Gray Dawn Review: de la români, pentru români

Gray Dawn nu este un joc tocmai uşor de analizat de către un redactor de la o publicaţie de profil din România. Oricât ai încerca să rămâi obiectiv, să parcurgi jocul şi să contorizezi plusurile şi minusurile convenţionale ale jocului, din când în când îşi va face apariţia câte o scenă gândită special pentru a te atinge la coarda sensibilă, ca român şi ca locuitor al acestei părţi a lumii. Şi, dacă un joc este capabil să trezească asemenea sentimente, înseamnă că producătorii „au făcut ceva bine”.

Şi pentru că tot veni vorba de producători, este vorba despre micuţul studio independent Interactive Stone din Iaşi, o echipă formată din doar trei oameni. Pe cât de restrâns este studioul producător, pe atât de ambiţios pare Gray Dawn: în timp ce alţi colegi de-ai lor se rezumă să realizeze jocuri simpliste pentru telefoane mobile, care pot asigura câştiguri mulţumitoare cu un minim de efort investit, ieşenii şi-au propus să pună la punct un întreg joc adventure first person şi, uimitor pentru momentele actuale prin care ţara noastră trece, chiar au reuşit!

Trebuie să mărturisesc că atât campania de promovare ce a precedat lansarea jocului, cât şi scurtele apariţii ale lui Gray Dawn pe la evenimente publice gen Eastern European Comic Con nu au rezonat cu autorul acestui articol, accentul exagerat pus pe simbolistica religioasă prezent în screenshot-urile promoţionale având darul să îndepărteze un om ce nu poate fi indiferent la gluma sinistră în care s-a transformat Biserica Ortodoxa Română.

Aşadar, recunosc că am plecat cu unele idei preconcepute în momentul în care am pornit Gray Dawn pentru prima oară, fiind aproape convins că nu voi putea duce jocul la bun sfârşit. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat, treptat, că titlul celor de la Interactive Stone are în spate o poveste destul de complexă, care, folosind o intrigă bazată în primul rând pe elemente religioase, reuşeşte să scoată în evidenţă unele feţe ascunse ale naturii umane.

În centrul naraţiunii stă părintele Abraham, un nume ales deloc întâmplător, acuzat de opinia publică că şi-ar fi ucis un băiat de altar în urma unui proces de exorcizare nereuşit. Acţiunea oscilează apoi între biserica şi casa preotului din Anglia şi subconştientul său, care îi scoate în faţă tot felul de peisaje pitoreşti din România, izvorâte din amintirile preotului. Acestea trebuie explorate cu atenţie şi, câteodată, rezolvate anumite puzzle-uri pentru a putea progresa.

Spre exemplu, la un moment dat pe parcursul poveştii, Abraham va dobândi un item cu ajutorul căruia poate comuta între două stări ale aceluiaşi mediu înconjurător (vară/iarnă sau timp frumos/furtună), acţiune necesară pentru a dobândi acces la unele arii şi pentru a rezolva anumite puzzle-uri.

Interacţiunile se realizează în cel mai pur stil adventure, colectând obiecte în inventar şi folosindu-le acolo unde situaţia o cere. Există şi momente în care mecanisme din decor trebuie manipulate direct, această operaţiune realizandu-se printr-un soi de proces de drag and drop cu mouse-ul, în stilul celor din seria Penumbra. Din păcate, controlul propriu-zis al acestor momente cu mouse-ul este mult mai stângaci realizat decât în jocurile celor de la Frictional Games, sensitivitatea dovedindu-se a fi exagerat de mare. Şi, momentan, nu există suport pentru controllere.

Iar acesta nu este singurul neajuns al lui Gray Dawn: sunt destule momente în care, chiar dacă ai explorat tot, rămâi cu impresia că nu ştii ce trebuie să faci exact pentru a progresa, modul în care jocul comunică cu utilizatorul, oferind indicii vizuale referitoare la obiective, nefiind întotdeauna cel mai fericit. De asemenea, deşi nivelul grafic, per total, este mai mult decât satisfăcător (ba chiar încântător în anumite situaţii!), îşi fac apariţia animaţii foarte stângace sau personaje umane cu aspect şi mişcări de manechin.

Chiar şi aşa, nu acestea sunt principalele piedici în calea parcurgerii poveştii din Gray Dawn, care poate dura undeva între trei şi patru ore. După cum am amintit şi mai devreme, jocul are o tendinţă câteodată supărătoare de a-ţi arunca în faţă o cantitate câteodată covârşitoare de simbolistică religioasă, în principal creştin-ortodoxă, care poate deveni de-a dreptul repulsivă la un moment dat, mai ales pentru o persoană care nu împărtăşeşte aceste convingeri. Pe de altă parte, există astfel de momente cand elementele religioase sunt folosite excelent, conferind aceeaşi totală lipsă de confort sufletească, însă într-un sens bun, care aduce aminte de scrierile lui H.P. Lovecraft.

Abundenţa de elemente religioase are câteodată un impact negativ şi asupra direcţiei artistice a jocului, care devine, în anumite momente, mult prea „ţipător” din punct de vedere vizual, frizând kitschul. Întocmai ca interiorul unei biserici ortodoxe decorate cu prea mult zel. De altfel, chiar şi obiectele colecţionabile din Gray Dawn sunt reprezentate de nişte icoane ortodoxe, însă să zicem că putem trece cu vederea acest aspect, vital şi pentru deznodământul poveştii, ce poate avea două finaluri diferite (vi-l recomandăm cu mâna pe inimă pe cel „rău”!).

Nici vocile folosite nu sunt tocmai de cel mai înalt nivel, mai ales cele vorbite în limba română (da, avem şi personaje care comunică doar în limba noastră maternă!), însă acest lucru este oarecum de înţeles, având în vedere bugetul destul de mic de care a beneficiat jocul.

Şi totuşi, niciunul dintre aceste amănunte nu cântăreşte suficient încât să ştirbească din experienţa sufletească pe care o oferă Gray Dawn şi din povestea sa ce reuşeşte să reunească atât de multe influenţe într-un tot coerent. Chiar dacă este scurt şi tras în jos de unele stângăcii, Gray Dawn merită fără urmă de îndoială cei aproape 17€ pe care producătorii îi cer pe Steam.