Assassin’s Creed 4 Black Flag Review: 90% pirat, 10% asasin

Seria Assassin’s Creed ar fi trebuit să fie finalizată până acum. Cel puţin aşa am priceput din desfăşurarea şi concluzia lui Assassin’s Creed III. Şi totuşi, ca mai întotdeauna în viaţă, popularitatea acestor jocurilor (şi mai mult ca sigur veniturile obţinute de pe urma lor), i-au convins pe cei de la Ubisoft să impingă până la absurd storyline-ul şi să ne mai servească o continuare: Assassin’s Creed IV: Black Flag.

Ce-i drept, de această dată, formula este condimentată cu ceva acţiune piraterească, perfectă pentru a distrage atenţia de la tema principală a jocurilor Assassin’s Creed (conflictul dintre asasini şi templieri) şi arhisuficientă pentru a scoate din nou în faţă navigarea şi luptele navale, atât de apreciate în Assassin’s Creed III.

Să revenim însă la poveste. Personal, eram împăcat cu modul în care se terminase Assassin’s Creed III. Nu şi Ubisoft. Au fost scoase de la naftalină astfel companii imaginare (Abstergo Entertainment), posibilităţi noi oferite de “bătrânul” Animus şi, cum-necum, veteranul familiei Kenway, Edward, nimeni altul decât tăticul lui Haytham Kenway şi bunicul lui Connor, protagoniştii din Assassin’s Creed III.

Edward nu prea are nimic în comun însă cu asasinii şi crezul acestora. Dimpotrivă, “bunicul” Kenway este prezentat ca un soi de beţivan ratat, care pleacă pe mare pentru a face un ban (ne)cinstit. Lucrurile se schimbă atunci când Edward “face cunoştinţă” cu un asasin, a cărui identitate şi-o asumă. Ce nu se explică deloc este de unde ştia bătrânul Kenway să se mişte cu agilitatea caracteristică acestui ordin, chiar înainte de a intra în contact cu el.

Ce mai contează însă aceste detalii? Întreaga poveste din Assassin’s Creed IV: Black Flag este construită pe acest principiu: încercăm, pe cât posibil, să facem nişte legături firave cu titlurile precedente şi, în rest, ne facem de cap. Iese astfel o varză cu piraţi, balene, artefacte oculte, corăbii, băutură, femei şi civilizaţii demult apuse. Cu alte cuvinte, nu vă faceţi prea multe iluzii referitoare la cine ştie ce revelaţii sau consistenţă narativă. Nu le veţi găsi în Assassin’s Creed IV.

Ce veţi găsi însă este un gameplay variat şi bine gândit, probabil cel mai reuşit din întreaga serie Assassin’s Creed. The Frontier din jocul precedent a fost înlocuit de vastul ocean, pe care Edward îl poate străbate la bordul propriei sale corăbii, The Jackdaw. Nu lipsesc nici clasicele oraşe de tip Assassin’s Creed (Kingston, Havana şi Nassau), dar nici insulele părăsite ce ascund secrete sau chiar locuri în care protagonistul se poate scufunda pentru a găsi comori uitate de lume.

Pe lângă firul principal al poveştii, există o sumedenie de activităţi suplimentare, unele dintre acestea mult mai complexe decât ar părea la prima vedere. Spre exemplu, în buna tradiţie AC, spre începutul jocului, Edward află de o armură templieră pe care o poate debloca dacă găseşte 5 chei.

Ei bine, fiecare dintre aceste chei are în spate o scurtă mini-campanie, compusă din mai multe misiuni, unele dintre acestea cu adevărat complexe. Din păcate, armura se dovedeşte a fi un simplu skin pentru personaj, fără niciun fel de influenţă asupra barei sale de viaţă (aşa cum era în Assassin’s Creed II şi Brotherhood).

În schimb, a fost adăugat un sistem de crafting similar cu ce întâlneam anul trecut în Far Cry 3. Vrei upgrade de viaţă? Îţi trebuie două piei de crocobaur. Aşadar, fie te duci pe insula X, unde poţi vâna crocobauri în linişte, fie scoţi banul la înaintare şi cumperi ingredientele respective de la magazinul din colţ. Ideea de bază este că acum ecosistemul financiar chiar are o logică şi un rost, banii şi resursele fiind vitale pentru a progresa în joc.

În special este vorba despre upgrade-ul corabiei lui Edward, The Jackdaw. Fără tunuri capabile, fără o cocă solidificată şi un echipaj pe măsură, nu vei putea avansa prin misiunile principale; apare astfel riscul ca neglijarea corabiei să ducă la momente “moarte”, în care pur şi simplu eşti nevoit să jefuieşti tot felul de nave şi năvuţe pentru a putea strânge resursele şi banii necesari pentru unele upgrade-uri.

După cum aminteam în introducere, nu lipsesc nici momentele ce se petrec în prezent, fără Desmond Miles de această dată. Narativ vorbind, acestea cântaresc cel mai mult, jucătorii răbdători având posibilitatea să strângă numeroase informaţii despre lore-ul seriei Assassin’s Creed.

De asemenea, după cum ne-a obişnuit seria în ultimii ani, nici multiplayer-ul nu lipseşte din Assasin’s Creed IV. Din păcate, în ciuda subtitlului sugestiv şi a accentului pus pe luptele navale din single player, această porţiune a jocului în continuare nu este disponibilă în multiplayer. Păcat.

În schimb, primim mai mult sau mai puţin aceeaşi reţetă din titlurile anterioare, condimentată pe alocuri cu unele schimbări. Poate cea mai importantă poartă numele de Game Lab şi permite alterarea regulilor fiecărui mod de joc şi aplicarea de modifiere, în stilul mai vechiului Unreal Tournament. Cu alte cuvinte, multiplayer-ul din Assassin’s Creed IV îşi va păstra comunitatea fidelă de jucători, însă nu prea există şanse să câştige noi adepţi.

În ceea ce priveşte prezentarea, nu sunt prea multe lucruri de spus. În mare, jocul arată bine, stilul artistic abordat şi peisajele marine superbe ajutând foarte mult la acest capitol. Luată la bani mărunţi, grafica are destule stângăcii, multe dintre ele cauzate de caracterul cross-platform al jocului (în traducere: trebuie să meargă şi pe “bătrânele” PlayStation 3 şi Xbox 360).

Din fericire, spre deosebire de titlul precedent, AC4 chiar rulează foarte bine pe aceste console învechite, în numeroase momente framerate-ul depăşind cu mult “ţinta” de 30FPS. Cât despre sunet, acesta a fost dintotdeauna de calitate în seria Assassin’s Creed, iar AC4 nu face excepţie de la această regulă, oferind voci adecvate şi o coloană sonoră pe măsură.

În concluzie, lucrurile sunt destul de simple: cei care caută o continuare solidă şi credibilă a istoriei din spatele conflictului dintre asasini şi templieri nu o vor găsi în jocul de faţă; în schimb,  dacă pur şi simplu vreţi să vă distraţi într-un mediu open world variat, în care ai posibilitatea de a întruchipa un pirat fioros, Assassin’s Creed IV: Black Flag este fix jocul pe care-l căutaţi.