul fiind destul de standardizat, similar cu cel al unui platformer 3D non-VR.

Astrobot în schimb îţi oferă încă de la început o „identitate”. Da, personajul principal, cel pe care îl controlezi pe parcursul jocului este titularul roboţel, aflat în căutarea prietenilor săi, care s-au pierdut prin galaxie, însă jucătorul în sine este la rândul său un personaj în joc, cu corp complet modelat. Astfel, camera nu este un simplu obiect invizibil care urmăreşte un personaj, ci un participant direct la acţiune, fiind destule elemente care pot interacţiona direct cu jucătorul. Apoi, controller-ul DualShock joacă de asemenea un rol foarte important în joc.

Acesta este tot timpul vizibil pe ecran, fiind practic o „telecomandă” pentru Astrobot, dar şi un element fizic, care poate interacţiona cu alte elemente din joc. Roboţeii ascunşi prin creativele niveluri „zboară” direct în controller, în timp ce anumite „puteri” şi „arme” se ataşează de acesta.

Apoi perspectiva jocului este cumva neobişnuită pentru un platformer. Nu avem nici o cameră mobilă care să se învărtă la 360 de grade în jurul personajului principal, nici una tocmai fixă, care să ofere o privire de ansamblu asupra unei camere. Design-ul nivelurilor este cumva inspirat de Crash Bandicoot, fiecare încurajând personajul să meargă tot înainte. Prin mişcarea capului, jucătorul poate să se uite de jur împrejurul său, însă Astrobot rămâne tot timpul acolo unde l-ai lăsat. Avansarea în nivel, mersul „înainte”, împiedică însă întoarcerea la zonele precedente. Astfel, dacă ai trecut puţin de o cameră secretă sau de un roboţel care trebuie salvat (acesta este obiectivul fiecărui nivel, sugerat şi de subtitlul „Rescue Mission”), va trebui să te întorci fizic cu spatele la camera care face tracking-ul pentru VR şi să îl controlezi pe Astrobot în acest fel.

De altfel, design-ul nivelurilor beneficiază foarte mult de pe urma acestor posibilităţi. Anumite zone speciale sau bonusuri in-game sunt ascunse în locuri pe care nu le-ai putea vedea decât în VR. De exemplu pe tavan, după un colţ, într-o groapă adâncă sau în spatele unor pereţi care pot fi sparţi doar atunci când îi loveşti fizic cu capul. Ba chiar sunt şi obstacole sau inamici care se pot lovi de „ecran”, spărgând temporar obiectivul „camerei” în caz că nu eşti atent.

Toate aceste elemente de level design ar fi însă complet „inutile”, dacă design-ul grafic al acestora nu ar fi plăcut. La acest capitol Studio Japan s-a întrecut pe sine, dezvoltând unele dintre cele mai creative şi mai impresionante din punct de vedere vizual niveluri de platforming de până acum. Având la dispoziţie hardware-ul de PlayStation 4, echipa de dezvoltare a reuşit să realizeze cel mai arătos platformer din toate timpurile, care beneficiază de efecte realiste de apă, nori tridimensionali, vegetaţie impresionantă, reflexii şi efecte de particule de top.

Aceste avantaje tehnologice, alături de o echipă de artişti talentată, au reuşit să adapteze clasicele stereotipuri ale „nivelului cu apă”, „nivelului cu lavă”, „nivelului în junglă” la un stil propriu, cu particularităţi specifice Astrobot. De exemplu, în nivelurile cu lavă, uneori poţi găsi un tun cu apă care se ataşează pe controller. Acesta poate fi folosit atât pentru atacarea anumitor inamici „înflăcăraţi”, cât şi pentru „răcirea” anumitor platforme încinse, pe care altfel Astrobot nu ar putea să calce. De asemenea, o funie poate fi ataşată de anumite cârlige pentru realizarea de noi poduri, mişcarea fizică a gamepad-ului controlând înălţimea podului şi lungimea sa sau chiar direcţia. Sunt anumite lucruri greu de explicat în cuvinte atunci când vine vorba despre acest titlu, multe având mai mult sens dacă le vedeţi direct.

