Gibbous A Cthulhu Adventure Review: umor lovecraftian cu iz ardelenesc

Să dezvolţi jocuri video în România poate părea o sarcină aproape imposibilă. Vorbim aici despre genul de jocuri pe care acest site îl promovează în principal: cele “adevărate” pentru PC şi console, complexe şi dificil de realizat, mai ales dacă ţinteşti niste standarde internaţionale. Finalizarea unui astfel de proiect ţine de atât de mulţi factori, care de multe ori nici nu au legătură cu talentul de programator sau artist al oamenilor implicaţi (şi nici măcar cu banii necesari!), încât gândul în sine de a porni un astfel de proces poate fi de-a dreptul descurajant.

Aşadar, primul lucru pentru care micuţul studio Stuck in Attic din Târgu Mureş merita lăudat este curajul de-a dreptul nebunesc de a porni la un asemenea drum. Echipa, formată din numai trei persoane, şi-a pus în gând să realizeze un joc de aventură clasic, în stilul titlurilor similare lansate de companii precum Lucas Arts în anii ’90, şi nu s-a lăsat până nu şi-a atins acest obiectiv, în ciuda tuturor greutăţilor întâlnite pe parcurs. Momentul decisiv a fost lansarea unei versiuni demonstrative acum câţiva ani, care a facilitat şi succesul unei campanii de strângere de fonduri realizate prin Kickstarter.

Astfel a luat naştere Gibbous: A Cthulhu Adventure, visul nebun al unor tineri din inima Transilvaniei, ce avea însă potenţialul de a se transforma într-unul dintre cele mai bune jocuri video realizate în ţara noastră. Au reuşit cei de la Stuck in Attic să realizeze ce şi-au propus şi să transforme Gibbous: A Cthulhu Adventure într-un vrednic urmaş al point and click-urilor de altădată?

Să vii cu ceva nou din punct de vedere narativ, atunci când propui un joc de aventură point and click, este aproape irealizabil, însă nu neapărat necesar. Pe acest principiu au mers şi cei de la Stuck in Attic, care au preferat să combine două dintre temele apropiate de inimile fanilor acestui gen: abordarea horror tipică scrierilor lui H.P. Lovecraft, combinată însă într-un mod inedit cu umorul specific anumitor jocuri adventure, cum ar fi seria Monkey Island. Astfel, deşi pleacă de la nişte premise (şi ridică nişte probleme ce pot părea) serioase – culturile religioase, căutarea infamului volum Necronomicon, soarta omenirii şi a întregii lumi –, Gibbous: A Cthulhu Adventure o face într-o manieră relaxată, cu personaje, situaţii şi dialoguri amuzante, atmosfera nefiind niciodată una sumbră, în ciuda aparenţelor.

Pe scurt, Gibbous: A Cthulhu Adventure spune povestea bibliotecarului Buzz Kerwin, ce pică la mijloc în cursa mai multor tabere de a pune mână pe vestita carte Necronomicon. Intrat în posesia maleficului volum, Kerwin îşi transformă propria pisică – Kitteh – într-o felină vorbitoare. În încercarea de a-şi aduce animalul de companie la normal, Kerwin face echipă cu detectivul particular Don R. Ketype, aflat la rândul său în cautarea cărţii blestemate. Pe parcursul aventurii, jucătorii le vor putea intruchipa pe toate aceste trei personaje, fiecare cu segmentele sale jucabile, bine definite în cadrul poveştii (nu veţi putea comuta între ele, precum făceaţi în Day of The Tentacle, spre exemplu).

Ca gameplay, Gibbous: A Cthulhu Adventure îşi respectă promisiunile de bază, fiind foarte asemănător, atât ca mod de desfăşurare, cât şi ca interfaţă, cu adventure-urile lansate de Lucas Arts la mijlocul anilor ’90. Nu avem de-a face cu o interfaţa bazată pe verbe, fiind folosite, în schimb, icoane ce indică acţiunile posibile atunci când se interacţionează cu obiectele din mediul înconjurător (într-o manieră asemănătoare cu Monkey Island 3 sau Full Throttle). Inventarul este, la rândul său, mai redus şi mai uşor de gestionat, interfaţa acestuia aducând aminte de cea din seria Broken Sword. Dialogurile sunt, de asemenea, prezentate în stilul celor din jocurile clasice ale Lucas Arts, cu mai multe răspunsuri posibile pentru aproape fiecare discuţie.

