Assassin’s Creed Liberation HD Review: aceeaşi asasină cu trei pălării

Assassin’s Creed este fără dubiu una dintre cele mai de succes francize lansate în timpurile recente, iar drept urmare jocurile din această serie se vând indiferent de platforma pe care sunt lansate. Însă „de ce să ne limităm la o singură platformă şi aceea portabilă” au zis probabil oficialii companiei Ubisoft. Astfel, au pus la cale o versiune remasterizată a lui Assassin’s Creed III: Liberation, joc ce iniţial a fost lansat pe consola portabilă PlayStation Vita. Şi s-a născut Assassin’s Creed: Liberation HD.

Care este cel mai interesant aspect legat de acest joc? Liberation este primul titlu din seria Assassin’s Creed al cărui personaj principal este o femeie. Aveline de Grandpré, căci aşa o cheamă, este o femeie cu origini nobile europene din partea tatălui şi africane din partea mamei sale naturale, ce nu este nici mai mult nici mai puţin decât o sclavă. Jocul se petrece cam în perioada lui Assassin’s Creed III, în 1765-1777 iar acţiunea are loc în Louisiana – o combinaţie perfectă pentru a prezenta o situaţie zbuciumată, plină de conflicte, graţie evenimentelor istorice din acea perioadă.

Graţie originilor atipice ale Avelinei , aceasta are câteva avantaje foarte mari în cariera ei de asasin. Acest lucru se datorează faptului că rasa şi statutului social curent se contrazic în cazul protagonistei, aşa că atunci când iese pe străzile oraşului ea se poate decide să se deghizeze ori într-o doamnă respectabilă, ori într-o sclavă. O a treia deghizare posibilă este aceea de asasin.

Deghizările nu sunt doar de ordin estetic, ci au un efect major asupra gameplay-ului. În calitate de lady, Aveline poate seduce gardieni care vor veni după ea oriunde aceasta îi va conduce, ei devenind practic o cartelă de intrare în zone securizate. Dar cum cu orice avantaj vine şi un dezavantaj, atunci când este o lady, Aveline are mobilitatea redusă şi nu se poate lupta sau căţăra. În schimb, poate folosi ca armă nişte săgeţi destul de eficiente, cel puţin până mai târziu în joc când arsenalul se mai diversifică puţin.

Deghizată ca sclav, Aveline stârneşte mult mai repede suspiciuni din partea gărzilor, însă dacă se preface că munceşte (cărând o cutie), totul este cum trebuie. Când nu cară cutiii, sclava Aveline poate alerga, poate sări şi se poate lupta cu mare talent, însă nu are la dispoziţie tot arsenalul pe care îl deţine atunci când îşi dă arama pe faţă prin costumaţia de asasin.

Aveline este în formă maximă şi are o putere de luptă foarte mare atunci când este deghizată în asasin. În cazul acestei costumaţii, gărzile intră în stare de alertă foarte repede.

Interesant la acest sistem de „persona” este faptul că oricum ar fi deghizată, Aveline poate realiza acţiuni care să-i scadă notorietatea fiecărei deghizări. Pentru a scădea notorietatea deghizării lady trebuie ucişi martorii atât de incomozi, pentru sclavă trebuie rupte afişe cu „wanted” de pe pereţi, iar pentru asasină trebuie oferiţi nişte bănuţi autorităţilor.

Misiunile versiunii HD a Liberation au rămas în general neschimbate faţă de cele de pe PlayStation Vita, cu excepţia celor specifice touch screen-ului/touchpad-ului consolei portabile, acestea fiind eliminate din joc. Din păcate acest lucru nu este de ajuns pentru a oferi o experienţă coerentă, de top, pe platforme precum PC-ul şi consolele de sufragerie. Misiunile sunt scurte şi simpliste.

Luptele, deşi la început distractive şi cu mişcări impresionante, devin repetitive după o scurtă perioadă şi nu mai oferă o experienţă satisfăcătoare, ci una destul de plictisitoare. Există contre, există quick-time event-uri pentru ucis animale, exisistă până şi căţăratul în copaci atât de iubit în Assassin’s Creed III, dar la o scară mai mică. În schimb, varianta HD a jocului a introdus o armă nouă, nu neapărat folositoare – biciul.

Spuneam că grafica jocului a fost îmbunătăţită şi aşa este. Assassin’s Creed: Liberation HD arată mult mai bine decât varianta sa de PS Vita, texturile, obiectele şi efectele fiind îmbunătăţite. Nu vorbim despre o calitate asemănătoare AC III sau Black Flag, dar nici extrem de departe nu este. Motorul grafic utilizat este de fapt cel folosit pentru jocurile menţionate mai devreme şi există opţiuni de scalare a calităţii grafice în meniul jocului (versiunea PC).

Sunetul este în permanenţă într-un „du-te-vino”, fluctuând de la o calitate decentă  la una execrabilă. Poate cel mai dezamăgitor aspect este acela că voice acting-ul a rămas acelaşi din versiunea Vita. Nu este inerent un lucru rău că este de pe o consolă portabilă – lucrul rău s-a făcut înainte de lansarea pe portabilă, odată cu colaborarea cu actorii neconvingători ce şi-au introdus vocile în acel joc. În continuare am senzaţia pe care o aveam în timp ce am jucat Liberation pe Vita – cred că dialogurile au fost înregistrate în grabă, pe ultima sută de metri.

Assassin’s Creed: Liberation HD este la bază un joc destinat unei console portabile, iar în consecinţă întreaga abordare (de la misiuni şi până la dimensiunea terenului explorabil) este una care cel mai probabil nu îi va ţine lipiţi de ecran pe cei care utilizează platformele ce au avut parte de multe jocuri bune din serie, precum Assassin’s Creed IV: Black Flag.