Star Wars: The Force Unleashed 2 – întoarcerea cavalerului Jedi

Putem spune că primul Star Wars: The Force Unleashed a fost o
adevărată definiţie a termenului mediocritate. Jocul încerca să
spună o poveste tipică universului Războiului Stelelor printr-un
pachet ludic de calitate îndoielnică, împănat de inconsistenţe
grafice şi bug-uri de gameplay. Mai mult, versiunea de PC nu reuşea
să se ridice nici măcar la nivelul calitativ impus de variantele de
console, fiind un mamut de peste 20GB, tras în jos de controlul
greoi şi optimizarea inexistentă.

Şi totuşi, chiar şi în aceste condiţii, Star Wars: The Force
Unleashed s-a vândut foarte bine, jocul comercializându-se în peste
7 milioane de exemplare, pe toate platformele pe care a fost lansat
(Xbox 360, PS3, PS2, PSP, Wii, PC). Probabil că fanii Star Wars au
fost mult mai îngăduitori în ceea ce priveşte calitatea jocului
propriu-zis, îmbrăţisând firul epic caracteristic seriei, poate
singurul element cu adevărat reuşit al primului The Force
Unleashed.

În aceste condiţii, LucasArts nu putea rata ocazia realizării
unei continuări, venită în toamna trecută, sub forma lui Star Wars:
The Force Unleashed II. De această dată, compania lui George Lucas
s-a lăsat de „sporturi extreme”, proiectând şi lansând jocul
simultan atât pentru console, cât şi pentru PC.

Povestea lui Force Unleashed II porneşte în urma
evenimentelor din primul joc, Darth Vader încercând din
răsputeri clonarea fostului său discipol, Starkiller. După mai
multe eşecuri, Vader reuşeşte în sfârşit realizarea unui exemplar
care să împrumute atât aspectul fizic al lui Starkiller, cât şi
abilităţile sale uimitoare în ceea ce priveşte controlul forţei. Pe
lângă toate acestea însă, noul Starkiller posedă şi o parte a
amintirilor eroului original, acesta răzvrătindu-se împotriva
stăpînului sau încă de la începutul jocului.

Această secvenţă de introducere, realizată în cel mai pur stil
Star Wars, are o calitate de invidiat, fiind cu adevărat demnă de
renumele seriei cinematografice. Din păcate, aceasta, alături de
(unul dintre) filmele care punctează sfârşitul campaniei sunt şi
singurele elemente ale jocului care într-adevăr se ridică la
pretenţiile narative ale unui titlu Star Wars.

În rest, povestea jocului este puţin spus subdezvoltată,
de-a dreptul penibilă câteodată (vezi „imensul” nivel cu Yoda). Mai
mult, personaje care în primul Force Unleashed îşi găseau cu
uşurinţă locul în universul creat de George Lucas sunt complet în
plus în acest al doilea joc al seriei. Un exemplu elocvent în acest
sens este generalul Rahm Kota, unul dintre cei mai enervanţi şi
inutili aliaţi ai lui Starkiller. Pe lângă inutilitatea prezenţei
acestuia, extrem de deranjantă este şi maniera de interpretare a
vocii lui Kota, desprinsă parcă dintr-un film cu rednecks şi nu
dintr-un episod al celei mai de succes serii SF create
vreodată.

De altfel, întregul fir narativ din Force Unleashed II ar fi
putut fi restrâns doar la primul şi ultimul nivel, „capodopera”
astfel rezultată fiind mult mai potrivită ca DLC pentru primul joc.
Restul nivelurilor sunt extrem de plictisitoare şi repetitive,
jocul folosind la infinit aceeaşi reţetă de tipul „God of War în
universul Star Wars”. Adversarii sunt foarte mulţi, cu o
inteligenţă artificială ce tinde spre zero, varietatea
acestora lipsind de asemenea. Confruntările cu boşii şi secvenţele
de tip QTE (quick time event) sunt previzibile şi scriptate într-un
mod de-a dreptul stângaci.
Din fericire, această glumă proastă (da, mă refer la campania din
Force Unleashed II) nu durează prea mult, jocul fiind ridicol de
scurt (4 ore cred că este o estimare pozitivă).

Şi totuşi, nu toate veştile legat de Force Unleashed II sunt
proaste. Optimizarea execrabilă a primului titlu din serie a
dispărut, noul joc rulând pe PC chiar mai bine decât pe
console. Deşi există un limitator de framerate, calitatea
grafică a versiunii de PC depăşeşte lejer variantele de console,
existând o diferenţă sesizabilă între aceleaşi scene randate pe PC
şi pe PlayStation 3. Totuşi, am întâmpinat anumite probleme atunci
când jocul trebuia să afişeze secvenţe cinematice, unele dintre ele
lipsind atunci când au fost folosite rezoluţii mai exotice (cum ar
fi 1360×768). Aceste probleme, bineînţeles, nu există pe versiunea
de console.

O altă componentă îmbunătăţită pe PC este controlul, mult mai
precis şi jucabil, chiar şi atunci când sunt folosite tastatura şi
mouse-ul. De asemenea, jocul nu cade în capcana altor portări de pe
consolă, afişând simbolurile butoanelor de pe tastatură sau mouse
în dreptul acţiunilor ce pot fi efectuate. Acestea se schimbă
imediat în cele caracteristice controller-ului de Xbox 360 atunci
când aşa ceva este conectat la PC, producătorii recomandând
folosirea unui gamepad pentru acest joc.

Din păcate, aceste îmbunătăţiri aduse versiunii de PC nu sunt de
ajuns, Star Wars: The Force Unleashed II fiind în continuare un joc
„subţire”, destinat probabil jucătorilor de ocazie, fără prea multe
pretenţii. Dacă vă aşteptaţi la un titlu de calitatea mai vechilor
Jedi Outcast sau Jedi Academy, aţi greşit (din nou) adresa.

Pe o scara de la 1 la 10, Star Wars: The Force Unleashed 2
este un joc de 6,5