Gibbous: A Cthulhu Adventure nu rămâne însă blocat în trecut, incorporând şi câteva mecanici moderne ale genului: spre exemplu, detectivul Don R. Ketype beneficiază de un carneţel în care îşi notează tot felul de indicii ce pot fi folosite pentru a progresa, iar tasta Space dezvăluie toate obiectele cu care se poate interacţiona în scena respectivă (iar cu unele trebuie să interacţionaţi de mai multe ori pentru a afla tot ce ascund acestea).

Şi graţie acestor facilităţi putem spune că Gibbous: A Cthulhu Adventure nu este deloc un joc dificil, iar veteranii genului nu ar trebui să întâmpine probleme mari în a-l duce la bun sfârşit. Chiar şi aşa însă, aşteptaţi-vă să petreceţi vreo 10-11 ore în aventura gândită de Stuck in Attic, mai ales dacă doriţi să discutaţi cu toate personajele şi să aflaţi cât mai multe detalii despre poveste. Puzzle-urile cu un grad de dificultate ceva mai crescut îşi fac apariţia abia spre sfârşit, iar abordarea oarecum directă şi nu prea dificilă se bate oarecum cap în cap cu deznodământul poveştii, realizat într-un stil pe care doar cineva care a trecut prin finalurile din Monkey Island 2 sau Thimbleweed Park îl poate gusta cu adevărat.

Capitolul la care Gibbous: A Cthulhu Adventure străluceşte cu adevărat este însă cel al prezentării, atât din punct de vedere vizual, cât şi auditiv. Grafica este realizată în stilul desenelor animate, într-o manieră foarte asemănătoare cu ce întâlneam în Day of The Tentacle sau Full Throttle (mai ales în versiunile lor remasterizate), cu decoruri desenate de mână şi animaţii simpatice, mai ales în cadrul secvenţelor cinematice (da, Gibbous are şi aşa ceva!). Evident, având de-a face cu un joc în întregime 2D, nu ar trebui să vă faceţi probleme în legătură cu cerinţele de sistem necesare pentru Gibbous, acesta funcţionând chiar şi pe configuraţii foarte modeste.

La nivel sonor, Gibbous: A Cthulhu Adventure poate fi privit din două perspective. Prima ar fi cea a coloanei sonore, de-a dreptul extraordinară, cu tot felul de motive populare româneşti, strecurate cu măiestrie în muzica ambientală. Atât de bune sunt unele dintre aceste segmente, încât mi-aş dori ca Stuck in Attic să le lanseze şi pe Spotify, Deezer, YouTube etc.

Lucrurile nu sunt la fel de entuziasmante în ceea ce priveşte vocile din joc. Nu mă înţelegeţi greşit, luate per ansamblu, interpretările vocale din Gibbous sunt decente, peste medie, însă bugetul redus al jocului este trădat de anumite inconsistenţe de mixaj în cadrul replicilor aceluiaşi personaj (unele sună deschis, altele mai înfundat), de prezenţa unor voci care nu sunt ale unor vorbitori nativi de limbă engleză etc. Ca punct în plus însă la acest capitol, merită menţionat faptul că unele personaje vorbesc direct în limba română (şi o fac într-o manieră extrem de savuroasă!), iar întregul joc beneficiază de subtitrări în limba română, foarte bine realizate.

La final, putem spune fără îndoială că Gibbous: A Cthulhu Adventure este o realizare imensă atât pentru micuţul studio Stuck in Attic, cât şi pentru întreaga industrie de jocuri video din România. Chiar şi privit obiectiv, Gibbous rămâne un joc de aventură meritoriu, mult peste media actuală, cu unele stângăcii pe care o eventuală continuare le-ar putea rezolva cu usurinţă.