Structura jocului este destul de standard pentru un platformer. La începutul jocului, antagonistul principal, fără prea multă motivaţie, strică naveta „Astroboţilor”, iar echipajul este răsfirat pe cinci planete. Unicul rămas în urmă este Astrobot, care împreună cu jucătorul trebuie să învingă cei cinci boşi, să strângă piesele lipsă ale navetei şi să îşi salveze colegii.

În termeni de conţinut, există câte cinci niveluri pentru fiecare dintre cele cinci planete, cu o confruntare finală cu un boss la final. Fiecare dintre cele cinci confruntări sunt impresionante din punct de vedere vizual, dimensiunile acestor inamici fiind de-a dreptul neaşteptate prima dată atunci când îi întâlneşti. Pentru a-i învinge, un jucător experimentat nu va avea însă probleme, fiecare confruntare fiind bazată pe şabloane uşor de recunoscut, însă aspectul vizual este punctul cheie al acestora.

În termeni de gameplay efectiv, Astrobot este un joc destul de simplu, roboţelul fiind controlat doar cu stick-ul şi cu butoanele X şi Pătrat pentru sărit, respectiv atac. Astrobot poate să îşi folosească jetpack-ul din dotare pentru a prelungi săriturile, iar raza laser care iese în urma acestei acţiuni poate fi folosită pentru a ataca inamicii de mai jos. În afară de aceste abilităţi, roboţelul nu primeşte alte puteri. Astfel, jocul este recomandat atât celor mai experimentaţi, cât şi celor mai mici. Totuşi, mai târziu în joc, nivelul de dificultate creşte, însă nivelurile nu sunt niciodată imposibil de dovedit, cu puţină răbdare, chiar şi pentru cineva cu un nivel de experienţă limitat.

Am spus deja că, din punct de vedere grafic, jocul este impresionant, chiar şi prin headset-ul PSVR, care afişează o rezoluţie de numai 960 x 1080 pixeli pentru fiecare ochi în parte. Pe PlayStation 4 Pro, jocul arată puţin mai „curat” decât pe o consolă PS4 „standard” sau Slim, însă, indiferent de versiunea sa, acesta rulează impecabil, mişcările capului şi ale controller-ului fiind transpuse 1:1 instant în joc. Nu am vorbit însă până acum despre componenta audio, la rândul său excelentă. Avem de-a face cu o selecţie de melodii foarte bine puse la punct, care se potrivesc perfect cu nivelurile. Există şi câteva laimotivuri muzicale remixate pentru a se potrivi mai bine cu fiecare mediu în parte, în timp ce spaţierea efectelor sonore poate face mult mai simplă găsirea roboţeilor ascunşi prin fiecare nivel în parte.

Astrobot: Rescue Mission este unul dintre cele mai bune jocuri pentru realitate virtuală disponibile în acest moment şi unul dintre cele mai bune jocuri platformer ale tuturor timpurilor, fiind aproape perfect din toate punctele de vedere. Da, gameplay-ul poate fi considerat simplist în comparaţie cu jocurile mai recente din seria Mario, însă totodată, şi Mario 64 era mult mai puţin complex la vremea lui decât este Mario: Odyssey lansat anul trecut.

Pe lângă cele peste 20 de niveluri, există o întreagă componentă de deblocare de obiecte colecţionabile folosind monedele strânse pe parcursul jocului, cât şi o serie de niveluri ascunse, care sunt deblocate atunci când găseşti cameleonul din fiecare nivel sau când învingi unul dintre boşi, iar acestea vor extinde durata de joc peste cele aproximativ 8-10 ore ale „campaniei”.

Desigur, Astrobot: Rescue Mission este doar primul joc de acest gen cu adevărat realizat pentru realitatea virtuală, iar faptul că nu poate fi experimentat în alt fel exprimă încrederea pe care Sony a avut-o în acest proiect. Nu ar fi ieşit din comun să vedem în viitor alte jocuri Astrobot, micuţul roboţel fiind extrem de uşor de îndrăgit, fiecare acţiune pe care o face ajutând la consolidarea personalităţii sale. Până la urmă, cine nu se poate ataşa de un roboţel care, dacă nu este băgat în seamă, se plictiseşte şi îşi scoate din buzunar propriul PSVR?

– Joc furnizat pentru review de Sony Interactive Entertainment Europe –